307 matches
-
formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic. Urmează sameșul mare și sameșul mic, cârciumarul și bucătarul, după care restul feciorilor. În urma lor merg muzicanții (de obicei un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care bucatele ce le sunt puse pe masă ca și compensație pentru colindă. Colindatul se termină aproape de dimineața zilei
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
a fost ulterior invitată să se alăture formației deoarece nicio altă candidată nu s-a arătat a fi exact ceea ce căutau managerii. A început prin a fi vocalistă de fundal, dar în urma colaborării care a ridicat publicul în picioare, cu saxofonistul Stweart Matthewman, a trecut drept vocea principală a grupului. După un an, Pride s-a destrămat în lipsa unui contract cu o casă de discuri care să le producă muzica. Dar Sade nu a fost abandonată. A fost contactată de casa
Sade Adu () [Corola-website/Science/316466_a_317795]
-
obligatorii ale hartei jazzistice bucureștene“. În concertul dedicat lui Jimi Hendrix și susținut împreună cu orchestra Filarmonicii „Banatul“, sub conducerea muzicală a dirijorului Traian Ichim, Bega Blues Band îi are invitați pe violoncelista Alexandra Guțu, soprana Mirela Zafiri, chitaristul Mircea Bunea, saxofonistul Nagy Lucian, violistul Sasha Bota. Festivalul TM Base, premiat l Distincții pentru reprezentanții scenei locale Pentru al treilea an consecutiv, portalul vieții de noapte, www. nights. ro, a organizat un concurs pentru stabilirea celor mai bune evenimente ale anului în
Agenda2005-08-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283402_a_284731]
-
situat și trio-ul acordeonistului Manfred Leuchter. Caracterul melancolic-evocativ al pieselor a beneficiat din plin de suportul (și confortul) percusiv asigurat de iranianul Afra Mussawisade, însă mi s-a părut mai puțin consonant cu maniera interpretativă a chitaristului Florian Zenker. Saxofonistul cubanez Eldis La Rosa a adus cu sine aromele muzicale ale insulei natale. Înclin să cred că aclimatizarea sa la continentul de adopțiune (Europa) s-a produs pe măsură ce colaboratorul său scenic - admirabilul pianist scoțian Stuart Conaghan - și-a însușit, la
Culoare cosmopolită and discernămâCuloare cosmopolită and discernământ esteticnt estetic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7980_a_9305]
-
Kamocsa Béla, actualmente condus de bass-istul, vocalistul, violonistul, compozitorul și textierul Johnny Bota care a imprimat repertoriului o mai vădită orientare spre jazz. Sonoritatea de grup a fost bogată și amplă, fiind vorba despre o formație cu doi suflători, saxofonistul Lucian Nagy (și percuționist), trompetistul Ștefan Olariu, cu un nou ghitarist cooptat în grup - admirabilul Dan Alex Mitrofan, cu un violonist invitat, Sașa Bota, talentat improvizator, alături de titularii Maria Chioran - vocal, Toni Kühn - claviaturi, Lică Dolga - baterie, cu toți angrenați
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
obișnuiți, de două trupuri în picioare, întoarse cu fața la perete. Îmbrățișarea noastră îi stingherea. Eram pentru ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația saxofonistului... Ondularea stridentă a muzicii se cabra brusc, într-un avânt vertiginos, devenind râs, strigăt, suspin, iar cel care ar fi urmat-o în nebunia ei n-ar fi putut decât să cadă mort, din acel urcuș vibrant pe verticală. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
american este platforma de lansare a afrocentrismului, ce militează pentru afirmarea unor trăsături comune, tipic africane, ale tuturor urmașilor actuali ai sclavilor, deși provenind din triburi rivale și din diferite regiuni ale Africii. PARKER, CHARLIE (1920 1955) Charlie "Bird" Parker, saxofonist și compozitor, a fost unul dintre cei mai revoluționari muzicieni de jazz la mijlocul secolului al XX-lea, alături de Louis Armstrong, Duke Ellington, Ornette Coleman. Această revoluție Parker-iană și Monk-iană (vezi MONK, THELONIOUS) s-a numit bebop, noul stil de jazz
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în ritmul trepidant al muzicii. Parcă îi vedea pe suflători cu brațele laterale încordate, aplecându-se în față și în spate, cu picioarele aflate într-un tremurat continuu, năvalnic; exista ceva ancestral în dansul și muzica lor. Își imagina acei saxofoniști, negri poate, dansând în ritmuri africane, alături de semenii lor din Sudan sau Africa Centrală. Nu i se părea o ruptură, o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fotoliu, înfofolit în pătură și să privească la televizor pe toate canalele. Imaginea e bună, atrăgătoare, imagine de televizor bine reglat și de satelit de transmisie care parcă s-a oprit exact deasupra lui. Pe canalul trei muzică de jazz. Saxofoniștii sunt negri americani, negri simpatici, siluetele și mișcările lor rapide sunt de invidiat. Fețele radiază de sănătate, de mulțumire, muzicanții se agită în față, își aruncă picioarele înainte, se scutură ca de friguri. Uneori parcă patinează pe gheață, apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dirijați" lucrau așa până la epuizare. Văzu un restaurant mic, cochet; intră și se așeză la o masă liberă. Se gândi că o cafea fierbinte l-ar încălzi și înviora puțin. Liniștit, preocupat de altceva, uită de muzica de jazz, de saxofoniști și de negri. De cum bău cafeaua și ea un element de exotism cotidian, rătăcit pe meleaguri mai reci -, imaginația începu să lucreze în alt sens și asta îl bucura oarecum. Mai zăbovi câteva minute în restaurant, căldura și liniștea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ștergător continuă să se miște bezmetic, de la stânga la dreapta, câteva minute bune, apoi se opri brusc, iar furtuna terfeli cu și mai multă înverșunare întregul decor... Smooth jazz, un saxofon și o femeie în rochie verde (fragment de roman) Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată oferea poftă de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția chelnerului îl luă pe nepregătite și îl smulse din atelierul imaginar. Confirmă că mai dorea un pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
intersectate...), dar nu făcu niciun gest. Se întrebă, în schimb, care putea fi culoarea ochilor ei (verde, nici nu încape discuție, da, verde, mai licitează cineva?, o dată, de două ori, de trei ori, adjudecat) și continuă să o privească, în timp ce saxofonistul se opri pentru câteva secunde, sorbi o gură de apă dintr-un pahar, apoi reîncepu să mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist cu o cămașă înflorată care își punea saxofonul în toc, cu gesturi molatece, fără să dea atenție cuiva. Nici măcar ei. Când trecu pe lângă el, legănându-și șoldurile (fierbinți, dar nu reuși să își dea seama cât de fierbinți puteau să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aflat, obținut, descoperit și artha/sens, semnificație, finalitate), Harry Haller revelă o arhitectură psiho-morală convulsivă, suicidală în fond (Hesse însuși parcurge un episod similar în etapa retragerii sale în Elveția!), găsindu-și echilibrul doar pe coridoarele Teatrului Magic, sub îndrumarea saxofonistului Pablo (un guru primordial, travestit însă în aparențele modernității). În ambele cazuri, "renașterea" eului etern (și real) întocmai ca în filozofiile orientale nu poate avea loc decît după ce sinele vechi (și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la dezvoltarea mea artistică. Am preferat, dintotdeauna, interpreții și instrumentiștii adevărați, mai ales bănățeni. Dragostea aceasta a fost completată, mai târziu, de pasiunea pentru meseria de dascăl“, spune Vanu Odrobot. El a predat bagheta dirijorală a orchestrei, în anul 1976, saxofonistului Ionel Bogdan, care conduce și în prezent destinele acesteia. Folclorul se simte și apoi se îndrăgește Imediat după terminarea studiilor, Ioan Odrobete a dorit să-i inițieze și pe alții în tainele folclorului. A lucrat ca învățător la Hodișelu de
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
în tainele artei muzicale numeroși soliști vocali, interpreți binecunoscuți azi: Vasile Conea, Elena Moldovan, George Adam, Eugenia Eurelaru, precum și instrumentiști: Silviu Golban (taragot), Costel Moldovan (vioară), Mița Juchescu (acordeon), Cristi Juchescu (orgă), Alexandru Abraham (contrabas), Ion Marian (saxofon), Ionel Bogdan (saxofonist și dirijor al orchestrei). Pentru devotamentul față de orchestră și profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul anilor în formarea unei orchestre reprezentative și a unor soliști și dirijori de marcă, colaboratori ai acesteia, printre care Ana Pacatiuș și
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
susține în Sala Radio de la București, concertul „De la Gershwin la Sting“, în compania Big Band-ului Radiodifuziunii Române, avându-l la pupitrul dirijoral pe maestrul Ionel Tudor. „Îi vom avea ca invitați pe soprana Mirela Zafiri, chitaristul Gyárfás István și saxofonistul Cristian Soleanu“, a precizat dl. Kamocsa Béla, liderul trioului Bega Blues Band și autorul, alături de Johnny Bota, al orchestrației și aranjamentelor muzicale. Pentru B.B.B. , turneul bucureștean mai înseamnă două concerte de „blues de Timișoara“: vineri seara la „Taverna“ și sâmbătă
Agenda2004-3-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281948_a_283277]
-
Asdrubal Bandeira et Altamiro Rocha, saxophones”. Pentru mine a fost cea de-a doua participare la acest festival, prima fiind în 2008 când am compus lucrarea Voici, venir... pentru saxofon alto, pe versurile poetei franceze Gabrielle Althen. Piesă - interpretată de saxofonistul francez Marc Sieffert, solist la Radio France - a fost cântată atunci la Centrul Cultural Român din Paris. Pentru ediția din 2013 a August 2013 festivalului am ales poemul „Portrait imaginaire”, semnat de una dintre cele mai interesante poete canadiene de
Muzic? rom?neasc? la Paris by Sorin LERESCU [Corola-journal/Journalistic/83854_a_85179]
-
tehnice, alături de independență imaginativa a creatorului în mișcare. Bateristul grupului sau, Vlad Popescu (încă student la Academia de muzică din București, mențiune care ar stimula mai multe considerațiuni despre studiile universitare, acum înscrise în toate biografiile interpreților de jazz) și saxofonistul bulgar Vladimir Karpatov sunt ceilalți premiați. Buni meșteri, au ales un drum pe care nu intră decât cei aleși. Ca să nu fug de răspundere, cu toată inadecvarea unei astfel de mențiuni sub semnătură proprie, voi notă că făceam parte din
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
Luciano Berio), fie unele descoperite pentru prima oara în București (Klaus Ager, Andrzej Dziadek, Agustin Fernandez sau Marlos Nobre). Și, de ce nu, locul jazz-ului experimental într-un astfel de festival apare perfect justificat, mai cu seamă practicat de un saxofonist remarcabil, ca Nicolas Simion. De la acest gen de graniță între creație/improvizație/interpretare, putem alunecă ușor spre evaluarea interpreților, cu necesară distincție între cameral și simfonic. În primele patru zile ale "Săptămânii" am ascultat deja trei orchestre - cea de suflători
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]