1,572 matches
-
aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_pentru_copii_al_florin_tene_1344922780.html [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
teamă, De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamă La pieptul tău dorința să mi-o culci, M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară, Când timpul curge greu și obosit, Un greiere ce scârțâie-o vioară În grâul copt ce trebuie cosit. Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară În adâncimea verde-a codrului, Că te doresc, la fel ca prima oară, Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului... E ora când ademenește
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
de teamă,De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamăLa pieptul tău dorința să mi-o culci,M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară,Când timpul curge greu și obosit,Un greiere ce scârțâie-o vioarăîn grâul copt ce trebuie cosit.Ca ochii umezi, blânzi, de caprioarăîn adâncimea verde-a codrului,Că te doresc, la fel ca prima oară,Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului...E ora când ademenește noaptea Fantasmele
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
a mers o distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
pauvre, et m’afflige Să tristesse d’oiseau blessé.... Même s’îl était vivant, îl ne pourrait voler... Et moi je n’ai plus de bien-aimée... COCOSUL A ruginit cocosul de pe casa. Nu-l mai aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Cocosul_ioan_lila_1331110873.html [Corola-blog/BlogPost/354451_a_355780]
-
primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an. Gligor Creangă își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
pe vânt, Ropotul toamnei apasă, iar, pe gene, Un abur presară argint pe pământ, Scurs din frigu-nflorit pe tăceri de vreme. Din colorata clipă stinsă-n livezi Gol de pictură stă în vântul ce-aleargă, Jalea viorii prinde umbrele verzi... Scârțâie ceasul...parcă, nu vrea sa meargă! Zilele speriate se strâng în ele, Ce iluzii și ce gânduri aveam ieri!? Răvășesc dorul peste visele mele... Nu știu unde ești...nu te văd nicăieri... Ne-am pierdut sub un cer plin de nori plumburii
ROPOTUL VREMII de LIA RUSE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1444978048.html [Corola-blog/BlogPost/344123_a_345452]
-
închis în inima mea ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/renata_verejanu_1409398829.html [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
a spus că mama nu se simte bine și că ,ea se duce să cheme doctorul.Am venit într-o fugă nebună ca să văd cum se simte. Cei doi se apropiară de pat,încet,ezitând să calce pe podeaua care scârțâia,ca să n-o trezească pe Radella.Pe frunte avea o compresa înmuiata în oțet de trandafiri amestecat cu apă și lângă pat o cană cu ceai de mușețel. Lui Karon nu-i venea să creadă că Radella,mai ieri plină
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1491679298.html [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi ea cu ... Citește mai mult MOTTO :„Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent.Îți dai seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții.Nu mai trăiești în timp
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
care emanau suprasaturație și nerăbdare.- Da, eu sunt ! Aici ...Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește.- Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi ea cu ... XXX. DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016. MOTTO : „Nu uita, prietene : în viață, întreaga lume se dă la o parte din calea celui
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Ce dezamăgire și ce păcat că nu mai vrei să vii! Neîntorcându-te, pe mine mă vei dezamăgi. Flori de mucegai au făcut pereții camerei în care- Demult, ne iubeam dar ah! Mai contează oare? Ce stricăciune! O, casă veche! Scârțâie podeaua ta; Spune-mi tu dacă va reveni vreodată iubirea mea! Porțelan ciobit, căzut și prăfuit de atâția ani Știu că nu s-a meritat să dau pe tine bani; Așa cum n-ar fi trebuit să trec pe-acasă acum
SCUMPĂ CASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Scumpa_casa_beatrice_lohmuller_1372786405.html [Corola-blog/BlogPost/363963_a_365292]
-
întregi comunități întruchipează de acum vectorii închiși la culoare ai mersului societal involutiv din postmodernitate. Lumina cade oblic peste o lume strâmbă în concepții și în latura sa morală, aidoma multora dintre sufletele care o compun. Realitatea din jur îți scârțâie din ce în ce mai mult în auz, deși încerci să-i privești cu obiectivitate lipsa de conținut și drama (aceasta din urmă acoperită, în lipsa căilor concrete de eliminare, de mantia unui uriaș arsenal piaristico-imagologic azi). În sinea ta, detești cu putere acest tip
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1418429188.html [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
nu îmi cadă, Portița noaptea să-o (prelung) vadă!. (rugător) Fântânile să găsească... Să bea apă, să-l trezească. GHEORGHE: (declamativ)Dumnezeu, ruga i-ascultă!... Dar apă nu beau prea multă. Cum să beau? Să ruginesc!... Păi, nu vreau să scârțâiesc. Câinii dacă-i scol, mă latră... (un „hâc!...” ascuțit) Și-o să trezesc strada toată. FLOAREA: (Îl prinde de mână să nu cadă) Gheorgee, Gheorghe, ce făcuși!.... (dând din cap) Iar fusăși de te pliși? Băutura, arz-o focul!... Asta ți-
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Cine_ma_tine_pe_mine_marin_voican_ghioroiu_1331444937.html [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
liniștit....” A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie”, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc , se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că nu avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse: „ Destul ați vorbit, e o rușine, să trecem la fapte”, și plânse cu lacrimi diamantine..... Pentru cine scriem, noi, acești chinuiți
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Toata_lumea_sufera.html [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
teamă, De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamă La pieptul tău dorința să mi-o culci, M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară, Când timpul curge greu și obosit, Un greiere ce scârțâie-o vioară În grâul copt ce trebuie cosit. Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară În adâncimea verde-a codrului, Că te doresc, la fel ca prima oară, Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului... E ora când ademenește
ORA CÂND... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1485699763.html [Corola-blog/BlogPost/379587_a_380916]
-
Păi ce vorbești, m-a luat frumos La pipăit, la frecționat, Puțin în sus, puțin în jos, Cu alifie, delicat, Și când s-a-ncins, m-a luat vârtos Că, nu vă mint, m-a-ncălicat Pe cât eram eu de bățos De scârțâia și bietul pat; Vreo două zile, parcă trei, Frate, am fost ca nou născut! Și asta din pricina ei C-atât de bine mi-a făcut, Dar mai apoi avui iar pană, Ceva din nou mă deranja Exact în zona mediană
SORA PRIETENULUI MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sora_prietenului_meu_valeriu_cercel_1375189546.html [Corola-blog/BlogPost/364212_a_365541]
-
încă să spun ce ar însemna el pentru mine. Vreau să-l văd, cum apare. Ce chip are? O fi frumos? Are asemuire cu ceva? Drumul meu trece printr-o pădure bătrână de stejari și de fagi. Se aud copacii scârțâind din toate încheieturile, precum articulațiile unui bătrân pensionar așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493874370.html [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
que en la resta tot és nimietat. Poema de Țîțîna Nica Țene traduït al català per Pere Bessó ***** A VENIT TOAMNĂ A venit toamnă încă o dată am mai îmbătrânit puțin șunt un șurub ce-a ruginit în poarta ti și scârțâie-n prelung suspin. Aleargă frunze pe asfalt și se lipesc de el, prea ude, cand curge ploaia din înalt fiorul toamnei mă pătrunde. De mă cuprind melancolii nădejdea mi-e, Doamne, la Tine Ești rațiunea mea de-a fi ca
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_titina_nica_tene_t_al_florin_tene_1376846830.html [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
cu patima celor care știu că se despart pentru mult timp. - Nu mi-ai spus cum te cheamă... - Katia, îmi zise ea aproape în șoaptă. Eu sunt Katia. - Am să te caut, Katia. Ușa aceea cu lemnul mâncat de carii scârțâi îngrozitor, și jumătate din sufletul meu dispăru în spatele ușii închise. Cealaltă jumătate a rămas mult timp acolo, pe străduța strâmtă și sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa aceea
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_in_alb_si_negru_1_o_noap_lucian_dumbrava_1328515897.html [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
galbenă, pe cea albastră în găletuța albastră, unde vom pune mingea portocalie, Iannis? Ploua, ploua într-una... Trotuarul era umed, șoseaua era umedă, norii erau și ei umezi, chiar și buzele ei... Cât era de întuneric și, Doamne, cum mai scârțâia ușa aceea cu lemnul mâncat de carii. Da, dar ea avea niște ochi triști, foarte triști, iar sufletul meu a fost sorbit de gura ei, cu buzele abia întredeschise... În ceafă, simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți și o știam
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_in_alb_si_negru_1_o_noap_lucian_dumbrava_1328515897.html [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LA CAFENEAUA ROZ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LA CAFENEAUA ROZ La cafeneaua roz obloanele scârțâie și seara se lasă, apăsând pe clanță... te-aștept la masa din colț... din prea mare dor cuvintele se-mprăștie și le pierd pe masa din cafeneaua roz și iarăși le adun... zac în mâna mea... mai vii? ****Flori Gomboș
LA CAFENEAUA ROZ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1465504783.html [Corola-blog/BlogPost/379309_a_380638]
-
să te faci actor ! Am renunțat la viața mea doar pentru tine. Ce mai dorești să fac ? Din camera alăturată, Mădălina ,prietena din facultate a Irinei,auzea absolut tot. Auzea și-nțelegea că între cei doi lucrurile au început să scârțâie puternic. Și asta n-o deranja chiar așa de mult. Pusese ochii pe „mascul ” de cum venise aici. Iar acum aflase că „masculul ” are tendințe de „vedetă ” . Ce naiba o fi deranjând-o atât,orice femeie își dorește să strălucească la brațul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1453735874.html [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ce_este_patria_mama_poezie_al_florin_tene_1386392595.html [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
și multilingvism. Asta ai pe masă! Cine s-a lăudat că asigură protocolul? De ce n-ai spus: câte o cafeluță și, gata! Acum îți bați joc de noi? --Lasă, șefu’! zise în scârbă Scârțoi. O să plătim noi, dacă domnu’ negustor scârțâie. Buhăianu știa ce înseamnă „să plătim noi”. I se făcu silă de cei trei pe care îi târa după el în diferite ocazii. Însă nu se putea lipsi de ei, pentru că aveau un rol important în ecuația afacerilor lui. Se
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1445714013.html [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]