314 matches
-
decât aceea a Lohanului superior vecin, a dat și ea putință afluenților săi localizați pe coasta de răsărit, să pătrundă adânc în bazinul vestic al Lohanului sub formă de văi torențiale prăpăstioase, săpate cu destulă ușurință în argilele și nisipurile Sarmatice și Meotice de aici. Astfel de pildă, pârâul Plopi prin văiugile lui torențiale secundare din satul cu același nume, a înaintat așa de mult spre Est, încât râpile lui amenință cu surparea șoseaua județeană Huși - Iași, între vârful lor (dă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
analiză a depozitelor mio-pliocene din zona Depresiunii Huși și a regiunii învecinate, formulând și aprecieri juste privitoare la aspectul general al reliefului. Mai târziu, în lucrările de geomorfologie realizate, M. David încetățenește în literatura geografică subunitățile și denumirile de Podișul Sarmatic Moldovenesc și Platforma pliocenică a Moldovei meridionale. De asemenea, el a susținut existența unei tectonici destul de complicate în această regiune, ca și în tot Podișul Moldovei. Din vara anului 1932, teritoriul întregii regiuni a Fălciului (deci și Valea Lohanului) a
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
acestei platforme și este formată dintr-un soclu cristalin precambrian care pătrunde spre vest - sud-vest sub o cuvertură de sedimente ordovician-siluriene, cretacice și neogene cu grosimi de 1.600 metri la Târgu Frumos și 1.121 metri la Iași. Depozitele sarmatice au grosimi mai mici de 100 metri în nord-est și peste 500 metri în sud-vest și sunt dominate de argile și marne cu intercalații de nisipuri și lentile de gresii și prundișuri. Peste depozitele marine se găsește o pătură subțire
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
și părul sârmos unindu-se cu barba într-un fel de glugă, un om ontogenetic. El era, dacă se poate spune așa, un om filogenetic. Un om care se repeta pe sine. Purta, în înfățișarea și gesturile lui, urmele adâncurilor sarmatice, ale glaciațiunilor și ale desprinderii ritualice a mării de uscat și apoi a uscatului de trup. Avea ochii de un albastru sticlos, precum peștii abisali. Sărea de colo colo, ca o reptilă, încât aveai impresia că mersul pe motocicletă îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
H.I d. H. 4. sec. IIIV d. H. Ne vom referi, în continuare, la ultima perioadă a istoriei sarmaților. Ei ocupau o regiune foarte întinsă ce includea Uralul de sud, râurile Ural și Volga și teritoriile dintre Volga și Don. Civilizația sarmatică se apropia foarte mult de aceea a sciților din stepele nord-pontice, de-aici înrudirea celor două populații iraniene. Sarmații, mai ales la început, duceau un mod de viață nomad, ocupația lor principală fiind creșterea animalelor în turmă, cu care se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creșterea animalelor în turmă, cu care se deplasau mereu în căutare de pășuni. Ei se vor îndrepta spre teritoriile aflate la apus de Don, la sfârșitul sec IV a. H. și își vor întinde dominația până la Nipru. Marile uniuni tribale sarmatice au ocupat în următoarele secole stepele dintre Don, Marea Caspică și Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile aflate la apus de Don, la sfârșitul sec IV a. H. și își vor întinde dominația până la Nipru. Marile uniuni tribale sarmatice au ocupat în următoarele secole stepele dintre Don, Marea Caspică și Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la nord și nord-estul Mării Negre. Civilizația sarmatică, fondată în stepele din părțile Donului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la nord și nord-estul Mării Negre. Civilizația sarmatică, fondată în stepele din părțile Donului, se extinde apoi pe teritorii vaste, de la Urali până la Dunăre. Mișcarea valurilor sarmatice spre apus a continuat până la sfârșitul antichității, fiind determinată de propriile necesități de extindere a zonelor de pășunat pentru turme, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la nord și nord-estul Mării Negre. Civilizația sarmatică, fondată în stepele din părțile Donului, se extinde apoi pe teritorii vaste, de la Urali până la Dunăre. Mișcarea valurilor sarmatice spre apus a continuat până la sfârșitul antichității, fiind determinată de propriile necesități de extindere a zonelor de pășunat pentru turme, dar și de înaintarea altor grupuri de migratori, mai ales germanici, care au pătruns în spațiul ocupat de ei. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gurilor Dunării și până la râul Bârlad, dincolo de Prut. Ei tindeau să ajungă în Câmpia munteană (Bărăgan). O altă direcție de deplasare a lor a fost de-a lungul Nistrului, având ca obiectiv zonele de câmpie ale Moldovei. Precizăm că descoperirile sarmatice din secolul I d. H., ca și acelea din secolele următoare, nu atestă întotdeauna o prezență efectivă a populației sarmatice. Pătrunderi sarmatice mai numeroase au loc abia după cucerirea Daciei (106), la începutul secolului II d. H., când asistăm la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de deplasare a lor a fost de-a lungul Nistrului, având ca obiectiv zonele de câmpie ale Moldovei. Precizăm că descoperirile sarmatice din secolul I d. H., ca și acelea din secolele următoare, nu atestă întotdeauna o prezență efectivă a populației sarmatice. Pătrunderi sarmatice mai numeroase au loc abia după cucerirea Daciei (106), la începutul secolului II d. H., când asistăm la noi valuri de migrațiune cu o populație amestecată, în care predomină roxolanii. Se înregistrează un aflux masiv de sarmați în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a lor a fost de-a lungul Nistrului, având ca obiectiv zonele de câmpie ale Moldovei. Precizăm că descoperirile sarmatice din secolul I d. H., ca și acelea din secolele următoare, nu atestă întotdeauna o prezență efectivă a populației sarmatice. Pătrunderi sarmatice mai numeroase au loc abia după cucerirea Daciei (106), la începutul secolului II d. H., când asistăm la noi valuri de migrațiune cu o populație amestecată, în care predomină roxolanii. Se înregistrează un aflux masiv de sarmați în șesurile Bugeacului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiul dintre Prut și Siret. Nomazii sarmați înaintează mai adânc pe teritoriul Daciei și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu stăpâneau efectiv această zonă a Munteniei. Infiltrările sarmatice erau controlate de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu stăpâneau efectiv această zonă a Munteniei. Infiltrările sarmatice erau controlate de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales în Câmpia Moldovei și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile celei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zonele de câmpie, de unde au înaintat de-a lungul unor râuri, precum valea Bârladului, niciodată ei nu s-au stabilit în regiuni mai înalte, ocupate în mod tradițional de populația locală (dacică). În Moldova, la vest de Siret, lipsesc descoperiri sarmatice, deoarece infiltrarea lor nu s-a produs și pe valea Siretului, ce străbătea zone înalte locuite de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu aprobarea guvernatorului provinciei, în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și Bărăgan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și Bărăgan) și-au continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați (în Bugeac și Bărăgan) și-au continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din teritoriile dacice de la est și sud-est de Carpați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Muntenia) s-a schimbat odată cu migrația goților în regiunile de la nordul Mării Negre și Dunării de Jos. În scurt timp, în secolul al III-lea, ei au fost înglobați și asimilați în marele conglomerat etnic, constituit sub conducerea goților, iar civilizația sarmatică a dispărut rapid. Este posibil ca grupuri restrânse de sarmați să fi trecut în sudul Dunării sau să se deplaseze în altă direcție, dar lipsesc dovezile. Migrația sarmaților în teritoriile dacilor liberi, împreună cu goții cu care s-au amestecat, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca grupuri restrânse de sarmați să fi trecut în sudul Dunării sau să se deplaseze în altă direcție, dar lipsesc dovezile. Migrația sarmaților în teritoriile dacilor liberi, împreună cu goții cu care s-au amestecat, reprezintă ultimul val masiv de populație sarmatică în mediul dacic, ei se instalează aici în așezări stabile și renunță la viața nomadă. Sarmații care aparțin acestui val (secolele II-III) au inclus o parte a uniunii de triburi alane, care, în primele secole după Hristos, ocupau zone întinse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea iazigilor în războaiele marcomanice, sub Marcus Aurelius (după 166), a agravat raporturile cu romanii, iazigii au inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor treptată în următoarele două secole (III-IV). 9 Goții Făceau parte din ramura răsăriteană a populațiilor germanice, împreună cu gepizii, vandalii, burgunzii, rugii. Autorii antici, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Tacit, Ptolemeu, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolul al IV-lea dispare orice individualizare culturală, așa cum dovedește arheologia. De-aici marea dificultate, pentru cercetători, de identificare și atribuire etnică a descoperirilor aparținând complexului cultural Sântana de Mureș-Cerneahov. Acum dispare și nomadismul practicat anterior de sarmați. Componenta sarmatică nu lipsește din noua configurație etnică a secolului al IV-lea, dar ei devin sedentari în această perioadă. Transformările amintite atestă o nouă coloratură etnică. Așezarea goților în aceste teritorii dacice, la est și sud de Carpați, și organizarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]