25,706 matches
-
calciu, iod și sare ? Cum aș putea prin unghii și prin vine , Să-ți picur stropi din stropii mei răbdare ? Ca să te-nalți, aproape un Luceafăr, Dar precum urci, să și cobori în mare ? Iubirea mea de calciu, iod și sare, De fiecare dată tot mai teafăr De ambrozii și remușcări sublime? Ca numai tu, mai mult decât oricine, Iubitul meu, să crezi în mine... Referință Bibliografică: Luceafăr / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 197, Anul I, 16 iulie
LUCEAFÃR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Luceafr.html [Corola-blog/BlogPost/366716_a_368045]
-
neglijând aproape complet infrastructura și motivarea extrinsecă a dascălului, condiția absolută pentru motivarea intrinsecă, adică a profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu-s prea pretențioși, nu cer “marea su sarea”. Așadar, mi-e rușine. Mi-e foarte rușine. Nu, nu-mi pun cenușa ipocriziei pe creștet. Nu-mi stă în fire. Pur și simplu mi-e rușine și asta-mi face bine. E ca o autopenitență, întru solidaritatea de breaslă
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Sunt_si_eu_in_cetate_2_sa_gheorghe_parlea_1390586979.html [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
ori, vorbele poetei sunt cuvintele pe care omul modern nu mai are curajul să le rostească, poezia căpătând astfel valențele unei revolte, menite să aducă la lumină adevărul: „Răvășită-i astăzi țară/ De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mână Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
mândria că aparține lor și Ardealului mult iubit. Sufletul poetei devine totuna cu cel al locurilor și nu se mai pot despărți - om și loc devin o singură ființă: “Mi-am sărutat azi pământul cu lacrima dorului/ I-am simțit sarea pe buzele-mi arse de vânt,/ Mi-am așezat sufletul într-un colț al pridvorului/ Așteptând că din Cer să picure mir pe Pamant”. Poezia Georgetei Resteman, abia răsărita și cuprinsă în volumul acesta de debut, mi-a creat convingerea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
august 2012 Toate Articolele Autorului Ocna Sibiului- Templul dintre Ochii Pământului Un cer lichid, în care soarele se ascunde și se răspândește în chip tainic, aș numi cele 14 lacuri din Ocna Sibiului - ochi ai pământului, cel saturat de cristalele sării purificatoare și ocrotitoare. Aceste licăriri marine ale lumii subterane au creat aici un Templu de sănătate. Ar trebui să aruncăm în fiecare lac, asemenea galilor din vremuri străbune „daruri de aur și de argint în aceste locuințe ale zeilor”. Dacă
TEMPLUL DINTRE OCHII PAMANTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Ocna_sibiului_templul_dintre_ochii_pam_elisabeta_iosif_1346152499.html [Corola-blog/BlogPost/355291_a_356620]
-
cu facilitățile de relaxare, dată în circuit publicului larg, turiștilor din țară și de peste hotare. Ocna Sibiului - o oază între dealuri - plină de lacuri, ochi ai pământului - este în același timp, locul unde pământul s-a umplut de lacrimile de sare adunate din inima sa tămăduitoare plină de mister. Stațiunea este azi acea „Terra Wiz”, țară a apei, transformată într-un templu al zeilor sănătății. Elisabeta IOSIF Aug. 2012 Referință Bibliografică: OCNA SIBIULUI - TEMPLUL DINTRE OCHII PAMANTULUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare
TEMPLUL DINTRE OCHII PAMANTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Ocna_sibiului_templul_dintre_ochii_pam_elisabeta_iosif_1346152499.html [Corola-blog/BlogPost/355291_a_356620]
-
asupra mea a fost grozav și revelator. “Acest jurnal este rezultatul singurătății mele, al lacrimilor atât de multe, atât de grele. Îmi văd chipul cu pistrui sărați. Sunt atât de sărați că mă irită. Simt, ajung cu limba bobul de sare, cu buzele uscate. E căutarea durerii. E căutarea ta. Îmi spăl obrajii cu apă rece. Simt cum apa sfârâie. Obrajii îmi ard, sunt fierbinți, sunt de foc. Dar nimic nu mai contează, frumusețe, aspect. Totu-i durere. M-am închis
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
iubirii acestei autoare este de nesuportat. Personal, nu mi-e ușor să stau și să privesc cum autoarea aceasta se confesează, ca și când s-ar dezbrăca până și de suflet. Eu nu fac în momentul de față decât să presar multă sare pe rană. Să scormonesc, să analizez, ceva ce nu se analizează. Ea trece permanent prin chinurile iadului. Iubirea ei este iad și nu Rai. Iubirea o macină. Ochii din jur nu sunt totdeauna binevoitori. Unii au privire de vultur. Alții
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara muntelui de sare... Și lacrima tăcerii rău mă doare! Un înger îmi șoptește că se poate Să porți în suflet clipele curate, Un semn frumos să lași în urma ta, Chiar de povara ți se pare grea... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică
SIMT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1477116704.html [Corola-blog/BlogPost/354946_a_356275]
-
vecie,ești Răsăritul spre Apusapoi am mers, m-am dus...... IV. DORULE DE CE EȘTI TRIST, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017. Fără să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nord peste întinderea de sare am trecut un pod, mergând așa agale peste zare am întâlnit o pasăre cântătoare care mă vrăjea ca și când eram asuprit de propriul meu gând, ca și când, ca și când... mă loveam de umbra unui bine ce rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă! Citește mai mult Fără să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nordpeste întinderea de sare am trecut un pod,mergând așa agale peste zaream întâlnit o pasăre cântătoarecare mă vrăjea ca și cânderam asuprit de propriul meu gând,ca și când, ca și când...mă loveam de umbra unui binece rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse misticsă curgă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
și colindă cu ploile peste întinderi ce sorb ninsorile. Rostogolesc o stâncă spre vîrful muntelei. Iar mă întorc la Sisif. Nu este important muntele, nici stânca important este că urc cufundat de adânc și dincolo de orice consolare ung rănile cu sare. Cei care au visat cel mai mult sunt cei ce au suferit mai mult, fiecare cu muntele și stânca ce urcă împinsă spre creasta de muncă și... ? Tăcerea țipă iar durerea speră. Tăcere! Citește mai mult Să cucerim o speranță
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cutreieră de la răsărit la apusși colindă cu ploilepeste întinderi ce sorb ninsorile.Rostogolesc o stâncă spre vîrful muntelei.Iar mă întorc la Sisif.Nu este important muntele, nici stâncaimportant este că urc cufundat de adâncși dincolo de orice consolareung rănile cu sare.Cei care au visat cel mai multsunt cei ce au suferit mai mult,fiecare cu muntele și stânca ce urcăîmpinsă spre creasta de muncăși... ? Tăcerea țipă iar durerea speră.Tăcere!... XVII. SISIF, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2263
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
mândria că aparține lor și Ardealului mult iubit. Sufletul poetei devine totuna cu cel al locurilor și nu se mai pot despărți - om și loc devin o singură ființă. „Mi-am sărutat azi pământul cu lacrima dorului/ I-am simțit sarea pe buzele-mi arse de vânt,/ Mi-am așezat sufletul într-un colț al pridvorului/ Așteptând ca din Cer să picure mir pe Pământ". Poezia Georgetei Resteman abia răsărita și cuprinsă în volumul acesta de debut, mi-a creat convingerea
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_georgeta_resteman_elena_buica_1332480750.html [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
abisuri până-n hotar departe. Cu falduri grele dealurile o-ncarcă, Trenă îi e câmpia, delta-n val se pierde. Aici iubire-i scrisă-n orice piatră Și doina-și cântă orice frunză verde. I-a pus în suflet aurul și sarea, În gene i-a atârnat stropii de rouă, I-a dat din veșnicii munții și marea Și curcubeu strălucitor când plouă. . Cu rădăcini înfipte printre stânci Și aripi largi în adieri de vânt Din apa și din piatra lui ne-
BINECUVÂNTATĂ ȚARĂ (LAUDĂ ȚĂRII MELE) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1457268684.html [Corola-blog/BlogPost/369698_a_371027]
-
stropii de rouă, I-a dat din veșnicii munții și marea Și curcubeu strălucitor când plouă. . Cu rădăcini înfipte printre stânci Și aripi largi în adieri de vânt Din apa și din piatra lui ne-am înălțat Suntem aici ca sarea pe pământ. Urmași de Daci, copii ai gliei, Să-i ducem numele cu slavă-n veșnicii, Să mulțumim c-avem o Românie, Să ne-amintească copiii din copii Referință Bibliografică: BINECUVÂNTATĂ ȚARĂ (Laudă țării mele) / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare
BINECUVÂNTATĂ ȚARĂ (LAUDĂ ȚĂRII MELE) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1457268684.html [Corola-blog/BlogPost/369698_a_371027]
-
în fața biroului său. Directorul deschide diplomatul, scoate un șergar cu motive naționale, îl așează pe birou, și, mai departe plin de pedanterie, un calup întărit de mămăligă, o bucată de brânză mult mai mică, o ceapă, două roșii minuscule și sare. Renunță la una din roșii pe care o pune din nou în diplomat. Scoate un cuțit imens de mezeluri, o scobitoare de plastic, își agață un alt prosop barbețică și mănâncă totul, inclusiv ceapa întreagă. Punctul culminant al acestui mic
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pauza_de_masa.html [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
mie de particule buclucșe îți imortalizez grota unde eco-ul se dedublează în mortar în diafan în vectorial într-un picior stâng lung tot mai lung u luna fistichie crește pe coasta culori de apă se scurg translucid apă clinchetește a sare din mari a ienupăr cules într-o vară a insomnii într-un curcubeu de culori Referință Bibliografica: Azbest / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angi Cristea : Toate
AZBEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/angi_cristea_1457071064.html [Corola-blog/BlogPost/377633_a_378962]
-
pentru acei trădători și jefuitori de țară: „Nu le pasă dacă țara a ajuns o colonie / Pentru ei „patria-mamă” e o vorbă pe hârtie / S-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădare / Viitorul le rezervă ani în ocnele de sare // (...) // Vine ziua judecății și-i vom condamna la moarte - / Ne-au vândut fără rușine impostorii fără carte” (Judecata scurtei veșnicii). Spirit combativ, neliniștit și vehement, Virgil Ciucă nu se dezice în poemele sale, ci înfățișează adevărul în oglinda sufletului său
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483283140.html [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
aspirații umane cu maxima îngăduință a absolutului“. Legea morală nu este impersonală, nu este un șablon absurd, imuabil, aplicat (și având ca efect mutilarea) infinitei diversități a umanului; ea este „creație individuală, adaptare liberă la exigențele universalului“: „Omul individual este sarea absolutului. Și atunci, împlinirea legii morale echivalează cu a da gust rețetei cosmice, eliberând-o de entropia unui legalism dietetic“ (p. 29). Printr-o intuiție extraordinară, creștinismul anulează porunca, simbol al implacabilului veterotestamentar ce suprimă individualitatea, înlocuind-o cu pilda
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
apariție, acțiune, efecte), conduita morală, în strânsă legătură cu spațiul de locuit. Individualul ca obiect al legii morale reprezintă o concluzie ce a rezultat din dezbatere. Ea îi prilejuiește autorului să coloreze discursul cu o sintagmă sugestivă: “Omul individual este sarea absolutului”. În Adăpostire și locuire sunt prezentați cei doi termeni și diferențele mari dintre ei. Pe când adăpostirea reprezintă un dat natural, locuirea implică efortul creator. “Legea morală nu poate fi obținută inductiv”, ne va fi demonstrată în paginile următoare, printr-
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
de solvent al mineralității. Topesc, spală, dar și fertilizează. Lacrima are putere precum apa de a stinge “toată văpaia mâniei și a iuțimii”. Plânsul are un aspect răcoros, ca și apa, și unul fierbinte, ca focul - dizolvă și călește - până când sarea devine cristal. În ultimul capitol, Minimalism etic, autorul își motivează titlul eseului Minima moralia dintr-o respectuoasă antipatie față de Aristotel, cu Magna Moralia, zice el, și apoi dintr-o reținere, care-i dovedește modestia. Consideră că cele scrise fac parte
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
facă modele sau... nu știu... Ceva care să le aducă mulți bani și faimă. Îmi atrage brusc, deodată, atenția un afiș publicitate rupt. Încă se mai observă zâmbetul „ca pentru poză” al celui care promitea ca și alții... marea cu sarea! Mă întreb, n-o fi și el un produs al școlii românești. Dacă da, avem același numitor comun, eu și cu domnul din afișe, suntem tâmpiți. De ce aș vota un tâmpit? Drumul către școală e un spectacol cotidian. Îmi propun
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Romania_mea_tara_controverselor_.html [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
unor conflicte interne precum cele întâlnite la himeriști, deprimiști sau fracturiști și investirii lor cu valori sociale pozitive. Dacă în chimie lucrurile par mai simple, substanțele trecând din starea solidă, prin încălzire, direct în starea gazoasă, fără a mai parcurge sarea lichidă, în viață lucrurile sunt mai complicate, linia dintre normalitate și patologic fiind foarte subțire, o sublimare prea îndelungată ducând la acumularea unor tensiuni și frustări insuportabile. Dar, mai bine, să exemplificăm: ai țesut în juru-mi o pânză de păianjen
3 CURENTE LITERARE MINUSCULE ȘI MANIFESTUL SUBLIMISMULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1482118923.html [Corola-blog/BlogPost/374351_a_375680]
-
descântec. Acum pentru mine plâng norii, sau poate eu, nu mai știu mi-e foame de zăpezile albe și de banchizele brodate cu albastru sau de norii de pe-un cer albăstriu-vinețiu. Sunt doar un fir din apa mărilor de sare ce se zidesc în mine mereu acum am devenit albastră înserare nu știu de mai sunt tu sau sunt eu... Leonid IACOB Referință Bibliografică: nu mai știu... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Leonid_iacob_1399999628.html [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]