217 matches
-
O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-o înfingă în braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o visase noaptea trecută?) Se scutura tot, își scutura capul, de parcă ar fi vrut, literalmente, să-și izgonească urâcioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împăratului Tirului, și spune-i: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvîrșire, erai plin de înțelepciune și desăvîrșit în frumusețe. 13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut. 14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când nu e sperietoarea cu încălzirea globală, care va topi ghețarii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut forme de gândire contraproductivă, când nu de rea voință autodemolatoare. Ce bizară lașitate să-l facă pe un specialist bibliofag să tacă sardonic în fața unei gafe de bibliofilie subtilă, etalată în presă, să-l determine să țină ascunsă o revelație documentară, să tacă un plagiat, să râdă-n barbă de-o cacialma emanată pe piață, când el e(ra) singurul care deține(a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că erau calmi și încrezători. Conform estimărilor, șaizeci de mii de soldați linneeni aterizaseră în primul val. Faptul că acesta era exact numărul de barbari care invadaseră inițial orașul nu părea să aibă vreun sens simbolic. Această posibilitate îl fiicu sardonic. Nu simbolurile, ci săbiile vorbeau limbajul victoriei. Pe măsură ce trecea după-amiaza, atacul linnean se manifesta peste tot. Cutia, încă aburindă, a fost expediată din palat pe la trei. Din moment ce nu exista un pericol imediat, Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
la fel ca în fiecare an: puști albi din pătura de sus a clasei mijlocii, din Ronkonkoma și Comack, care încercau toate identitățile posibile, de la tatuaje de pușcăriaș până la aligatorul LaCoste. Dar atitudinea lor se schimbase în acest semestru, devenise sardonică. Își pasaseră unul altuia acuzele la adresa lui prin e-mail și Messenger. Scriau în continuare tot ce le spunea, cuvânt cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
contactă imediat pe sora acestuia - după cum veni mesajul mental de la Gosseyn Doi - și, din moment ce el vrusese să vină singur, toată lumea sperase... Enro dorise cel mai tare să fie transportat pe nava Dzan. Un mister! Iată-l acolo, în picioare, înalt, sardonic, purtând pe față amprenta unei ușoare asemănări cu sora lui. Dar altfel, o persoană ciudată, periculoasă. Nu se putea ghici ce spera să câștige venind aici din datele avute la îndemână, decât... Ai grijă! Mai rău, nu era timp, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dar scânteiau întrebători. - La urma urmelor, ai mai văzut orașul? Gosseyn nu putu să răspundă. Întrebarea amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru că o țigară i-ar fi ocupat mîinile. Ar fi putut deschide o carte șezînd să citească în spatele vreunui obiect, dar se plictisise să fie luat drept un pustnic dedicat cititului și intenționa să-și făurească o figură nouă, încrezătoare, sardonică, misterioasă, așa că se sprijini de perete încruntat, prefăcîndu-se că nu vede pe nimeni, deși se uita pe furiș la una din fete. Stătea picior peste picior pe piedestalul aruncătorului de disc, vorbind din cînd în cînd cu fetele de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar sprijini unul de celălalt. Sudoarea i s-ar scurge pe frunte, odată cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar scânteiau întrebători. - La urma urmelor, ai mai văzut orașul? Gosseyn nu putu să răspundă. Întrebarea amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
înfrunte. Avem, așadar, de-a face cu un primitiv, proiectat acum în spațiu, foarte departe de mediul său ambiant obișnuit. De aceea, eu zic să-l atacăm, căci avem numai de câștigat. Morton se ridică și spuse cu un zâmbet sardonic pe fața-i masiva: - Avusesem de gând să dau semnalul de începere a atacului îndată după înflăcăratul discurs al lui Korita. Dar între timp am primit un document din partea unui tânăr care se află la bordul navei noastre și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
câte ceva despre metodele mele, veți ști de asemenea ceea ce voi ști și eu la timpul potrivit. - Trebuie să-i recunoaștem domnului Grosvenor meritul că ne oferă întotdeauna posibilitatea de a ne ridica la nivelul domniei sale, zise Smith, cu un zâmbet sardonic. - Alte observații? întrebă Kent, pe un ton triumfător. Câțiva oameni din sală părură dornici să ia cuvântul, dar se răzgândiră. - Ca să nu mai pierdem timpul, urmă Kent, eu zic să supunem la vot propunerea domnului Grosvenor, și Kent înaintă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă: ― Miliția?! ― Așa se obișnuiește când oamenii își dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor își explică opera. ― Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt convinsă că tuturor ne-ar face bine o picătură. Sculptorul aduse o sticlă de rom și câteva păhărele. ― Eu nu beau! strigă Valerica Scurtu trăgîndu-și lațele. ― Idem, tinere! făcu Popa clătinând degetul în aer fără să miște mâna. Râse sardonic: în general, vreau să-l văd pe ăla care mai bea ceva în casa asta... Melania Lupu îl privi cu luare aminte. Coborî pleoapele încurcată: ― Îmi pare rău că te-am deranjat, domnule Matei, poate că dumnealor au dreptate. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă prin minte că de fapt își iau rămas-bun de la doi, o dată... Melania Lupu îl privi cu reproș: ― Domnule Popa, nu se cade... Redeveni practică. Trebuie pregătit ceva. Noroc că am în casă mezeluri și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CARE-L STRĂBĂTU PRINTRE ȘIRURI DE SOLDAȚI POSTAȚI PE TOATE CORIDOARELE CARE DUCEAU LA SUFRAGERIA REGALĂ; ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN PRAGUL AMPLEI ÎNCĂPERI, RĂMASE O CLIPĂ LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE CURTENILOR ZGOMOTOȘI ȘI SE AȘEZĂ PE SCAUNUL LUI, AL CINCILEA DE LA CAPUL MESEI UNDE URMA SĂ SE INSTALEZE ÎMPĂRĂTEASA. DOI TRECUSERĂ DEJA DE COCTEILURI ȘI SUPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PREOCUPĂ MAI INTENS DE ÎMPREJURIMI. SE GÎNDI: LUCRUL IMPORTANT ESTE SĂ DESCOPERE CE S-A ÎNTÎMPLAT, ȘI NUMAI APOI SĂ ACȚIONEZE. ÎNCRUNTÎNDU-SE, CERCETĂ PEREȚII MUTILAȚI AI HOLULUI. OCHII EI VERZI ARUNCARĂ SCÎNTEI. SPUSE CU CEVA DIN VECHIUL EI SPIRIT SARDONIC: ― Judecînd după unghiul razei, s-ar părea că ai noștri au făcut toate pagubele, cu excepția breșei inițiale din peretele principal. Unul dintre ofițeri încuviință sumbru din cap: ― Îl căutau doar pe căpitanul Hedrock. Au folosit o rază paralizantă de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Au trecut douăzeci de ani. Nu e ciudat? Individul nu ne vizitează niciodată și acum, dintr-odată, iată-mă punându-i ashure În boluri fiindcă e Încă bine-venit. Și ce spune prietenul tău? a Întrebat mătușa Feride. Asya a zâmbit sardonic. — Spune că am dreptate, că asta trebuie să fie o casă de nebuni. Ar trebui să renunț la orice speranță și să lucrez În schimb la manifestul meu. — Sigur că-l vom Întâmpina bucuroase pe unchiul tău. Familia e familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-le palme peste fund. Și că Superiorii Necunoscuți, pentru acel Ceva, eram eu și Lia, iar după aceea avea să ne recunoască imediat, fără să se ducă să-l Întrebe pe nătărăul ăla, de Joseph de Maistre. Dar nu, noi - sardonicii - voiam să ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu diabolicii, arătându-le că, dacă era vorba de complot cosmic, noi știam să inventăm unul care mai cosmic de atât nici că putea fi. Bine-ți șade - Îmi spuneam alaltăseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spune Marcus, ridicînd dintr-o sprînceană În vreme ce ieșim la mașină. — N-o lua personal, rîd eu. Sentimentul ar fi același și dacă am lua masa cu... Îmi scormonesc mintea să găsesc pe cineva. — Charlie Dutton? sugerează Marcus, cu un rînjet sardonic. — O, tacă-ți gura. E rîndul meu să-i dau un ghiont. — Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă nostalgie și conferă necropsiei o notă de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” În fiecare individ, dimpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de asta, a continuat Amanda ca o martiră. Asta până acum. Aseară am purtat o lungă discuție, la telefon, cu Laura. Ea m-a sunat. M-a obligat realmente să mă deschid în legătură cu toate. Nu mai spune! a replicat Hugo sardonic. Probabil că toată treaba necesitase un efort egal cu acela depus ca să deschizi o cutie cu pliculețe de ceai. Amanda a clătinat din cap nerăbdătoare. —A fost așa o ușurare. Măcar acum, am vorbit la nesfârșit despre mine. Despre presiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admiră sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri personale deși până la urmă< zâmbește sardonic, așa sunt ei bărbații. În definitiv relația lor e de scurtă durată, nu are niciun orizont, dar este minunat de pasională și fără niciun fel de interes din partea ei. Din partea lui iar râde singur. Însă abia s-a despărțit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]