231 matches
-
și a rostit: "Mint! Nimic din ce-au spus nu-i adevărat". Parhon, s-a ridicat și el, declarând: " Da, relațiile dintre România și armata rusă sunt excelente". Atunci, ca într-o scenă din Shakespeare, Stalin a avut un rictus sardonic și l-a lovit cu cotul pe Molotov: Da, relațiile dintre România și noi sunt excelente, doar am fost în război!" 1 Nu vreau să pretind că-i consider filosofia drept un adevăr, dar cred că e foarte posibil să
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
în această situație disperată tocmai de medicii care ar fi trebui să-l îngrijească! Între un spasm și altul, între o convulsie și alta, marele bolnav deschide ochii - doar pentru a-i închide imediat, îngrozit: pentru că, îmbrăcați în alb, zâmbind sardonic, doctorii au în loc de stetoscop un clește de tortură, în loc de compresa cămașă de forță, iar în loc de termometru electrodul unui scaun electric. Zece ani de istorie liberă ne-au demonstrat că râul României provine din interior, si nu din exterior. Sigur că
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
minților la scară de masă. Născut la 25 septembrie 1906, Șostakovici, o Balanță mereu echilibrată, a înțeles că valoarea marilor "dezechilibre" din artă, atât de prizate în epoca sa, stă în simbolurile pe care le dezvăluie. De aceea, crudele și sardonicele izbucniri se află într-un perpetuu balans față de momentele duioase, chiar sentimentale. E, până la urmă, o punere la încercare, un labirint al probelor prin care uriașul talent al compozitorului ne conduce pe firul strâns al simbolurilor. Am fost impresionată de
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
a cere iertare pentru dezastrul lăsat în urmă, pentru ruina în care încă se zbate țara. N-ai să vezi nici un ministru sau parlamentar cerându-și scuze pentru incompetență, rea-credință, nemernicie și abjecție. Strânși cu ușa, îți vor replica, zâmbind sardonic, că n-ai înțeles regulile democrației. Dacă aceasta e regula în România, e de-a dreptul reconfortant să constați că, o dată la un sfert de secol, cineva găsește resursele interioare să-și prezinte public scuze pentru afirmații ce s-au
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
să evolueze. Se vorbește încă, în Franța mai ales, despre "roman" ca și cum ar exista o formă ce ar trebui respectată pe vecie. Forma balzaciană, dacă vreți... Or, forma balzaciană nu acoperă decît o foarte scurtă perioadă din istoria romanului. (Surîs sardonic) Fiindcă, înainte de Balzac, Diderot a fost un scriitor mult mai revoluționar! Și apoi Flaubert a creat "Noul Roman" în raport cu Balzac; la fel Dostoievski. Așa încît istoria romanului în occident este istoria revoluției permanente care a schimbat în fiecare moment, "romanul
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
este făcut pentru a scrie lucruri inteligente ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură (rîsul sardonic reapare, însoțit de tactica de a simula o "neînțelegere" a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește că nu, dar iată, chiar François Nourrissier de la Academia Franceză, a exprimat în presă acest punct de vedere asupra Noului Roman, iar eu nu am făcut
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
deloc să facă un scandal literar. Face un scandal mediatic, din cauza turismului sexual. Este acuzat de practicarea și încurajarea turismului sexual. Ar fi putut fi subiectul unei mari cărți dar atunci scandalul ar fi trebuit să fie literar (reapare rîsul sardonic). R.B.: Revenind deci la literatură, preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Din lașitate? Din indiferență față de propriile noastre valori? Din oportunism? Cum să accept un premiu - același premiu! -, când el tocmai a fost acordat cuiva care mă urăște cu fiecare fibră? Fiind la doar câțiva pași de mine, m-am amuzat sardonic urmărind reacțiile de iritare, ciudă, angoasă și ură cotropitoare ale unui diriguitor al culturii în clipa când era premiat un funcționar cu strălucite merite în același domeniu. Ah, ce viață liniștită ar fi avut el! Ah, cum nu i s-
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
o iubește). Nu e nici un strop de idealizare romantică în această poveste seacă, fragmentară și contradictorie. Finalul în care eroul se sinucide (histrionic!) ne apropie de absurdul prozei kakfiene (mediul funcționăresc rutinant e încă un element de comparație). Un ochi sardonic mutilează normalitatea și banalul în care trăiesc personajele - de aici își extrage romanul originalitatea. Nu din tehnică, ci tocmai din aerul bizar, care nu seamănă cu marile contraste ale secolului romantic, nici cu ambițiile demiurgice realiste, vine valoarea acestui roman
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea e mult mai puțin ilustrativ și mult mai mult comentariu sardonic. Iuri Orlov (Nicu Cușcă) beneficiază, din cauza afacerii lui, de o autonomie care frizează suprarealismul, mai ales în confruntarea cu legea americană. Pe de o parte, o asemenea poveste e greu de spus din cauza stereotipurilor. Emigrantul sărac care știe că vremurile
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Strănepoata răzeșilor a înțeles din ,jogging" ce-a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine îmbătrâneai fată decât să te măriți cu păgânu'! Evident, ,păgânul" era Haralampy care, cu un zâmbet sardonic, tocmai ducea clondirul cu ,bistrițeană" la gură. -...Însă nu aceasta este problema, continuă el, ci faptul că în noua orânduire telesclavagistă, la noi se încearcă în aceaste zile toride, când telespectatorul aproape că nu mai știe pe ce lume trăiește
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detașat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere în al său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică față cu textul lui Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minți pe Maupassant, frenezie a inutilității, delir masochist ca
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
european. Dacă pierdea cinstit, T. Băsescu își valida propria legendă, aceea că este sacrificat în urma măsurilor dure, dar necesare, luate în 2010, scrie CT Popescu. „Știu că românii sunt supărați pe mine” spunea tot Băsescu - prin boicotarea referendumului el hăhăie sardonic la supărarea românilor, folosindu-se de ieșirea de incendiu pe care i-a oferit-o Curtea Constituțională”. Concluzia lui CT Popescu despre Băsescu: ”sunteți un laș, un clănțău uriaș, un șarlatan de care poporul român își va aduce aminte ca
De ce votează DA CT Popescu: Băsescu e o cutră vopsită, un laș, un clănțău, un șarlatan () [Corola-journal/Journalistic/22302_a_23627]
-
să speculăm că niciuna din protagonistele ce compun galeria invocată nu e marea lui iubire. În schimb, am putea să ne-o imaginăm drept Beatricea unui alt Dante, cinic și dandy, Laura unui improbabil Petrarca, Stella unui Swift mai puțin sardonic sau chiar Eloisa unui Abelard îmbrăcat în uniformă de marinar. E posibil însă, urmând scenariul încifrărilor și-al misterelor amplu diseminate în creația lui Hugo Pratt, să presupunem că fiecare din surorile Evei întâlnite în peregrinări are una sau mai
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
veacului trecut, gardurile ce împrejmuiesc Grădina, întinsă pe mai bine de unsprezece hectare la diverse niveluri de sol, au găuri, prin care sălbăticiunile, cu un instinct infailibil ies deîndată ce miros vreun pericol și revin de cum acesta a trecut, rânjind sardonic la agenți municipali neputincioși cu aplecare pe labele dinainte. Ar mai exista modalitatea de a trimite jivinele pe lumea cealaltă prin curenta metodă națonală de eutanasiere nedureroasă a maidanezilor, adică prin lovituri de ciomag administrate pe țeastă și tot corpul
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
Obsedat de putere, ar fi capabil să împingă țara în orice fel de aventură, oricât de iresponsabilă, doar pentru a-i merge lui bine. Asta nu e pură speculație: relațiile de amiciție cu personaje politice suspecte din lumea arabă, jubilația sardonică la orice rateu al Occidentului, pariul pe valorile totalitarismului sunt indicii clare privind soarta ce ne-ar aștepta. Cu toate că Vadim nu face nici un secret din felul în care ar urma să conducă țara (parcă Hitler făcea!), nu văd nici un semn
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
și potențialul, și reușitele, și îndoielile, Zoltan Lovas face aici, în Hipolit, cel mai greu, mai dens și consistent rol al său. L-am urmărit cu mare atenție în acest personaj dificil, de înțeles și de jucat, sado-masochist, superficial, redundant, sardonic, nihilist, insensibil, introvertit. Trupul său și gesturile, coordonate impecabil de Vava Ștefănescu, relația narcisistă cu sinele chinuit al lui Hipolit, cu Fedra cea ciudată, cu lumea, cu ceilalți, absenteismul în care-și suspendă existența și încă multe altele îl conduc
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când într-alta, dar zadarnic. Tiraliorul, cu țeava armei îndreptată spre dânsa, se ferește cu abilitate și râde sardonic, "rănind-o", dar nu o "împușcă", deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
fie și "inspiratoare")? - Ai, evident, dreptate: Gide face o confuzie, cred, între umoristic și satiric. Genul dintâi e mult mai gratuit sau, cel puțin, mai fără de crispare, decât al doilea, mereu sarcastic (zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum același Nenea Iancu, berlinezul, în satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol" (!), sau
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească, banală, a pierdut orice drept de reprezentare. Personaje kitschoase, femei de maximă vulgaritate, îmbogățiți lipsiți de decența elementară, mincinoși nerușinați, escroci capabili se orice crimă au acaparat prim-planul vieții publice. În fundal, zâmbind sardonic, fericiți că "le-au mai tras-o" o dată proștilor care i-au votat, clasa politicienilor și-a văzut liniștită de aranjamentele murdare. În felul acesta, boala a pătruns impetuos țesuturile sănătoase ale corpului social, infestând totul. Ia încercați astăzi să
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
parodice ale autorului. Romanul Locomotiva Noimann este transcrierea unui delir continuu. O combinație de vis-beție-nebunie-agonie (la un moment dat fiecare dintre aceste posibile explicații ale alunecării personajului în lumi paralele devine plauzibilă, fiind repede infirmată de autor, cu un zâmbet sardonic pe chip), scurtcircuitată de clipe de luciditate, în care logica pare să se reinstaureze, fără însă ca până la ultima filă a cărții ea să își reintre pe deplin în drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când nu e sperietoarea cu încălzirea globală, care va topi ghețarii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut forme de gândire contraproductivă, când nu de rea voință autodemolatoare. Ce bizară lașitate să-l facă pe un specialist bibliofag să tacă sardonic în fața unei gafe de bibliofilie subtilă, etalată în presă, să-l determine să țină ascunsă o revelație documentară, să tacă un plagiat, să râdă-n barbă de-o cacialma emanată pe piață, când el e(ra) singurul care deține(a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale până la destrămarea imperiului colonial, de la templieri la inchiziție, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ș.a.m.d. ... totul relatat cu incansabilă vervă, în formulări persiflante (cu dominante în registrul sardonic). Românul cultivat va identifica aici o iremediabilă contaminare cu spiritul caragialesc (căruia în canonul cultural portughez i-ar corespunde oarecum eleganța mordace a lui Eça de Queiroz). În 1998, Daniel Silva Perdigăo și-a sistematizat vastele cunoștințe despre relațiile culturale
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]