558 matches
-
el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se gândea la copii și la posibilitățile infinite ce le stăteau În față. Aplecându-se și ciulind urechile a auzit Într-adevăr, cum un bebeluș s-a trezit pe nepusă masă Într-o casă de peste drum și a slobozit un scâncet subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de teamă dacă nu cumva ceva din disperarea neagră căreia el Însuși Îi căzuse pradă provocase instaurarea Întunericului În sufletul minuscul al pruncului. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scrie ! Nu te mai chinui , da? -Da, mamă, da! E rău, că uite, diagnosticul este de scleroză în plăgi...mușchii se topesc, nu se mai pot reface și nu o să mai poți merge niciodată...ultimile cuvinte au ieșit ca un scâncet, amestecate cu lacrimi și durere dezlănțuită; ridicase ochii spre icoana de la capul patului unde dormea Ilona și amenința cu pumnii spre Iisus răstignit pe cruce... De ce? , de ce, Doamne? Ce ți-am făcut să mă pedepsești așa de tare? Și se
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
din celalată lume țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca ruga întoarsă pe dos în troițe de roua cruce înfiptă-n genuni și despicata în două pe avers zeu de ceară întemnițat în uitare pe revers
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
eu, Norman, adică Nahum. Mă ții minte? Fata ridică ochii spre el, îl privi absentă și zise „Îhî”. Apoi se uită mai departe la televizor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Deodată se auzi din camera de alături un scâncet și o voce de copil care strigă: „Mama, vreau pipi". „Du-te singur, ești băiat mare", spuse aceasta, fără să-și miște fundul de pe podea. - Mă duc eu, se oferi Norman-Nahum. Pot eu să-l ajut? - Nu-i nevoie, se
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
cale/ Nectar din suflet, tandru aștern tăcut în prag/ Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale.// De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet/ Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu/ Câți ghiocei sădit-am și-al ramurilor scâncet/ L-am ascultat cu jale ori l-am trăit mereu...// Ai alerga prin valuri, prin nori ți-ai face cale/ Și lumea ai străbate, mi-ai căuta privirea/ Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale/ De ghiocei, și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-l pe Dan Puric, cel care ne-a vorbit despre dăruire într-o conferință la Teatrul Municipal Târgoviște. Într-o lume în care nu se vede copacul și piatră, nu se simt parfumul și culoarea florii, acolo nu se aud scâncetul copilului și nici durerea bătrânului. Oamenii calcă peste oameni, nu pentru că vor, ci pentru că au o dimensiune cu o falsă treaptă mai sus. Ceea ce primii dintre ei nu știu, este faptul că în acest caz simetria nu este valabilă. Doar
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
-l pe Dan Puric, cel care ne-a vorbit despre dăruire într-o conferință la Teatrul Municipal Targoviste.Intr-o lume în care nu se vede copacul și piatră, nu se simt parfumul și culoarea florii, acolo nu se aud scâncetul copilului și nici durerea bătrânului. Oamenii calcă peste oameni, nu pentru că vor, ci pentru că au o dimensiune cu o falsă treaptă mai sus. Ceea ce primii dintre ei nu știu, este faptul că în acest caz simetria nu este valabilă. Doar
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
strâmbă ce-mi impui. Îmi dai să-nghit trădările mărunte, Doar legea ta și cifrele din cui. Le-ai așezat în ordinea-ți firească. Dar nu-i a mea, în hăuri mă arunc. Ecoul depărtării să lovească Singurătatea ta , cu scâncete de prunc. Mă strigă noaptea, cântecul de iele În dansul lor să mă prefac blestem. Să te găsească ramurile mele În nopțile în care muguri gem... Referință Bibliografică: În nopțile când muguri gem / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN NOPŢILE CÂND MUGURI GEM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360879_a_362208]
-
a la” comunitari! NOAPTE Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Acatist... Să nu te uite neamul cum plângi la mânăstiri Din glasul de vioară, pe roșii trandafiri Ce-și scutură petale de lacrima cea sfântă Se roagă pentru tine , dar ele nu cuvântă... Balada mea desprisă din codri și izvoare Scâncetul tău șoptit mă plânge și mă doare Știu că îmi cânți pământul din care-ai răsărit Și că ți-e dor de munții prin care-ai pribegit... Eu te adun din inimi și-n inimi te-nfloresc Pe portativul vieții
BALADĂ-LUI CPRIAN PORUMBESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367353_a_368682]
-
unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce se mai putea întâmpla cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Azi de dimineață, pe la ora cinci, aud prin somn niște scâncete slabe. Știam că Norica s-a foit toată ziua căutându-și culcuș ca să nască. Mereu sărea în brațele mele și nu mă lăsa să lucrez la calculator, cerându-mi s-o mângâi. Când m-am uitat pe fotoliu, născuse 3
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea actului cât mai grabnic. Dorea cu toată ființa să-l simtă adânc pătruns în trupul său dornic de un asemenea oaspete drag și atât de mult timp așteptat. Era
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
sfielnică dublată de duioșie maternă - era doar mai vârstnică decât Will, deschidere de boboc crescut în umbră și acoperit de plin soare, năvalnică feminitate descoperitoare de izurile rozelor, de falice izuri, proaspătă mamă în multiplu de trei, lăuzie încoronată de scâncete și prime cuvinte, singură legănătoare. Mi-am imaginat-o așteptare, dorință ascunsă, aprigă frământătoare de așternut gol, iertare, supunere și sacrificiu de soață de meșter Manole, dăruire spre zidire trainică și iubire... însoțitoare din plin de iubire statornică până-n ultima
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
VIOLET Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Așteaptă-mă, iubite, în toamna violet Eu m-oi privi-n oglindă și voi clipi cochet Din genele pe care lacrima le adapă Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă... Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări Din frunza ruginită, să îmi așterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am așezat Să nu uităm de
RAPSODIE ÎN VIOLET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364605_a_365934]
-
2011 Toate Articolele Autorului Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul pătruns de căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea actului cât mai grabnic. Dorea cu toată ființa să-l simtă adânc pătruns în trupul său dornic de un asemenea oaspete drag și atât de mult timp așteptat. Era
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
închisă, așa că din nou începu să-i mângâie intrarea cuptorului pentru a nu o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicatețe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinității. A fost întâmpinat cu un ușor scâncet și cu o mușcătură a umărului stâng. Simți nu numai căldură și înfiorare de plăcere, ci și cum un lichid se prelinge spre prosopul de protocol al bunicii sale. Andrada tremura toată, însă acum tremura nu numai datorită emoției actului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
sentimentul fără de prihană... * Diminețile la Dannot și miniaturala cruce ce mi-a fost hărăzită, înfruntarea absurdului, redescoperirea eului. Un lunetist a deschis focul la întâmplare, un bătrân a murit de inaniție, un copil abia născut încearcă să înfrunte lumea cu scâncetul său... Un Papă necrezând că va mai salva omenirea (din cauza ei, nu a Sa, firește), un dictator disimulat sub masca apărării drepturilor omului, un eu pierdut iremediabil, confuz... Cine sunt eu, cel ce trăiesc toate acestea, cât drept am, și
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit odată cu valurile nestăvilite ale cascadei
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut.M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit odată cu valurile nestăvilite ale cascadei
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]