380 matches
-
Frecăței, reflectă atât persistența culturii și civilizației romane în această provincie de graniță a Imperiului și pătrunderea elementelor barbare în Imperiu. În epoca romano-bizantină, Dobrogea a exercitat o puternică influență culturală asupra populațiilor daco-romane, carpice și a triburilor în migrațiune (sarmați, goți etc.). 3.3. Inventarul mormintelor Tipul de mormânt cel mai frecvent folosit de romani a fost cel în grotă simplă, singurul adaos fiind țiglele așezate sub schelet, pe o latură a acestuia, sau în ambele părți, acoperindu-l. Sarcofagul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
așezat direct pe pământ), apoi, morminte cu țiglă, cu pietre, cu lemn (toate aceste adaosuri necesare protecției scheletului în manieră totală (sicriu) ori parțială (pe una dintre laturi). Orientarea majoritară a scheletelor este E-V, cu unele excepții N-S (sarmați, goți etc.) și invers. 2) Callatis (Mangalia, jud. Constanța) unde alături de mormintele de tip cistă (secolele II-VII), cu cameră boltită și cu dromos (secolul V), cu cameră simplă, cu galerie și în amorfă (secolele V-VI), mormintele în groapă simplă
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
la oblânc și cu suliți cu smoc de păr în mână, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre romani și greci, barbarimea cu nume bizare, sciții, costobocii, sarmații, bessii. Huruitul roților și tropotul cailor spori în conștiința lui într-un chiot prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumea romană de la răsărit de Carpați, într-o perioadă în care civilizația geto-dacă ajunsese la apogeu. Mormântul de la Tarnița (reproducere după revista ,,Carpica’’) Îngroparea tezaurelor monetare din Moldova din ultima decadă a sec. al II-lea e.n. trebuie pusă pe seama sarmaților care se așezaseră în această perioadă pe teritoriul Moldovei. Acest lucru este dovedit și de prezența unui mormânt sarmatic descoperit în punctul "Dealul Puiului", la circa 1,5 km de locul unde a fost descoperit tezaurul (Viorel Căpitanu - "Tezaurul de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
deși era în mare parte păgână, armata romană nu a reușit să împiedice crearea condițiilor favorabile răspândirii creștinismului. Prezența armatei din diferite zone geografice ale Imperiului a contribuit la răspândirea Evangheliei printre populațiile subordonate Romei (getuli, mauri, iberici, gali, britani, sarmați, daci, germani, sciți), iar mai apoi și pe unele insule necunoscute până la acea dată multora nominal sau geografic. Creștinismul era cunoscut și de populațiile cele mai înapoiate care îl invocau pe Cristos asemenea celor cu tradiție apostolică din Grecia, deși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cristos asemenea celor cu tradiție apostolică din Grecia, deși erau încă nomazi. La un moment dat aproape toate popoarele Europei, Asiei și Africii primiseră cuvântul lui Dumnezeu, deși răspândirea creștinismului nu se definitivase printre etiopieni, seri, africani, britani, germani, daci, sarmați și sciți. Documentarea istorică se datorează armatei romane care și-a păstrat arhivele, din care s-au inspirat Acta Sanctorum, diferitele acte martirice și celelalte martirologii. Mărturia creștină venită din partea militarilor avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
secolele II-III: o minune a voinței omenești. În timpul lui Tertulian, Evanghelia era cunoscută de populațiile getulilor, în mijlocul popoarelor care se învecinau cu maurii, în peninsula Iberică, în diferitele regiuni ale galilor, în teritoriile britanilor inaccesibile chiar și romanilor, în provinciile sarmaților, dacilor, germanilor, sciților și în multe insule pe atunci necunoscute și care nu se puteau încă determina geografic. Afirmația sa este împărtășită și de Hipolit Romanul, entuziasmat că aproape toate popoarele primiseră cuvântul lui Dumnezeu: grecii, barbarii, caldeii, asirienii, egiptenii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unele puncte ale acelor ținuturi, existau deja câțiva creștini: etiopienii care locuiau dincolo de fluviu, serii care făceau parte dintre popoarele asiatice, africanii care ocupau teritoriul coastei occidentale ale Indiei, o mulțime dintre britanni, germanii de dincolo de Rin, unii dintre daci, sarmați și sciți. Nu există nici o discordanță între relatările lui Tertulian, Hipolit și Iustin și ceea ce afirmă Origene, după cum ar părea în aparență, întrucât cei dintâi ne vorbesc despre locurile unde a ajuns Evanghelia, fără a specifica in lato sau in
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Cristos dintr-o Fecioară. Dintr-un fragment din Apologia lui Iustin aflăm că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea trimisă senatului, după victoria asupra germanilor și sarmaților din anul 172, împăratul Marcus Aurelius (161-180) spunea că soldații creștinii, din legiunile sale, nu arătau prea mult entuziasm în pregătirile pentru luptă datorită credinței lor într-un Dumnezeu, pe care îl credeau permanent prezent în conștiințele lor. Soldații creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se îndreaptă și ei către cetatea din munți a regelui lor. Traian ajunge la Dunăre și trece pe noul pod de piatră construit de Apollodor. La baza podului, Traian face jertfe în cinstea zeilor și primește soliile unor diferite neamuri, sarmați, germanici și daci, toți în costumele lor tradiționale. Nesfârșitele coloane romane se îndreaptă către capitala Daciei, prin teritoriul deja cucerit în primul război. O scenă îi înfățișează pe soldații romani secerând un lan de grâu. Ajunși în munți, romanii sunt
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Poienești, Gabăra-Moldoveni, Văleni, Dumitreștii-Gălății, Săucești, Dămienești, Dochia. Prezența celor două rituri de înmormântare în aceleași necropole ale dacilor liberi au iscat controverse în legătură cu apartenența etnică a mormintelor de înhumație, susținându-se ipoteza că acestea ar aparține unei alte populații, respectiv sarmaților. Descoperirile din mai multe necropole birituale au dus, odată cu cercetările de la Gabăra-Moldoveni, Săbăoani și mai ales cele de la Văleni, la acceptarea unanimă a ideii că și mormintele de înhumație din necropolele dacilor liberi din Moldova aparțin aceleiași populații. Săpăturile de la
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
înhumaților, cât și din punctul de vedere al faptului că acum predomină mormintele de maturi, aproape inexistente în necropolele din sec. II-III d. Chr. Din acest punct de vedere nici nu trebuie să apelăm la vechea teză privitoare la rolul sarmaților în privința existenței înhumației în cimitirele din sec. II-III d. Chr. din Moldova, atât pentru faptul că alte elemente ale acestei populații, atât în necropole, cât mai ales în așezări nu numai că nu sunt preponderente, ci lipsesc aproape cu desăvârșire
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
nuca cecenăʺ, avertizându-ne cu degetul, poți să fii indiferent și să nu cute zi a cunoaște „Istoria expansionistă a Rusieiʺ? „Istoria statului rusʺ - Istoria gosudarstva Rossiskogo - scrisă la începutul secolului al XIX lea de N.M. Karamzin - care afirmă: „nici sarmații, nici goții, nici chia r hu nii nu erau pentru imperiu mai strașnici decât slaviiʺ, că „noi suntem obișnuiți a lua pământuri și nu a le ceda pe ale noastre dușm anului. Așa va fi de acum înainte, cât va
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
precizată tot de el sub raport etnolingvistic: „triburile tracilor poartă în fiecare loc altă denumire, [dar] firea și obiceiurile lor sunt identice.” Ovidiu notează la fața locului varietatea denumirilor populației tracice, vorbind în creația sa tomitană de geți, meterci, colchi, sarmați, panoni, traci, iliri, besi, sciți, bistoni, odrisi, cimerei - la care Plinius adaugă alte multe denumiri c are cuprind și nordul Carpaților și al Mării Negr e. P rintre aceștia se află iazigii sarmați, localizați începând din vecinătatea germanicilor spre est
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
creația sa tomitană de geți, meterci, colchi, sarmați, panoni, traci, iliri, besi, sciți, bistoni, odrisi, cimerei - la care Plinius adaugă alte multe denumiri c are cuprind și nordul Carpaților și al Mării Negr e. P rintre aceștia se află iazigii sarmați, localizați începând din vecinătatea germanicilor spre est până în Asia, acoperind vii toarele teritorii ale Poloniei, Moscoviei și Tartariei. Mulțime a ac estor denumiri de triburi vorbește de la sine despre proporțiile și puterea imperiului creat de Burebista, pentru cuceri rea căruia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de formare, creștinismul se impusese definitiv în spațiul dintre Dunăre și Mare. Unul dintre marii apologeți de limbă latină, Tertulian din Cartagina (160 - 240 d. Hr.), precizează că printre neamurile ,,supuse lui Hristos încă de pe vremea sa, se numărau și sarmații, dacii și sciții”, fapt care demonstrează, în principal, că numele lui Hristos era cunoscut unora dintre ei. Existența în număr foarte mic a dovezilor și mărturiilor arheologice în primele secole creștine ar putea fi explicată mai ales prin faptul că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
196. În capitolul VII al scrierii Adversus Judaeos, el vrea să arate răspândirea creștinismului la majoritatea popoarelor europene de atunci. Nu numai romanii ci, și galii și britanii se închină Mântuitorului Hristos. Între neamurile și provinciile îndepărtate sunt amintiți acum sarmații și sciții. Pe la anul 403, Fericitul Ieronim scria: „frigurile Sciției se încălzesc de căldura credinței, hunii învață Psaltirea, goții blonzi și roșcați se îmbulzesc în bisericile-corturi”. Lăsând la o parte creațiile poeților cu efectele lor lirice din descrierea reală a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai departe spre apus. Zona caucaziano iraniană a continuat să reprezinte, atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, o sursă generatoare de râuri de populații care au inundat, mai mult sau mai puțin, plaiurile mioritice. Așa a fost cazul sarmaților și a numeroaselor ramuri care s-au desprins din trunchiul lor: iazygii, roxolanii, alanii, iașii (Hg G2, dar aflat într-un proces avansat de mixare, pot fi adăugate și componente specifice genotipurilor R1b și R1a sau chiar J2). La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din care au rezultat germanicii, să fi fost mult mai belicoase decât cele ponto caspice, din care au derivat slavii. Din populațiile la nivelul cărora predomina Hg R1a, au făcut parte atât traco ilirii, cu ramura geto dacă, cât și sarmații. Ar putea însemna că aceste triburi erau mult mai capabile de compromis, permițând o fuziune mai facilă cu autohtonii pe meleagurile cărora au năvălit 145. Incapacitatea de crearea a unor structuri de putere de durată este susceptibilă a dovedi la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
format regatul lui Decebal. Pe de altă parte, poate se impune a ne uita altfel spre populațiile pe care grecii le numeau geți, înstăpânite în aria extra carpatică. În această situație, este posibil ca geții să fi fost amestecați cu sarmații mai pașnici, unde, în Câmpia Română, a stăpânit, de exemplu, Dromihete care căuta pacea, deși îl învinsese în două rânduri pe Lisimah. Indiferent, de existența unor nuanțe, neîndoios este faptul că, în plan politic, geto dacii, cu sau fără aport
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ce aproape îmi sunt! Genul meu de plictis e întru totul slav. Dumnezeu știe din ce stepă mi-au venit străbunii. Port în mine, ca pe-o otravă, amintirea ereditară a nemărginirii” (I, 19). Apoi continuă: „În plus, sunt, ca sarmații, un om pe care nu te poți bizui, un individ dubios, suspect și nesigur, de o duplicitate cu atât mai gravă cu cât e dezinteresată” (idem). Altundeva, fără să știm cu certitudine dacă o spune cu reproș sau, mai degrabă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai ajung în sud niciodată/ Nu mai ajung niciodată". Natura este istorizantă, primitivă. Poetul se întoarce spre lumea lui Ovidiu. "Vin sarmații cu blănuri de urși", sau evocă dimensiunea naturii, care este demnă de figura voievodului ("Stejarii lui Ștefan cel Mare"). Aurel Rău ne dă poate cea mai realizată poezie patriotică dacă ne gândim la nivelul liricii perioadei 1950-1960. La Al. Andrițoiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ansamblu, mai apropiat de noi: "pe jos e semnul lumii, dar în văzduh/ deplâng un turn pustiu/ și-un duh/ singurătatea lumii-n care pier" ("Totem", Romulus Guga). Evocarea istorică surprinde pe paleta el figuri de voievozi, virtuțile dacilor, sciților, sarmaților, etruscilor și pentru că mitologia ne lipsește, poeții au dat dimensiune eposului, l-au mitizat, l-au legat de munții și de marea noastră. Au cântat nunți, petreceri și înmormântări într-o lume liberă. Lucian Blaga a pătruns în spiritualitatea dacilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care vin aici de pe toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
unul altuia popoarele din zorii istoriei și descripțiile altor popoare făcute de istoricii antici oferă și alte abundente paradigme, la îndemâna oricui. Herodot, Xenofon sau Strabon nume cu mare rezonanță în istoria veche i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca pe niște barbari cruzi și sălbatici. Iar reprezentările lor s-au perpetuat în conștiința urmașilor până în Evul Mediu, ba chiar și în timpul Renașterii, al barocului și al preiluminismului. O situație nouă dar nu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]