1,552 matches
-
-i zboare cre ierii făcându-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe trotuar și porni în josul aleii încercând să recunoască ceva care să-l conducă spre casă. Ajunse înspre dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care dăduseră dovadă pe stradă când se întorcea acasă în pași de dans, purtând-o tot mai aproape de obiectivul care îi oferea surprize. Nimic. Răsuflă ușurată, dar în același timp o undă de dezamăgire întristă chipul vesel al Karinei. Cutia scârțâia iritant la fiecare mișcare. Se opri întrebându-se de ce aștepta nerăbdătoare un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acceptabil. Era optimistă, deși eșuase de fiecare dată când încercase până atunci. Cutia poștală o făcu să tresară, amintindu-i de scrisorile anonime pe care le găsise și care o tulburaseră profund. Întinse mâna tremurândă, nesigură spre cutia metalică ce scârțâia enervant la fiecare atingere. Plicul alb se ivi în fundalul deschizăturii întunecate. Îi scrisese. Din nou. O cuprinse o senzație stranie de emoție amestecată cu frică, așteptare și nerăbdare în același timp. Îl luă în mână întorcându-l pe ambele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu apă și ieși din casă fredonând o melodie. Nici ea nu-și putea explica cum de nu aruncase bluza neagră și pantalonii asortați pe care îi purta, atunci când făcuse curățenie prin hainele întunecate. Deschise cutia poștală, care continua să scârțâie la orice mișcare, din care scoase un plic alb. Simplu. Fără destinatar, fără expeditor. Mâinile nu-i mai tremurau. „- Ce-ar mai avea de spus acum, după o tăcere atât de lungă în care nu i-a păsat absolut deloc
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
parate. Aștept cu răbdare să i se limpezească mintea. Se ridică din pat. Cu grijă. Încet. Încearcă să nu facă prea mult zgomot. Nici nu e greu. Un pat care a costat cinci mii de euro n-are voie să scârțâie. Eu n-am dormit niciodată într-un asemenea pat. Dar, să pre su punem că aș cumpăra un astfel de pat și că m-aș trezi în toiul nopții și aș constata că scârțâie. Cred că în secunda doi l-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de euro n-are voie să scârțâie. Eu n-am dormit niciodată într-un asemenea pat. Dar, să pre su punem că aș cumpăra un astfel de pat și că m-aș trezi în toiul nopții și aș constata că scârțâie. Cred că în secunda doi l-aș da în judecată pe ăla care a făcut patul și a avut nerușinarea să-mi ceară banii ăștia pe el. Bat câmpii. Patul n-a scos nici un sunet. S-a auzit doar un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care a făcut patul și a avut nerușinarea să-mi ceară banii ăștia pe el. Bat câmpii. Patul n-a scos nici un sunet. S-a auzit doar un fâșâit de cearșaf. Sophia calcă pe parchet, cu picioarele goale. Parchetul nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun că nici gresia nu scârțâie. Se mai în tâmplă să scârțâie și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe parchet, cu picioarele goale. Parchetul nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun că nici gresia nu scârțâie. Se mai în tâmplă să scârțâie și gresia. Dar nu într-o casă ca asta. Sophia își găsește poșeta, umblă prin ea și își ia telefonul. Îl deschide. Apasă butonul verde. Trag cu ochiul peste umărul ei ca să văd ultimul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun că nici gresia nu scârțâie. Se mai în tâmplă să scârțâie și gresia. Dar nu într-o casă ca asta. Sophia își găsește poșeta, umblă prin ea și își ia telefonul. Îl deschide. Apasă butonul verde. Trag cu ochiul peste umărul ei ca să văd ultimul număr for mat, dar nu reușesc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la numărul ăla. A privit ecranul telefonului doar o jumătate de secundă. N-a apucat să înțeleagă ordinea cifrelor. Memoria ei n-a reușit să le rețină. Merge spre ușa care dă în terasă. O deschide cu răbdare. Ușa nu scârțâie, probabil de frică să nu provoace un scandal. Zgomotele orașului intră distant în încăpere. Iese pe terasă și se apropie de balustradă. Mă țin după ea, dar deja m-a luat cu vertij. Etajul treizeci. Și am impresia că balustrada
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
hotelului care jucau cărți, și sărind gardul moscheii, ajunși la mina ret, am epatat-o ridicând cu un gest scurt și sigur piatra sub care-l văzusem de zeci de ori pe Mollah Internet că pitește cheia turnului. Ușa a scârțâit sinistru, înăuntru duhnea fermentat, iar scara de piatră era abruptă și lunecoasă. Urcam primul, iar ea lumina din spate cu bricheta. Sus, am ieșit în noapte pe balconul minaretului și mi-am văzut sub el, de partea cealaltă a străzii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stil de diagonală drăcească în care mașina ocupă trei locuri. în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi bănuiește partea de umbră. Intrăm și-l vedem așezat la masă în fundul sălii. Când ajungem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Gogoși cu gem la Balta lu` Înecatu` Barca se leagănă ușor, scârțâind a lemn trecut de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
asta, fiindcă vremurile în care fusese bărbat în toată puterea cuvântului se retrăseseră în alt spațiu și în alt timp, dincolo de orizontul care atrăgea ca un magnet lanurile de grâu. În ziua în care văzuse că poarta se deschidea singură, scârțâind a balamale neunse, mersese agale către magazia dărăpănată, tăiase o bucată de sârmă cu cleștele și apoi făcuse cale întoarsă. După ce legase poarta, moș Zgârci aruncase încă o privire, parcă pentru a-și verifica rezultatul muncii, apoi ridicase din umeri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ea cu o repeziciune care ar fi putut să dea naștere unor întrebări delicate din partea doctorilor pe care meseria îi transformă, de foarte multe ori, în curioși incurabili, însă Jack avusese grijă să “ungă ușile necesare, astfel încât acestea să nu scârțâie, la o adică. După noaptea în care Lady Esmeralda strânsese pentru ultima oară viața în pumn - Johnny și Jimmy deveniseră parte integrantă a ultimului tablou din colecție, iar pe fețele lor se putea citi, pentru totdeauna, uluiala indusă de contactul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lumii, spre casa În care crescuse și-și petrecuse copilăria. Începu să plângă În hohote căzând În genunchi văzând casa după atâția ani. Casa parcă se uita la el mustrându-l, cu geamurile sparte. Usa se Închidea și se deschidea scârțâind În bătaia vântului.Acoperișul căzuse Într-o parte. Gardul aproape că nu mai exista, iar bălăriile crescuse În neștire. Aceasta era casa În care crescuse? Acestea erau odăile prin care trebăluia mama lui blândă, frământând pâine ori clădind pernele una
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Împăratul: "De la sublim la ridicol nu-i decât un pas". Își trăise sublimul personal. Probabil că în iubire acesta era legat de Clotilde, dar acum nu că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada sub cizmele lui Napoleon la retragerea din Rusia. Monumentul îl găsi pe măsură "locatarului" impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sublim la ridicol nu-i decât un pas". Își trăise sublimul personal. Probabil că în iubire acesta era legat de Clotilde, dar acum nu că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada sub cizmele lui Napoleon la retragerea din Rusia. Monumentul îl găsi pe măsură "locatarului" impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de-așa durere, Fluvii grave cursul și-l opresc, Dar sunt ferme porțile tăcerii, "Gropi de lup" - în dosul lor - puzderii, Și-un alean neviu, nepământesc. Pentru unii - însorit zenitul, Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul Scârțâit de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar, Cu întreg timpul ei de
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
Pămînt de flori? Trei linguri? Nu, o zi fără cărți. "Nino č chi si possa gloriare altro che nelle fadighe." începe o sălbatecă dezlegare a enigmelor. Cu un an în urmă și încă o jumătate am fost aici. Zăpada nu scîrțîia sub pantofi, nu exista zăpadă, nu scrîșnea sub pași. Alte culori ale apropierii și vîntului; era încă devreme în an, în viața noastră. Rîndunelele erau mari. La început sosite la termen, mici, roze, respirînd în văzduh șopteau povești în jurul patului
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
chiar dacă mi se părea că ghicesc și la ea frământări similare. Evitam să folosesc anumite cuvinte de teamă să nu mă trădez. Tu te cenzurai mai puțin decât o făceam eu. Îmi dăduseși de înțeles că relațiile tale cu tata scârțâiau serios. Susțineam că trebuie să divorțezi. Te văzusem plângând într-o zi, înainte de mutarea noastră la Nea Filadelfia, când locuiam încă la Kalithea. Stăteai pe pământ, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Ne plăcea să comentăm operele marilor scriitori. Biblioteca de-
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
întrecut pe sine, e totul ca-n trecut,/ Văd pînă și ulciorul din care am băut/ Din limpezimi de vie, întîia dată vinul.// Visări păgîne avut-am atuncea despre vie,/ Eternități de-o clipă trăitu-le-am din mers.../ A scîrțîit o ușă ca un poem de-un vers/ Și scap din mîini ulciorul ca și-n copilărie.// M-a speriat aicea, țin minte, într-un an,/ Un șoricel obraznic venit de prin grădină.../ Sînt toate neschimbate în limpedea lumină,/ Doar
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
zice: Da, și mie mi s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul, care este o invenție, care este o falsitate. Dar lectorul o acceptă cu tot împachetatul
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
și mie mi s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul, care este o invenție, care este o falsitate. Dar lectorul o acceptă cu tot împachetatul. Așa îl
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]