235 matches
-
mici briliante. În țara ei trăia într-un palat cu piscină. Aici era mare mizerie. Chiar nou, căminul tot o scîrbea. Păi alea erau condiții de trai? În Thailanda ei totul era minunat. Nu erau autobuze ca niște cutii de sardele, nici praf și transpirație. O ducea la școală șoferul cu limuzina. Hotărît, ea o să-și facă bagajul! Al doilea străin a fost altceva. Se numea Claudia și venea dintr-o țară lipită de nori: Bolivia. Buclele îi acopereau fața de
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
reanimare pe nefericitul îngropător de bani publici în asfaltul șoselelor. Spre seară, scrie reporterul Mediafax, sediul PD-ului până atunci cam pustiu a început să se populeze. Când noaptea a adus ultimele rezultate ale sondajelor, în vila de pe Aleea Modrogan sardelele s-ar fi simțit înghesuite, iar în curte și pe stradă începuseră să apară simpatizanții fideli și susținătorii partidului. Când s-au anunțat rezultatele sondajelor, tot dispozitivul era pregătit pentru a sărbători victoria noului primar. Dacă nici PD-ul n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
nu doar din snobism, și asupra punerii în scenă de la Odeon. Se joacă cu publicul spectator instalat, pe gradene, în spațiul destinat în mod obișnuit doar actorilor. Deși era îngrozitor de cald, "sala" era full. Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă (ce a primit, însă, toate avizele de sănătate, spre a fi consumată). Alchimistul de la Odeon este, mai întîi de orice un spectacol de scenografie, de instalații provenite din stilul expozițional practicat în artele vizuale, o expoziție de
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
au ajuns noaptea în București. La ora aceea nu mai aveau unde să se cazeze, astfel că au plecat la niște rude din comuna Cățelu, unde au ajuns după miezul nopții, iar toți cei opt copii au fost înghesuiți ca sardelele în unicul pat disponibil. Întâmplarea le-a purtat însă noroc, deoarece a doua zi echipa de băieți a devenit campioană națională, iar cea de fete vicecampioană, Palatul Pionierilor Timișoara obținând locul I în clasamentul final, chiar înaintea Bucureștiului, favoritul acestei
Agenda2006-21-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284989_a_286318]
-
A reușit vreo invazie să-și impună stilul și credințele aici? În Consiliul de Miniștri am vrut să lămurim problema aceasta, cum să se limiteze creșterea populației, iar eu am fost de părere că românii trebuie să se înmulțească ca sardelele, să creeze o superindustrie ultramodernă, să se înarmeze până în dinți și să se ducă în vizită războinică la popoarele vecine, culcându-le la pământ. Și asta am gândit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sunteți cinic, domnule director. I-
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu știu cu care din ăștia stați dumneavoastră de vorbă. Dar, decât să vă spună ei, mai bine să vă spun eu cine sunt: sunt român, naționalist, creștin, ortodox și militarist. Părerea mea este următoarea: trebuie să ne înmulțim ca sardelele, să ne înarmăm până-n dinți și să terminăm cu popoarele limitrofe, căci n-au ce căuta în Europa. Visul meu e ca fiecare babă română să mulgă vaca cu cască militară pe cap. Eu nu sunt orgolios deloc. Dar dacă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
acel: "Liberalismul este un păcat" pe care odată mi l-ai citit? Eu vreau, i-am spus, ca într-un volum să fie o unitate de ton, continuu; în cârnat se pune carne de vacă, carne de porc, dar nu sardele, nici prune. Unitate de ton... unitate de ton...! Mereu veniți dumneavoastră cu aceste așteptări de altădată, care în realitate nu are cine să le înțeleagă. Și spune-mi, prietene Unamuno, ce unitate de ton întâlnești dumneata în lume? Și deși
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de ceai nu vreau arheologie, doresc igienă, ceașcă nouă Rosenthal, fără pretenții de anticărie. În casa lui, când dă ceai, pute mereu a cafea prăjită. E o combinație de arome care nu-mi convine. Este cum aș mânca portocală cu sardele. Dar nu, la Manigomian nu mai mă duc! Soră-sa e imposibilă. - A murit, domnule, acum un an, încercă Gaittany a întrerupe argumentația. - A murit? E un fel de a spune, a rămas umbra, ce zic, umbrele ei multiplicate. Această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pentru întors la Roma. Ne dăm buzunarele pe dos, strângem o mică sumă și socotim că am mai avea, cu strânsă economie, să prelungim șederea cu patru zile. Dăm chiria la gazdă și cu ce ne rămâne cumpărăm pâine, sardele, smochine și tutun. A doua zi, pe cheiurile din Santa Maria della Salute, pictăm cu hărnicie, dar într-un timp, când începuse să se mai încălzească, simt că încep să-mi fie rău pe la stomac și mă plâng lui Sabin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sunt alintat. Și mie îmi era destul de rău. Ceva mai târziu, începe să se vaite și celălalt că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană pe patru zile, sardele, însă uitasem că la sardele trebui lămâi multe, dacă nu este vin sau rachiu. Noi mâncam sardele cu pâine și beam apă. Cât voi povesti despre cele văzute în Italia și despre muzeele din străinătate voi evita aprecieri și păreri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
era destul de rău. Ceva mai târziu, începe să se vaite și celălalt că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană pe patru zile, sardele, însă uitasem că la sardele trebui lămâi multe, dacă nu este vin sau rachiu. Noi mâncam sardele cu pâine și beam apă. Cât voi povesti despre cele văzute în Italia și despre muzeele din străinătate voi evita aprecieri și păreri personale pe care poate nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană pe patru zile, sardele, însă uitasem că la sardele trebui lămâi multe, dacă nu este vin sau rachiu. Noi mâncam sardele cu pâine și beam apă. Cât voi povesti despre cele văzute în Italia și despre muzeele din străinătate voi evita aprecieri și păreri personale pe care poate nu le-am avut. Tot ce vedeam era prilej de încântare și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
De acasă până la stația Koiwa luam autobuzul sau mă duceam cu bicicleta, dar mai des eram tentat să merg cu autobuzul. Pe la 7:00 metrourile nu sunt prea aglomerate. E imposibil să stai jos, dar nici nu stăm înghesuiți, ca sardelele. De aceea nu pot spune că e chiar așa de greu drumul până la serviciu. Înainte am lucrat la o filială din Sumida, care e foarte aproape de mine. În comparație cu traseul acela, durează mai mult să ajung la muncă. La început mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câte o voce: «Lasă-mă, domnule, în pace!» Normal că și eu aș reacționa la fel, dacă mi s-ar întâmpla așa ceva. Fără să spună nimic, te ating cu mâna, te ciupesc. Dar, când este foarte aglomerat și stăm ca sardelele, nu ai cum să faci lucruri din astea. Și ei trebuie să-și protejeze propria viață. — E atât de aglomerat încât nu mai poți molesta... Întocmai. Numai drumul până la serviciu și, gata, sunt extenuată. De la Kita-senju la Akihabara fac cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că acestea mai că stau să cadă pe noi. Că dulapul nu mai poate respira, și mai rău, nu poate păstra hainele călcate, în aceeași stare în care le-am lăsat, deoarece nu este suficient loc. Hainele stau îngrămădite ca sardelele, mai exact, sunt multe, de același fel și de același gust, încât, când deschizi dulapul te nedumirești, toate par la fel, și chiar ai început să te plictisești de ele. Te vei gândi în sinea ta: Oare nu era mai
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
această virtute pietrei prețioase în discuție. Pilangiii din Antichitate nu se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre, fiecare are trucul său mai mult sau mai puțin dezgustător: să înghiți uleiul dintr-o cutie de sardele înainte de a merge la o băută, sau să-ți căptușești stomacul cu două aspirine dizolvate în apă ori în ulei de măsline. -Ce oroare! -În vreme ce nouă ne este suficient că suntem împreună. Totul se petrece ca și cum am transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plăcere nouă de Eminescu, îl puneam pe Raicu Ionescu să-mi recite la infinit versuri, și uneori îl... plăteam cu o tratație!... O mare plăcere a noastră, fizică, era să mâncăm fiecare câte 5 prăjituri proaste, ori o cutie de sardele pe care o mâncam pe uliță. Alteori eram fericiți cu colaci de 5 bani unul. Sărăcia noastră, mai ales a lui Raicu Ionescu și a mea, era mare. El n-a avut niciodată foc iarna, în odaia lui de la un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se înghesuiau în tribune ca sardelele sau ca șprotul afumat (și tribunele chiar semănau cu o conservă), stăteau și pe scări, pe garduri, se cățărau pe stâlpii cu difuzoare și pe pancarta uriașă de la peluza a II-a, pe care scria cu litere roșii „Trăiască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Toată Încrederea domnilor, carnea-i proaspătă...” Șeful strâmbă nasul. Repet, nici nu vreau să mai aud. Am hotărât să devin vegetarian...” „Să pun la grătar câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos cârpa de la ochi într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări, unde erau așezate în chip de mese, sub bolta arcuită, câteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din motive evidente, prefer să nu îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu valurile de fum albăstrui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce mezeluri avea ! Da ce calupuri de cașcaval ! Venea clientelă și de pe Coriolan, și de pe Sabinelor, și de pe toate străzile din jur... Venea oamenii, lua, cumpăra, mai schimba o vorbă, mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi, ce sardele, ce coloniale, ce delicatese-aducea ! — E-hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu! Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-a trecut ea tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Jumătate din aceste rotunduri rămân întregi, iar jumătate se decupează în mijloc cu un păhărel mic de țuică. Se coc la foc potrivit, apoi se lipesc una cu cealaltă, după ce am așezat între ele un strat de pastă de pește - sardele - sau pateu de ficat (preparat în casă) sau cu pastă picantă de ou etc. În mijlocul decupat al fiecărui pateu, așezăm câte o măslină mare. Rețeta nr. 21 Băutură cocteil Mimosa Mod de preparare pentru 2 pahare: Cu storcătorul de fructe
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
Se servește la orice fel de mâncare, inclusiv la pizza. Rețeta nr. 43 Salată în coșulețe de roșii Ingrediente: 10 roșii cărnoase, ½ kg fasole verde fiartă in apă cu puțină sare, 4 cartofi fierți in coajă, o cutie mare cu sardele în ulei, maioneză făcută pe 3 ouă, sare, ½ zeamă de la o lămâie, ardei grași. Mod de preparare: Se aleg roșii bine coapte, cărnoase, li se taie căpăcelele cam de 1 cm deasupra. Cu o linguriță se scobește miezul roșiei. Se
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]