304 matches
-
literatură dovedește resurse de expresivitate (Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur - M. Eminescu; Ei cum au dat de căldurică, pe loc li sau muiat ciolanele. - I. Creangă) și, mai ales, forță de caracterizare a unor personaje satirizate de către autor (AGAMEMNON DANDANACHE: [...] eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră și ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! - I.L. Caragiale). 2.9.3. Figuri semantice/de nivel lexicosemantic (metasememe/tropi) Epitetul este figura de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
schimbe atitudinea. Nu voia să piardă "Clauza națiunii celei mai favorizate" și iminența acestui fapt era în mod constant amintită atît de către David Funderburk, ambasadorul Americii în România, cît și de evenimentele petrecute în Statele Unite. Articolele publicate în presa americană satirizau regimul de la București. "New York Times" a publicat un articol despre cel mai recent decret guvernamental, care interzicea deținerea sau achiziționarea unei mașini de scris fără autorizație oficială. Mai mult decît atît, cei care aveau mașină de scris trebuiau să prezinte
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ianuarie , la moș luna decembrie sunt purtate din casă în casă, într-un car împodobit, tras de patru perechi de boi. Anul vechi prezintă, în versuri sau în proză, împlinirile sau neîmplinirile din timpul său, în timp ce fiecare lună ironizează sau satirizează lipsurile, spre hazul tuturor. La final, Anul Nou rostește urătura de belșug și sănătate.46 În calendarul creștin, există două sărbători ale înnoirii timpului anual, Crăciunul solar și Paștele lunar. Riturile practicate la moartea Moșului Crăciun, între Ignat și Anul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este formal și exterior; ceea ce a devenit manieră în creația unui poet sau a unei generații, descoperind-o în partea ei facilă; formalismul, expresia directă cu orice risc, schematismul unei poezii de notație prost înțeleasă. Parodiază pe marii poeți și satirizează și desființează ceea ce se situează în afara talentului. Iată-l identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi și in parodierea cântecelor de inimă albastră ale lui M. R. Paraschivescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
literatură dovedește resurse de expresivitate (Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur - M. Eminescu; Ei cum au dat de căldurică, pe loc li sau muiat ciolanele. - I. Creangă) și, mai ales, forță de caracterizare a unor personaje satirizate de către autor (AGAMEMNON DANDANACHE: [...] eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră și ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! - I.L. Caragiale). 2.9.3. Figuri semantice/de nivel lexicosemantic (metasememe/tropi) Epitetul este figura de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este o comedie a moravurilor de mahala, care aduce în scenă aspecte sociale și psihologice ale oamenilor de la periferia societății. O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale. Caragiale satirizează corupția, incultura, prostia omenească; e un observator lucid al societății omenești. În povestirea tragică Inspecțiune, tema este aceea a misterului, Anghelache fiind victima propriei sale inferiorități obscure. Acesta era "mânuitor de bani publici într-o mare administrație". Într-o berărie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
confuzii și situații echivoce. Principala situație comică este găsirea și pierderea succesivă a scrisorii de amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e dictatorial, aspru, infatuat, lipsit de bun-simț, folosește un limbaj popular. Dănilă Prepeleac Basmul Dănilă Prepeleac conține un amestec de fabulos și real, are o tentă moralizatoare, pentru ca lectorul "să prindă la minte", crează starea de voie bună prin comic, satirizează defecte. Titlul poveștii este numele protagonitului și sugerează sărăcia țăranului, nepriceperea sa. Prepeleacul este un par înfipt în pământ, în care se pun oalele la uscat. Acest basm satirizează prostia, după care urmează păcălirea diavolului. La început, Dănilă este lipsit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să prindă la minte", crează starea de voie bună prin comic, satirizează defecte. Titlul poveștii este numele protagonitului și sugerează sărăcia țăranului, nepriceperea sa. Prepeleacul este un par înfipt în pământ, în care se pun oalele la uscat. Acest basm satirizează prostia, după care urmează păcălirea diavolului. La început, Dănilă este lipsit de inteligență, iar mai apoi este în stare să păcălească diavolul. Dănilă era un țăran sărac, avea o familie numeroasă, și doi boi frumoși pe care vrea să-i
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de contemporani, poate intra în nemurire cu opera sa. Dar gloria și nemurirea sunt doar iluzii: "Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost/ O să-și bată alții capul s-o pătrundă cum a fost". Apoi, satirizează posteritatea care va fi preocupată de biografia, neinteresantă a omului de geniu și nu de operă. Poetul critică ipocrizia, lauda interesată a contemporanilor, reaua-credință, nepăsarea, incompetența, răutatea, scandalul, deși timpul se scurge și omul este muritor: "Poți zidi o lume
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă de la studii din Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă"; "virtutea ? e-o nerozie; Geniul? o nefericire". În final are loc invocarea trecutului salvator, reprezentat de Vlad Țepeș; poetul pare un vizionar optimist
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Rică, „poporul suveran“. Rică va beneficia de stima lui Titircă - Dacă dumnealui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste - doar în clipa în care se prezintă drept ideolog liberal, autorul articolelor silabisite cu venerație. Cu o subtilitate remarcabilă, Caragiale satirizează aici deformarea principiilor revoluției de la 1848, în interesele liberalilor de la 1870. Se fac astfel simțite două deformări succesive ale ‘48 ului. Cherestegiul liberal adoptă ideile ‘48 ului, pe care le flutură ca pe niște stindarduri zdrențuite. În realitate nu are
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
democrat, lovitura de stat care l-a dat jos pe Cuza a marcat căderea tiraniei. Totodată, iminența revoluției îl umple de groază, deși este un republican notoriu. E evidentă și în această comedie aceeași tendință a lui Caragiale de a satiriza deformarea ideilor democratice în gura unor micburghezi pasionați de „politică“. Toată mișcarea piesei este realizată de comediograf prin indicații scenice, lăsând impresia unei adevărate performanțe. Astfel, momentul de maximă tensiune este indicat prin strângerea „catrafuselor“ din dulap și scrin, în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
doar pentru vioara Steiner dăruită de marele cărturar prin 1940 copilului de 12 ani cât avea autorul atunci. (1e, p. 93) Unii mai de timpuriu, alții mai târziu tot ajung să fie frământați de întrebări filosofice. Se repetă astfel ceea ce satiriza Molière prin Jourdin, care făcea proză (și filosofia poate fi în proză) fără să știe. Iar atitudinile negativiste față de filosofie se înscriu în interiorul, și nu în afara filosofiei. O sursă a interesului pentru filosofie este preocuparea de a înțelege cuvintele limbajului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
multe altele. O formă mai subtilă de exprimare a opozițiilor față de regim a fost și rămâne umorul popular. Prin tot felul de "perle verbale", farse spontane sau organizate persoanelor cu purtări incomode, glume, maxime, caricaturi și poze haioase, bancuri care satirizau cele mai diverse situații de viață nereușită, eronată, falsă, ipocrită s-au produs uneori schimbări salutare în colectivități și în viețile unor indivizi. Încurajați, scriitorii, poeții, dramaturgii, redactorii din presa literară, sportivă și culturală au dat naștere la lucrări mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și coada'ncîrligată înspre pîntece...") și apoi eșuat în Iașul devenit Veneție moldavă: "Piețele, ogrăzile, locurile virane sunt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... caii înoată...". P. Constantinescu sesizează și un mahalagism etic și intelectual, iar pentru Ibrăileanu, mahalaua satirizată de Caragiale nu e categorie socială ci categorie psihologică, mahala intelectuală ilustrată cu personaje pe măsură pe prim plan aflîndu-se mitocanul, noțiune pentru precizarea căreia, Zarifopol desfășoară următoarele caracteristici: "Mitocanul nu are curajul realităților din care e alcătuit. Adeseori, pare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să atingă sensibilitatea credinței lăuntrice a omului, păstrând o distanță respectuoasă ce nu poate afecta decât raționalul, însă deseori o expresie religioasă satirizată poate afecta cursul unei rugăciuni. Spre exemplu, versetul " Din tinerețile mele, multe patimi se luptă cu mine", satirizat în forma " Din tinerețile mele multe paturi se rupseră cu mine", duce involuntar la o repetare mentală sau la o perturbare a rugăciunii, care de multe ori este de nedorit, desacralizând astfel gestul ritual al rugăciunii. IV. NOILE MEDIA ȘI
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
și timpul sau motivul să privească un obiect de unde personajele curioase, oamenii fără ocupație, șomerii și plimbările de duminică. Dată fiind arbitrarietatea fundamentală a elementelor lumii ficționale, nevoia de motivație nu încetează niciodată. Acest destin al prozei realiste a fost satirizat de scriitori ca Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet în "Noul roman francez". Cu cît e mai puțin evidentă această motivație cu atît mai ușor poate fi ea realizată. În următorul fragment, de exemplu, motivația este lesne integrată în descrierea însăși
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
au prospețime și originalitate. Autorul are deja o biografie și o operă bine conturate. Numai graba contemporanilor face ca V. Ghica să nu fi cunoscut pe măsura personalității sale. Ion Hurjui Aforismele lui V. Ghica concentrează adevăruri universale, cândva paradoxale, satirizează și avertizează lapidar, într-o sinteză de luciditate, gravitate și umor. Sorin Ivan Ce anume aduce volumul de aforisme al lui V. Ghica ? În primul rând un anumit tip de meditație asupra unei lumi în care multe lucruri s-au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o casă din care "cărțile de orice fel" erau excluse de către mama sa, care considera că "a povesti" era un păcat. În plus, contrastul dintre adevăr și ficțiune n-a rămas complet necontestat, după cum demonstrează și posibilitatea permanentă de a satiriza aspecte ale realității prin opere literare (e.g. Hardy 1971; cf. Roberts 1972:91). Această posibilitate i-a îndemnat pe unii editori din secolul al XX-lea să introducă în prefața romanelor o scurtă afirmație cu privire la privilegiile ficțiunii. Nu cunosc nici un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
registrul liric-meditativ (Scrisori către învățători, Scrisoare familială etc.), fie în cel satiric-pamfletar (Scrisori de prinți, Scrisoare politică scurtă etc.). Ele sunt creații fictive sau înscenări alegorice în care dimensiunea polemică, dacă există, este implicită. Atunci când intenția autorului este de a satiriza o întreagă clasă politică, el inventează un personaj-tip al cărui nume Ubibene, sugerând cameleonismul și oportunismul demagogilor care se călăuzesc după adagiul latin, reprezintă indiciul prim că dialogul imaginar se poartă exclusiv pe terenul satirei. Aici discursul poetului simulează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
s-au bătut... Elevul (cu multă mândrie națională): Cu draci! Profesorul (entuziasmat): Cu draci. Zic zău lui Dumnezău!...Merji la loc! Bravo prostovane! (Către inspector, care e transportat): Că-z doară iaște un școler eminike!10 O altă categorie de schițe satirizează instituția gazetăriei. Goana după senzațional înlocuiește orice principiu deontologic, iar informațiile sunt distorsionate, umflate, înflorite în funcție de necesități tipografice sau de cerințe ideologice, adevărul fiind determinat prin calcul de către cei avizați, familiarizați cu manevrele gazetărești: Dar iată sosește un băiat cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mai așa.11 Schițele Temă și variațiuni, Situațiunea Europei, Situațiunea, Politică, Succes etc. sunt consacrate gazetăriei politice bazate pe cabotinism și dezinformare. Groaznica sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite de importanță, exagerate și transformate în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life). Așadar, în afara țintelor predilecte din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezinformare. Groaznica sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite de importanță, exagerate și transformate în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life). Așadar, în afara țintelor predilecte din comedii, și anume politica și familia, descoperim și în proza scurtă un evantai destul de cuprinzător al satirei caragialiene. Trebuie totuși să precizăm
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și o sumă absurdă de fabrici, în întrul cărora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinți se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]