294 matches
-
Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi, sariuri drapate în șuvoaie purpurii și galbene de jur împrejurul lui, fragmente inutile de gânduri treceau pe lângă Sampath, toate mișcându-se prea repede ca să le poată opri și prinde. Putea să sară; dar, nu, nu ar face el așa ceva. Putea să le tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se în șiroaie pe cadrul de lemn. Amrita nu are șal, iar sariul subțire i se lipește de piele și n-o protejează deloc. Nu se așteaptă să vină s-o ia de aici. Moti Lal o urăște, și-ar vrea s-o vadă moartă. De ce ar ajuta-o? Ea ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați, animale și lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-și încropească o viață nouă la câmpie. Așadar, sângele care se oprește în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul puternic de ceapă care vine din dormitorul stăpânului. Sub sariul decolorat de atâta spălat, Pran Nath îi deslușește fesele rotunde, stimulul inițial care-l determină să-și desfacă nasturii pijamalei. I se pare că nu este de-ajuns doar s-o privească. Fata nu e prea departe de el. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jumătate dezbrăcat, fusese scos din noroi la vreo doi kilometri mai jos, spre sud. Nu le-a fost greu să-și imagineze ce se întâmplase. Amrita șoptea vorbe de neînțeles despre copaci și apă. Anjali a îmbrăcat-o într-un sari, ca să arate cât de cât decent, repetând în timpul acesta incantații, pentru a alunga răul. În buzunarul cămășii, găsi un act de identitate, un document ilizibil, cu fotografia englezului mort. Strecurase fotografia cu discreție sub poalele fustei. Când, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la față și neplăcut umflat. Arată ca și cum ar fi fost murat, ceea ce este mai mult sau mai puțin adevărat. — Sunt pe moarte, zice el cu un glas subțirel. — Poate așa este, răspunde Anjali cu brutalitate, acoperindu-și fața cu poala sariului. Oricum, cred știu și motivul. Pandit Razdan devine brusc interesat și cu o mișcare din cap îi indică să continue. Sub gravitatea momentului, femeia ridică mâna ca și cum s-ar adresa cerului: Casa asta, rostește ea cu gravitate, este blestemată. Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Casa are un balcon de jur-împrejur, la etaj, care pare că se lasă sub greutatea atâtor femei, intrând și ieșind din încăperi sau stând în ușă de vorbă. Două tinere se apleacă peste marginea balustradei, iar a treia atârnă niște sariuri uriașe de mătase pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al casei. Bărbatul, care lui Pran i se pare uriaș, își face loc prin acel furnicar de femei cu aerul plictisit, dar demn, al unui taur pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau mai puțin reali. Cerșetorul începe să râdă. Pandit Razdan îl vizitează ca să scuture nemulțumit din cap și să-l admonesteze pentru purtarea josnică și oamenii de proastă reputație pe care îi cultivă. Apare și mama lui Pran, cu capătul sariului ridicat peste față și cu bijuteriile masive de argint sunând armonios, ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată, ci doar apare, apoi dispare, pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur sau închiși până la gât în achkan-uri îngrijite, cu fețele rozalii ca fructele moi, înmugurind din gulerele înalte. Fetele din curte apar câte trei sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să se joace. Acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu fir de aur. Își face un paan după o rețetă ce pare complicată. În fața lui se află o tavă cu intarsii de alamă, pe care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege o frunză moale peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alcool, ține soarta regatului nostru iubit în mâinile sale. Din fericire, dragă Rukhsana, are o slăbiciune. — O slăbiciune? — Da. Îi plac băieții-fete frumoși. Așa, ca tine. Pagină separată Imediat cum se termină mushaira, Pran este hrănit și îmbrăcat într-un sari albastru de mătase. — Iar acum, zice Khwaja-sara, ești așteptat de niște domni care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cuvinte. Un pat exagerat de mare, plasat în mijloc, domină încăperea. La început, Pran nu pare abătut. Asha l-a încălzit, producându-i o senzație intensă, aproape animalică de bine. Străbate încăperea cu pașii săi mari, bărbătești, oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa încuiată de două ori. Flowers pătrunde în încăpere, însoțit de maiorul Privett-Clampe. Maiorul are un aer de fericire desăvârșită. — O, băiete, rostește maiorul gutural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiu al tatălui său a ajuns până aici. Ca orice băiețel, își strecoară mâna între coapse. Cel puțin, zona asta este în siguranță, deocamdată. Cât despre restul, nu se știe nimic. Dimineața, hijra îl pun la muncă. Mătură podelele, cu sariul care-i atârnă pe jos, iar jupele ce i se ridică pe spinare. Curăță tacâmurile și freacă tigăile, alege orezul. Este prima oară când spală podele. Este prima oară când cineva îl pune să curețe tigăi. Picioarele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu încărcătorii și cei care aduc vânatul, întrucât oamenii palatului nu pot face asta. dar aduse câteva servitoare special instruite și niște hijra, care bombăne nemulțumite. Pentru Charlotte („Charlie“) Privett-Clampe , faptul că este înconjurată de o mână de indivizi în sariuri este ceva mai suportabil decât ar fi fost pentru tatăl ei vederea unor femei îmbrăcate în pantaloni. Sarcinile care apasă pe umerii englezoaicelor în India sunt destul de grele, iar ei nu i-a stat niciodată în obicei să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țigării, pe care apoi îl strivește sub talpa pantofului său bicolor, lucrat manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici și-i desface lama strălucitoare, răsucind-o între degetele sale pricepute. Este celebra manevră à la Marseilles. Pran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în șoaptă. Ochi gălbui, dați peste cap, privesc de jur împrejur, apoi se fixează cu o curiozitate impersonală asupra nou-veniților. Femeile își trag voalul sariului peste cap și se uită în altă parte, apoi lasă ochii în jos supuse. Fotograful începe să dea ordine și bărbații se ridică fără grabă să le execute. În spatele lor, sunt două mormane de frunze, acoperite cu crengi. Pran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jafuri. După bancă, a urmat oficiul poștal. Secția de poliție. Magazinele englezilor din bazarul Hall. Albi morți în urma bătăilor, violențelor. Doamna Easdon, doctorul spitalului de la zenana, care și-a mânjit fața cu cerneală neagră, luptându-se să-și tragă un sari pe cap, în timp ce în dispensar era distrusă aparatura și asistentele anglo-indiene erau violate. În altă parte, în tăcutul oraș Jalandhar, dineul generalului este întrerupt de o telegramă. Da, îi spune el mesagerului care aștepta nervos. Mă așteptam la asta. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îi împușc imediat. Ascultați-mi ordinele. Pran se grăbește să se îndepărteze de acest loc. O săptămână de lege marțială a lăsat o duhoare de nedescris în Amritsar. Lemn ars. Gunoaie neridicate. Miros dulceag de carne arsă, de mătase de sari arsă și pulverizată pe răni ca să oprească sângerările. La capătul unei străzi observă ceva, o sclipire aurie în apă, este Templul în mijlocul rezervorului uriaș. Un croitor stă în fața atelierului său cu o privire goală, impasibil. Trec câțiva oameni pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aude răzbătând peste toată curtea cu forța pe care i-o dau numeroșii ani de predici ținute pe străzi. Zgomotul atrage o femeie, care apare în cadrul ușii, pe partea de perete a lui Robert. Deși europeană, este îmbrăcată cu un sari. Mai tânără decât pastorul, care, din cauza părului grizonant și sârmos, pare să aibă vreo șaizeci de ani de luptă, femeia, cu părul de culoarea paiului, strâns la spate într-un coc, îl privește lung. — Chandra? strigă ea. — Poftim, Ambaji, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o nemțoaică. Elvețiancă, insistă președintele peste toată larma. Frau Doerner, este o distinsă profesoară de euritmică. Și este elvețiancă. Unii membrii părăsesc sala în semn de protest, dar Frau Doerner, căreia i se permite să vorbească, trage nervos de marginea sariului, expunând filosofia mișcării senzuale rituale și a eliberarii instinctelor. Politica și spiritualitatea au devenit ciudat de amestecate, din moment ce în planul material congresul a promis swaraj în cel târziu an și la un interval de câteva săptămâni, Bombayul a fost paralizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are nici o șansă. Dar soarta care este indecisă astăzi, răstoarnă lucrurile din nou. În fața lui, ca un miraj, după ce și-a eliberat bicicleta de sârma cu care fusese blocată, cu ajutorul unui preot, care tocmai trecea, este Astarte Chapel. —Vino, Johnny, sari! Nu-i vine să creadă, dar dacă viața l-a învățat ceva, a fost faptul că uneori, credința este facultativă. Încalecă pe roata din spate și după un moment îi lasă în urmă pe urmăritorii săi, cu brațele în jurul obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]