270 matches
-
sugestii erotice. Tot pasteluri, asemănătoare celor domestic-provinciale, sunt poemele-cărți poștale, care evocă impresii de călătorie (Paris, Napoli ș.a.), atmosfera unor orașe, grădini cu statui marmoreene ș.a. Un filon relativ distinct e reprezentat de poeziile „de adnotare mitologică” (Perpessicius), populate cu satiri, nimfe, centauri și respirând un vitalism elenizant, uneori solar, alteori neguros, niciodată violent-patetic. Longeviv, M. a publicat volume de versuri de-a lungul a peste cinci decenii - cu o lungă întrerupere, din 1945 până în 1971, când îi este editat volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
picioarele goale, îmbrăcat sărăcăcios, înconjurat de discipoli, învățându-i și îndemnându-i la viață cumpătată. Comedia "Norii" îl prezintă pe Socrate ca pe un personaj cu capul mare, chel, cu fața largă, nasul "în șea", scund, purtând barbă, aducând a satir. Conform acestei descrieri, Socrate avea privirea deschisă, senină, optimistă, trădând o căldură interioară. Cele două comedii, "Connos" și "Norii (autori Amipsias și Aristofan) ni-l fac cunoscut pe Socrate de după anul 423. "Norii" este o comedie reușită, care s-a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
critică ce urmărea să asigure protecția față de convingerile neverificate. I se atribuiau și unele trăsături "negative", precum variațiile în dispoziția afectivă și preocuparea excesivă pentru bătrânețe și moarte. Privind cu atenție unul din busturile lui Socrate, observăm aspectul energic de satir al fizionomiei sale. În tradiția secretă, Socrate este considerat o reîncarnare a marelui spirit ce trăise anterior în timpul lui Sillenus (J. Black). Socrate vorbea despre daimonul său referindu-se la un spirit pozitiv care îl îndruma în viață. P. D.
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
un copil alăptat...) Ignațiu de Loyola și Francis Xavieras de Peter Paul Rubens. Ecco homo de Vecelli Tiziano. Triumful credinței de Alexandro Magnosco. Fecioara cu Iisus de Lucas Cranach. Cap de copil de Veronese. Portret de bărbat de Jorg Breu. Satirul și țăranul (vorbind prietenește) de Pseudo de Venne. Neguțător de vânaturi de Hendryk van Balen. Judecată lui Paris de Marinas van Reymerswaele. Suzan și cei doi bătrâni de Franș Floris. Bărbat cu craniu - pictor necunoscut (secolul XV). Doamna cu diadema
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
Sorin Lavric Cum în 2011 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Ion Barbu, lui Basarab Nicolescu i-a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Sorin Lavric Cum în 2011 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Ion Barbu, lui Basarab Nicolescu i-a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care Ion Barbu avea oroare. După ce le-ai parcurs nu poți intui defel în ce constă valoarea poetului, și e de prisos să te întrebi ce-ar fi zis satirul iubitor de cîini dacă ar fi putut să-și afle chipul fenomenologic. Dacă nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără să cauți a le comenta, căci, în lipsa virtuozității, rezultatul poate atinge stupoarea citatelor anterioare. Dar să nu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
scrierilor despre Brîncuși este situată undeva între tristețe și ridicol. De la activiștii de partid și pînă la conștiințele trezite proaspăt la o viață culturală aerobă, s-a născut un adevărat cor de extatici în imnele căruia Brâncuși apare simultan ca satir stihinic și ca înger zbanghiu, ca țăran sadea și ca inițiat în tainele piramidelor. Dacă un volum despre Brâncuși n-a fost vreo compilație insipidă pe care n-a citit-o nici măcar autorul în timpul redactării, atunci a fost, negreșit, vreun
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
Sorin Lavric Să ne amintim repede de legenda cîntărețului din flaut Marsyas, iscusitul satir ale cărui cîntece îi fermecau pe muritori, și care, într-un moment de nefastă inspirație, a îndrăznit să-l provoace la întrecere pe Apollo, zeul protector al muzicii și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
zeul protector al muzicii și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie al lui Marsyas au trebuit să se măsoare cu acordurile pornite din coardele de aur ale citerei lui Apollo, și, cum era de prevăzut, satirul va pierde în fața zeului. Cutezanța lui Marsyas va fi aspru pedepsită: va fi jupuit de viu, iar pielea îi va fi aruncată într-o peșteră din Frigia. Pînă aici nimic deosebit, căci cititorul nu are de-a face decît cu
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
se rostesc cuvinte. Ele se pot subînțelege din gesturi, din comentariul vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să știi puțin cine este zeul declanșator al pulsiunilor și preaslăvirilor erotice, cine și ce face corul însoțitor de bachante și de satiri, care este conținutul sărbătorilor dionisiace. Spectacolul recuperează atmosfera unor ritualuri, spectatorul cred că trebuie să refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele, dansurile zgomotoase, delirul orgiastic, transa unor
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
jumătate arbore, jumătate templu cu coloane zoomorfe ce se termină cumva într-o decorație fantastică semănând cu un melc... Aceeași „nervozitate” benefică este de regăsit în reliefarea unui grup - Actori italieni mulțumind publicului (Washington) - sau personaj individual - Studiu pentru un Satir gata de atac (colecția Lugt)... Multiple imagini compuse în cretă neagră, roșie și albă - Flautist și două capete de femeie, Comedianți italieni (Metropolitan), Femeie așezată (Morgan), Bărbat întins și femeie așezată pe jos (Washington) - emană o asemenea energie încât privitorul
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
atâtea iubiri, pentru că în spațiul virtual necazurile fiziologice dispar, aspectul fizic trece pe planul doi, singurele elemente care contează sunt inteligența și sufletul. Or, într-o dispută cu inteligența și sufletul pe masă, ce femeie i-ar putea rezista unui satir (atât de vulnerabil, totuși) al vorbelor cum este Emil Brumaru, combinație delirantă de inocență și perversitate. La rândul său, poetul are nevoie ca de aer de aceste iubiri virtuale. Pentru a crea, sufletul său trebuie să fie veșnic îndrăgostit, deoarece
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
deschisă șansa „unei iminente poete”.12 Însă numai atît a fost să fie. Lucia e semeață absolut și țîfnoasă eminent (e singura care-și permite așa cote de aroganță). Se uită la bărbați ca la o turmă, ca la niște satiri grotești și impotenți ce asaltează o Diană, o suverană inaccesibilă a farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
fie de folos. 8.4.1991. Astăzi este cea de-a optzecea aniversare a lui Cioran. FAZ, NZZ, Zeit, Süddt. Ztg. publică articole lungi. Tragedia ignorării, pe care se bazează opera și viața lui, se revarsă într-un joc de satiri, iată-l dintr-odată pe valul succesului, așadar al unei apreciabile convenții culturale, rezistența lui a devenit un bun cultural oficial, refuzul lui de a accepta premii nu a putut împiedica acest lucru. 2.2.1994, miercuri. Cioran la clinică
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Constantin Țoiu (un Prozator) Nu mă voi feri de aici înainte, urmând firul traducerii clasice... învățătorul, neconvențional, Silenele, Satirul fără de seamăn, să aibă uneori un ton haios, în felul învățăceilor săi dragi mai slobozi la gură, ca tinerii de totdeauna, acest lucru făcându-l mai viu... * l După un schimb de cuvinte glumețe cu prietenul Glaucon, Apolodor îi spune
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
care, trimițînd-o lui Deussen, o semnează „Dionisos”: „După ce a reieșit în mod irevocabil că eu am creat propriu-zis lumea, apare prevăzut în planul lumii și prietenul meu Paul: el trebuie să fie, împreună cu monsieur Catulle Mendès, unul din marii mei satiri, unul din animalele mele de sărbătoare.” (p. 148) Zguduit de vestea nebuniei și deopotrivă conștient de însemnătatea lui Nietzsche, Paul Deussen își pune în intenție o carte de amintiri avîndu-l în centru pe autorul lui Ecce homo. Cartea va apărea
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate când despică el însuși disjuncțiile firii sale de satir și surplusul de libidinozitate (dincolo se specifică "încălcarea tuturor legilor"). Sunt spasme omenești care indică o natură complexă. Bizară e însă oprirea în fața unei uși tainice, oculte. În spatele ei zac, probabil îngropate, amintiri dureroase, refulate. Nici o tresărire nu mai vine
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
sugerat acest lucru atunci când am pomenit de discrepanța gigantică între scrisul și comportamentul unor autori contemporani. N-am să înțeleg niciodată cum un suav "lyricist" contemporan, un veritabil filozof al gingășiilor naturii, e în viața de zi cu zi un satir respingător, ce lasă în urmă pârâuri de bale rău mirositoare, trădând o lipsă de caracter de-a dreptul monumentală. Și totuși. O biografie obiectivă, bine informată, e capabilă să deschidă porți ale interpretării care-ar fi rămas pe veci neștiute
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
pretext de cunoaștere, cel care o asistă pe o Joe care și-a descoperit analogon-ul dendrologic într-un copac izolat pe culme, îndoit de vânturi, rezistând încăpățânat mediului ostil. Cel care reintră în cameră este reversul său dionisiac, este satirul, un exemplar de senex libidinosus, un bătrân lasciv, cu puța scoasă afară, flască, încercând stângaci să copuleze cu adormita Joe. La refuzul ei replica sa cade ca o strachină goală pe scări. „Dar te-ai culcat cu peste 3000 de
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
făurită din repetatele mele morți suprapuse” (ibidem). Starea critică a eului nu e decît multiplicarea ipostazelor sale ce se autonomizează, substituirea inițialului Unu printr-o multitudine grotescă. Aspectul stilistic e cel de babilonie... balcanică: „ce harababură e-n creierul meu. satiri îngeri eronați torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste cuvinte./ fiecare/ urlă în altă limbă fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă” (bastonul de orb
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
decât spectacolul cruzimii care-i aduce în scenă pe tinerii furioși. Umanitatea care defilează pe scena societății are ceva repugnant: o pereche de părinți bizari, un tânăr asistent cu alură gay în colanți mulați, un scriitor cu o figură de satir, care respiră cruzime prin toți porii atunci când îl torturează cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven, pentru o cauză dreaptă, pe fostul său călău, un șef de penitenciar ca o păpușă mecanică ușor dezaxată etc. Ironia regizorului este una
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
în apa simțirii sale. Mai curînd am putea vorbi de-o specularitate reciprocă: "nu văd nimic, e ceață, în schimb aud: inima/ cum se surpă-ncet ca o bisericuță șubredă/ toamna, părăsită-n cîmpie.// ce harababură e-n creierul meu. satiri, îngeri eronați, torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste/ cuvinte. fiecare/ urlă în altă limbă, fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă.// tot ce-am
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
și carnea" (McClure, 1926: 4) contrastează puternic, isteric, visceral cu universul ființelor moarte. Încă de acum, Faulkner ne face părtașii viziunii sale întunecate asupra destinului omenirii: singurul personaj triumfător în lumea sufletelor moarte trebuie să fie o ființă respingătoare, un satir obsedat de toate femeile pe care le întâlnește. Jones nu are criteriu în alegerea victimelor. Ochii săi galbeni, de felină — Faulkner îl compară de mai multe ori cu un țap, accentuând astfel calitățile exclusiv sexuale ale individului — semnalază animalul de
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]