698 matches
-
rușine... Nu ei, noi, adică... eu. Georgeta conversează cu ea însăși, vădit enervată: Doamne, ce mototol! Oare are toate cele? Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o lăsăm pe altă dată, scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adevărat, dar observ parcă un început încurajator de remisie. Doamne, să fie adevărat? plîng părinții. Aș putea lua o mașină bengoasă, gîndește Doru. Dumnezeu însă a luat-o în primire pe Raluca și a făcut minuni în doi ani. Raluca, scîncea Doru, hai să ne luăm o mașină acătării, să mai ieșim și noi un pic. Dar, Dorule, dacă boala asta se întoarce? Nu ești sigur niciodată.. Ne vom descurca noi cumva. Dar donațiile sînt pentru transplant, Doru. Doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Băieții au fost cu uratul și coana Veta i-a pupat cu foc, le-a dat cîte 25 de lei, mere, pere, prune uscate, hidromel și alte bunătăți. Vă momește, dragii mamii. Își întinde scorpia plasa. Doamne ferește de japița asta! scîncea Aneta. Lumea spune că popa a lăudat-o în biserică. Spune că a cumpărat un nou clopot din banii ei. De unde bani la vipera asta? răcnea Aneta. Fosta nevastă se gîndea tot timpul cum să facă încît cumătra cu coasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cercetează locul și nu vede nimic. Cînd să plece, aude din nou vocea: Mi-i foame... Se uită în jos și pe alee vede o omidă. Tu vorbești? Da, răspunde omida. Mă cheamă Anastase. Fantastic, măi Anastase. Anastase din nou scîncește: Mi-i foame... Omul se scarpină în cap, se uită roată și cu pantoful îl calcă pe Anastase zicînd: De-ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și desena. De fiecare dată, chipul fetiței era altfel, lumina altfel și atunci își spunea că așa e și firesc, fiindcă de fiecare dată alt înger și mereu alt înger cânta cu ea... Acum, fetița nu avea voie nici să scâncească, abia dacă cei mari își adresau semne, nu vorbe... Iar de desenat, de unde lumină ? Li se obișnuiseră ochii cu întunericul și-și vedeau fețele într-o umbră neagră-cenușie... Și trecu vremea... Nu putea spune cât... De sus nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai decât, da' dacă nu mergi cu noi peste tot, nu mai mergi deloc !" îi spuseseră ei și, râzând, plecaseră. Cel mai mic din grup (abia dacă ajungea la clanța ușii) se întorsese, se uitase la ea și începuse să scâncească : "Eu vreau să vii cu noi..." Dar frate-său l-a tras de mână : "Haide-odată, că pierdem toată noaptea cu tine !" Și au plecat. Până la film mai era o mulțime de vreme. Mai bine să se joace la computer. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frumusețea asta care I se închină ! Uite, am ajuns ! Ce bine-i la pieptul Lui ! Așa e, cred, când te iubește cineva... Fiindcă e aici și iubirea mamei, pe care abia mi-o amintesc, și a Martei, și aceea care scâncește și cere ajutor, a Mariei, și aceea care dă ajutor, a tatii, și cea jucăușă a prietenilor mei... dar mai ales e Ceva, mult mai sus de ele toate... "Lazăr, Lazăr !" Uite cum mă strigă pe nume mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sora rămasă În ușă, timorată, cu mâinile la gură... ― Fii liniștită. Nu ai nici o vină. Te rog cheamă-l pe doctorul Cuc, să se prezinte cu un brancardier, să-l ia pe individ de aici și să-l reanimeze... Aproape scâncind, sora a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor - dispărând ca un fluture... Nici n-a clipit profesorul de două ori și doctorul Cuc a intrat - semn că se afla pe aproape. Cu vădită alarmă pe figură, a rămas Împietrit În ușă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Șpaghinaă”. Eu am ieșit pe peron și am făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul cu începutul de viață, cu trupușorul fragil, dependent de adulți adeseori nepăsători sau brutali ? "Să ți-i prezint : Mișa, Grișa și Natașa", mi s-a adresat doctorul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată, o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară. Dintr-o clipă în alta mă așteptam că-l va face țăndări pentru îndrăzneala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ușor cu doi copii. Să-i îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să meargă mai întâi, că-i venea să-și ia lumea în cap. Devenise nervoasă și uneori se certa cu Matei din te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă înfurii pe tine, îi pune capul pe pieptul ei. Ți-e udă bluzița, scumpo. Se apropie masa copiilor. Dă-mi, te rog, cana aceea să mai storc puțin lapte. Nu termină bine vorba și de data aceasta, băiețelul se scâncește întâi. Matei i-l pune la sânul mamei, admirându-l cum suge, după care îl ridică pe pieptul lui, îl bate ușor pe spate ca să iasă aerul din stomac, îl așează și aduce fetița. Ea suge mai cu poftă decât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar și pentru simpla adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Arnoteni, chiar la ideea Povestitorului (care mărturisește că era "cam sătul de la un timp de savantlâcuri"), inițiativă pentru care Pantazi și-a dat acordul imediat: "De mirare că de bucurie Gorică nu înnebuni de-a binelea; îl apucară curate năvârlii, scâncea, se tăvălea pe jos, se da tumba și trebui să-l amenințăm că nu mai mergem ca să renunțe la hotărârea de a face drumul călare pe unul din caii de la cupeu". "Mai primejdioasă javră și mai murdară nu se putea
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică, de pură interioritate: "Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu, / Căci dacă este cu adevărat în viață / Și prunc al meu și va începe să scîncească / În mîinile astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt? / Acesta e poemul și mă doare / Mîna peste el trecută nemișcare" ( Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu...). Prin urmare o jertfă cumplită
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
-i văzuse casieriței decît ochii de un albastru fumuriu și părul nici blond nici castaniu și simțise că i se taie răsuflarea. De această dată însă nu se retrăsese strategic. Dacă n-ar fi făcut-o ar fi început să scîncească pe lîngă ea ca un cîine fără stăpîn, dar cînd a ajuns în restaurant și-a dat seama că trebuia să se întoarcă. După ce ea a deschis casieria, s-a dus la ghișeu. I-a cerut un bilet pînă la
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
lipsesc nici analogiile culturale. O infirmieră, cu fața întunecată inițial, se îmbunează brusc, cînd autorul îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă". În fine, Ion Zubașcu mărturisește că a „scîncit scurt ca sfîrșitul lumii lui T.S.Eliot". Dar marea noastră speranță e de ordin transcendent. Ea vizează o relaxare a timpului, pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
Suntem martorii tăcuți ai unui conflict armat, care se poartă pe lamelă, între globule albe și roșii; țevăria interioară se zbate, atârnă, bolborosește, se stinge, putrezește, rătăcește, tușește, oftează, strigă (ce-i drept, un strigăt „făcut din aluat”), se forțează, scâncește și răgușește - o simfonie a uzării, acordarea unor instrumente ce nu mai pot cânta și care își duc veștejite existența în pansamente impregnate de resemnare. Uneori trăim într-un Circus optimus, în care ne punem la adăpost de viață, trăim
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
destul de întuneric, senzație pe care ți-o accentuau cei câțiva norișori de pe cer, răsuciți ca niște litere arabe. Dacă nu erai din partea locului n-ai fi știut să-i descifrezi. Agitându-se prin curte, Patru organiza grupurile de vânători. Ogarii scânceau în lesă plini de nerăbdare și toți cei prezenți simțeau un fior inexplicabil. Kalina îl recunoscu printre participanți pe Genti, sau francezul, cum i se mai zicea pentru că studia la Paris. Venise singur. Iar dintre numerele importante erau prezenți Șapte
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
îl lasă pe Spook să dea o tură. Așa că când bătrânul ei s-a mai trezit un pic îi spune (când ea a venit acasă cu copilu de la spital și a zis, uite-l pe bunicu, și bătrânul începe să scâncească iar) că el o să-i facă o petrecere ca lumea și se duce să se vadă cu Murphy la bar și îi spune că vrea să închirieze sus pentru o petrecere de nuntă. Și când Murphy îl întreabă când el
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
să fie complet, urmează, aproape imediat, o scenă de acuplare în trei, după care Thomas o va cunoaște (în sens biblic, cum altfel într-un roman care se numește După Sodoma) și pe fiica lui, Ann: „Și Thomas, sub duș, scâncise, uitând când juisase că se împreunase cu chiar fiica lui. Dumnezeul Antoniei, dacă privea de undeva, de ce îl lăsase? Sau, poate, nu putea să se uite la așa ceva, pudoarea sa fiind mult prea mare” (p. 104). Nu de pudoare este
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]