1,002 matches
-
sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de urmare." Să-l citim pe Gheorghe Simon
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
80 ai secolului trecut Ioan Groșan era o celebritate a cercurilor literare studențești. Cuceritor neobosit, invitat de onoare la tot felul de festivaluri și concursuri, mereu în largul său, în orice clipă cu o replică plină de haz sau ambiguu sarcastică pe buze, Ioan Groșan era genul de vedetă care se saluta nonșalant cu toată lumea și se bucura de totala deferență - manifestată mereu printr-un exces de veselie și cordialitate, la unii, vag temătoare - a celor din jur. Se vedea de la
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
politică. Firea lui politicoasă și precumpănitor cerebrală dă naștere unui discurs în al cărui echilibru recunoști cu ușurință trăsăturile persoanei concrete. Singura însușire pe care Tismăneanu și-o înăbușă în scris este umoarea ironică, politologul cenzurîndu-și cu grijă orice tresărire sarcastică ce i-ar putea fi răstălmăcită de cei care abia vînează motive spre a-l ataca. Așadar, o ecranare selectivă și unilaterală ce nu aduce schimbări izbitoare în amprenta intelectuală a politologului. Iată de ce discursul lui se desfășoară sub semnul
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
palat transformat de regimul comunist în "casă de creație"ť - este mențiunea ajutătoare din titlu: "Voi, creatori ai artei pure,/ Ce stați acuma la pădure,/ Să fiți atenți când vă plimbați/ Să nu călcați în... ce creați!" Iată și portretul sarcastic al unui influent lider din epocă: "Are cap pătrat și dur,/ Pe muscali îi pupă-n cur!/ Și în... pesta mamii lui/ A atins apoteoza.../ Cine credeți că-i acesta?/ Să vi-l spun eu: Petru Groza!" Las deoparte una
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
mai adâncă. Mefisto a fost basul Horia Sandu, o prezență artistică în plină evoluție pe scena Operei. A cântat cu participare, cu un acut convingător, a creat un personaj complex, construindu-și foarte bine fiecare arie pentru a releva accentele sarcastice, parodice ori ironice. Siebel a fost Andra Bivol, o tânără apariție care ne-a impresionat prin modul în care s-a integrat concepției regizorale, înțelegând subtilitățile personajului. În Valentin l-am reascultat pe baritonul Vicențiu Țăranu care a mai interpretat
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
zîmbet amar. Nu pentru că nu ar fi amuzante, ci fiindcă subminează prestigiile celor încondeiați. Dintre toți, cei care lasă cea mai bună impresie sunt grecii și orientalii. Grecii, fiindcă au statură morală, pățaniile lor avînd o bătaie etică, de critică sarcastică. Orientalii, fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul Wittgenstein se
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
unul dintre poeții mizerabilismului indigen, pe o nervură ce, trecînd prin Stelaru și Caraion, purcede din Bacovia. Inspirîndu-se dintr-o stare de criză cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită termenii aflați la limita și uneori peste limita socotită a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism ce înflorea trudnic din vermină, mizerabiliștii noștri actuali, între care Adrian Aluigheorghe
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
prozei lui Daniel Drăgan a fost remarcată și de unul dintre criticii ei importanți, Mircea Iorgulescu: "...tonul unei înregistrări aparent neutre și, în realitate, al unei lacome absorbții a detaliului semnificativ. Textele mai scurte capătă din acest motiv un aspect sarcastic, realizat îndeosebi prin folosirea stilului indirect liber: situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
lui spartă între momentul '40 și momentul '60, în a doua categorie, a vehemenților serioși, care n-ar trage, pentru nimic în lume, cu praștia: Mi se pare că s-a confundat adesea, în cazul lui Geo Dumitrescu, spiritul său sarcastic și vehement cu acela ironic și îngăduitor al moderniștilor." Nu insist (Manolescu, bob cu bob, o face) asupra a ce și cine a confundat, reținînd doar concluzia, eticheta de frondă neostoită pusă unui poet care nu știe de glumă, se
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
ales printr-un joc nuanțat, cu efecte parodice. Am apreciat prestația lui Tomasz Konieczny în Alberich, care a știut să sublinieze perfidia, grotescul și hidoșenia personajului. Basul Eric Halfvarson a fost un Hagen excelent, cu o voce puternică, cu accente sarcastice, realizând perversitatea și sadismul acestuia. Ain Anger a fost un Hundlig puternic, viguros și neînduplecat, foarte bine vocal. Am avut bucuria să-i revedem pe doi cântăreți români tineri, pe Sorin Coliban în Fasolt, potrivit cu personajul și pe minunata soprană
Ringul wagnerian pe Ringul vienez by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7045_a_8370]
-
această categorie. Numele lui complet era Lazar Ruvimovici Țehnovițer; era deșirat, avea un nas lung, părul creț și... mai studia și vioara. Mai mult, ca orice evreu, Țehnovițer era antisovietic. Marusea îl iubea pentru talent, suplețe, erudiție și umorul lui sarcastic. Cu toate că nu erau antisemiți, părinții Marusei au intrat în panică. De altfel, în cercuri neoficiale, Galina Timofeevna obișnuia să spună: - Prefer să angajez un evreu. Cel puțin știu că n-o să se apuce de băut. - Și apoi, o completa Feodor
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
zdrobitor față în față cu propriile noastre strângeri de inimă, temeri și speranțe. Francezul Christian Paccoud este de mai bine de treizeci de ani pe scenă. În cântecele sale viața de zi cu zi ne dă binețe cu umorul ei sarcastic, amestecat cu autoironie, ritmurile de tango ale acordeonului său evocând atmosfera cabaretelor pariziene. Imaginile au fost filmate la Paris, Debrețin și Jaszberény. Miercuri, 21 noiembrie, ora 18.30 ” Aveam 12 ani în '56”, 2006, 54 min., documentar, subtitrat în limba
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
nici ei nu suntem puși, cu tot avantajul ignoranței în respectivele domenii, în situația de a o și face. Domnul ministru, ageamiu în ale educației, are, în schimb, acest ghinion. Și-l confundă cu un noroc". (pp. 244-245) Rareori, stilul sarcastic este abandonat pentru a lăsa locul unor confesiuni aproape sentimentale. Un astfel de text este scris la moartea cărturarului Adrian Marino, altul evocă un dascăl de școală veche (Alexandru Dima) sau virtuțile educative ale unei palme pe care autorul ar
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]
-
În mai mare măsură decît la unii din acești înaintași remarcăm în pagina sa o structură de idei, o stringență logică proprie mentalității filosofice ce-l apropie, după cum notează Mircea Popa, de procedeele maioresciene. }îșnirea umorală, apelînd la un verb sarcastic ce nu-și pune opreliști, e coroborată de o tactică a inteligenței care urmărește obiective precise, acordînd textului un desen rațional. Vînînd contradicțiile adversarilor, Blaga ține în chip deosebit la exactitatea terminologică, ce posedă pentru el semnificația unui imperativ categoric
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
despre Dumnezeu și religie, Edit. Curtea Veche, București, 2011, 386 pag. Cînd și-au ales titlul Oracolele științei, autorilor nu le-a lipsit deloc ironia. Au ală- turat două cuvinte care se exclud, dînd naștere unui oximoron a cărui tentă sarcastică sare în ochi. Oracolul e o instituție fără credit în ochii științei, cum nici știința, cu obișnuințele ei cauzale, nu se bucură de simpatie din partea persoanelor cu înzestrări profetice. Pur și simplu alăturarea e ilicită. Științific vorbind, un adevăr rostit
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
laboratoarele în care se fac testele menite a stabili eficiența medicamentelor. Jungla este uriașă, iar complicitățile care apar în interiorul ei îi reduc pe medici la tăcere. O carte scrisă alert, căreia nervul gazetăresc îi împrumută o tentă pe cît de sarcastică, pe atît de agresivă, de aici impresia de ton polemic care nu poate decît să repugne medicilor.
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
fenomenul în absurd. Reținem însă funcția lui punitivă. Spuneam, la un moment dat, că sintagma Întunecatul April este o metaforă a teatrului în negativ. Vladimir Streinu remarca: "April, pentru poetul nostru, se dovedește "întunecat" nu numai datorită rezonanței elegiace și sarcastice a temperamentului său (...), ci și datorită unui material de intuiții mortuare"48. Acest conglomerat de "intuiții mortuare" procură materia primă a teatrului despre care vorbim. Râsul tăcut este metafora cea mai puternică prin efectul său contrastant. Nu este "râsu'-plânsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mă urgisești, Karl, Karl, Karlie?..." (I, 31). Ceea ce părea o glumă involuntară are consecințe neașteptate, stârnește valuri furtunoase. Adio, Europa! nu se vrea, nici pe departe, un roman realist. E destul de clar de la început că, prin confesiunea nestăvilită, nervoasă, retorică, sarcastică, a lui Desiderius Candid, vom asista la desfășurarea unei satire politice. Convențiile abstracte ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
sau măcar celebru livresc, există chiar și o Laură tot atît de frumoasă ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
în 2005-2007 în revista "Cultura". Documentul sau mărturia aduc o puternică tușă de culoare în peisajul social-uman. În al doilea rând, e din ce mai evident talentul de prozator cu care sunt scrise aceste evocări. Niculae Gheran e un umorist sarcastic, un moralist subtil, un observator perspicace al moravurilor literare și sociale. Își pune în scenă cu atenție personajele și când e vorba de lumea lui Rebreanu, și când aduce în prim plan întâmplări din perioada comunistă sau, uneori, postcomunistă. Memorialistul
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți crispați, alarmați. Se scriu versiuni speriate ale posibilelor necroloage. Maestrul de ceremonii este Ion Stoica, un cinic ingenios, ocupat cu pregătirea cadavrului, a locului etc. Portretele tuturor participanților au relief, linii sarcastice și tușe specifice: "În ziua cea mare, șeful statului a sosit șchiopătând: își scrântise piciorul la o partidă de volei, în week-end-ul de la Snagov". E un exemplu de virtuozitate a unei memorialistici învăluite în umor și ironie. Biograful lui Rebreanu
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
pe niște "stricători" de limbă, ca pe niște corupători ai moravurilor, deoarece sînt (măcar) un pic... exhibiționiști. Ca niște avangardiști sui generis ce se află, sînt bucuroși să provoace scandal. E drept, discursul lor se pretează lesnicios la o recepție sarcastică, la caricatură. însă cu toate că pot fi ușor persiflați, nu dorim a cădea în capcana acestei reacții previzibile, simetrice cu cauza sa precum umbra în raport cu obiectul ce-o produce. Nu sîntem dispuși a le da nici importanța unei aprobări categorice, nici
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
însă nici micile (dar vai, atât de dulcile) plăceri ale vieții. Pusă în raport cu personalitatea (sau doar cu imaginea) sa, poezia unui asemenea autor ar trebui să fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
ce gândește, discuțiile se cantonau în zona unui banal inofensiv pentru că fiecare vedea în celălalt un potențial informator, oricând susceptibil să îi distrugă definitiv viața. De un grotesc absolut este reacția activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte din plin mâna experimentatului prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]