648 matches
-
pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și de scârțâitul pe hârtie al peniței de la tocul lui Stelian. Domnu șef..., domnu Stelică, de ce nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu băgare de seamă paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe geană până către dimineață, timp în care a vegheat somnul întregii familii și, de la o vreme, scârțâitul sârmelor prin tuburile Berman din pereți, de sub parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără îndoială, tavanul, pereții lui și pardoseala au urechi, posibil și camere de luat vederi, așa minuscule, Made in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
căutate cu lumânarea, încerca mereu să sugereze că este eminența întâlnirilor ninetiste. Acum Nineta o prinsese la cotitură și n-o iertase. Mă așteptam să aud urlând, drăcuind, blestemând. N-am îndrăznit să deschid ochii nici atunci când am auzit cunoscutul scârțâit al ușii de la ieșirea din apartamentul Ninetei. Eram atât de inteligent, încât îmi dădusem seama că Dona Mona plecase fără să rostească o vorbă. Ca talentat psihanalist în rapidă ascensiune am realizat că supărarea ei depășise limitele oricărui strigăt, oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de vorbă altfel... Când a dat să se ridice, scaunul a deranjat auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eram în vacanță, un fel de weekend prelungit la cabana unei cunoștințe. Însă când am ajuns în fața ușii, mi-am dat seama că ceva e în neregulă: eu o închisesem, iar acum ea este larg deschisă. Îi aud dâra de scârțâit. Îmi imaginez zgomotul. Prin surprindere îmi apare în față. Este el, criminalul pe care îl urmăresc. Zâmbește cu un advertisment tacit. O zbughesc către pădurea deasă, însă mă împiedic într-o capcană a sa și cad. Se oprește în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și nici că reușesc să-i dau di capât!” ... Și numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul uzat îi atrage atenția, și îndreptându și privirea într-acolo, vede un tânăr care scotea apă. Grăbește pasul pentru a intra în vorbă cu el, dar nu reușește. Băiatul și-a umplut două găleți cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine și pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit de pat. Un maestru al mecanismelor sensibile; dat în judecată, din considerente morale, de către o societate a femeilor titrate, trebuia acum să-și dovedească priceperea în lucruri folositoare cetății. Să pornească orologiul! Să-l repare dacă era stricat! Apoi, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceva fanatic în ambiția lui devoratoare, în setea bolnavă de putere, pentru care și-a abandonat talentul de-odinioară, intrând în mâzga și balele combinațiilor..."; "...are totuși un pic de zgomot în râs, dar e mai mult un fel de scârțâit de ușă ruginită..." "...are și ceva de fantomă" etc. etc. Într-un magazin din Oxford, în care mă aflam și eu astă-vară, o femeie în vârstă, cu o privire fixă, a ținut un lung discurs interminabil, din care nu se
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
numai lista cu tarife. Pe tabel sumele începeeau de la numai 5 euro, până la 10.000 de euro. -Hai să începem cu începutul își spune, Boc. Achită cinci euro, urcă în cameră și așteaptă, nerăbdator. Ușa se deschide încet, cu un scârțâit prelung, intră o tânăra frumușică foc, sprijină pe perete o scândură în formă de femeie, cu o gaură în locul necesar și iese iute, încuind ușa în urma ei. Contrariat, fostul premier se repede, încearca clanța, nimic. Se repede la telefonul așezat
BANCUL ZILEI: Ce va face Boc după ce nu va mai fi premier () [Corola-journal/Journalistic/68091_a_69416]
-
Denisa Mirena Pișcu *** Dorm într-o cameră, într-o casă, unde toți mă ignoră și mă adoră. Noapte de noapte ușile se deschid și închid lângă mine, zi de zi suport scârțâitul ușilor și lipăitul pașilor. Sunt prinsă în această intersecție, cu patul în mijlocul camerei, ca o zebră. Privirile trecătorilor, absorbite de chipul meu adormit, de chipul meu murdar de somn, zâmbitor (în vis) sau oripilat, zilnic și nocturn... *** Trupurile noastre unite
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
pe divanul cel mic care n-are nici 1,50 metri. Deci trebuie prelungit cu niște scaune. Plăpumile de puf, cearșafurile, pernele, păturile - toate sunt aduse din patul lui Dussel, unde sunt depozitate în timpul zilei. De dincolo se aude un scârțâit groaznic: este patul pliant al lui Margot. Alte cuverturi și perne, toate pentru a face puțin mai confortabile scândurile de lemn. Sus parcă s-a dezlănțuit o furtună, dar nu-i decât patul doamnei Van Daan, care tocmai este împins
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
incitant pentru ei. Despre ultima afirmație, oricât ar fi descusut-o Rovena, cealaltă n-a mai făcut decât câteva aluzii foarte vagi. Era de o albeață șocantă și, după părerea ei, asta îi atrăgea pe oamenii cu un psihic labil. Scârțâitul ușii o făcu să deschidă ochii. Plecase de la fereastră. Coborâse, pesemne, la bar să bea o cafea, cum făcea adesea în ultima vreme. Acum, când el nu mai era acolo, simți că poate gândi mai liber. Și-l imagină stând
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
o simplă succesiune de senzații elementare, cu metamorfoza personajului liric în omul-obiect, intrat în noi conexiuni cu lucrurile și cu infralimbajul acestora: „Ploaie. / O aud răpăind peste-aparenta mea moarte./ Nu sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și întrebându-se dacă aud... // Sunt om-obiect / și toate - o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de clinchete, de dangăte, de șoapte” (Sunete, 2). Iar la capătul acestei aventuri existențiale poeta ajunge
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
zgândărit două ceasuri cu mouse-ul Linii și bețișoare Îmbrăcată petriț amețită de cețuri a trecut încă o dată măreția veacului nostru pe sub geam zgâlțâindu-i zăbrelele știam că mai auzisem pașii împleticiți zgomotul unor forțe neîntrupate țintindu-mi ochiul dintre sprâncene scârțâitul unui creion prost ascuțit desenând încăpățînat între coaste linii și bețișoare linii și bețișoare nu era nici zi și nici noapte cineva îmi striga tot numele de sub cearceafuri precum din broderii placentare ar fi putut aluneca el dincolo de granița fricii
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
Să știi că am s-o întreb mâine la masa de prânz, când Manolo este plecat la campo să aducă verdețurile pentru gătitul zilnic. Nu de alta, dar mă scoală din somn cu zăngănitul cheii aceleia mari ca și cu scârțâitul ușii grele ca de catedrală, că nu mai adorm până spre dimineață.” Eu am zâmbit, dar am tăcut, fiindcă nu prea ajungea la mine zgomotul făcut de cheia ușii grele, IUBIREA DE APROAPE chiar ca de catedrală; camera mea era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Mai târziu Tata încerca să-mi explice sensurile politice ale evenimentelor sau știrile pe care numai el reușea să le înțeleagă, de la radioul peste care stătea aplecat ore întregi, sprijinit în coate, cu urechea lipită de difuzorul de unde ieșeau incredibile scârțâituri, pocnete și miorlăituri care ne transformau serile în adevărate coșmaruri sonore. De cele mai multe ori explicațiile lui erau peste puterea mea de înțelegere, dar n-am îndrăznit niciodată să-l întrerup și pentru că în mod evident își explica în egală măsură
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
un spectacol cu un singur protagonist, într-unul în care protagonistul se dedublează atât din interior către exterior, cât și invers. Istvan Teglas și Cristian Gheorghe sunt unghiuri și nuanțe ale aceluiași personaj, Leo Auberg. Muzica de pian de pe fundal, scârțâitul vinilului, dar și jocul de lumini (trei becuri care se sting și se aprind într-un ritm halucinant) accentuează atmosfera minimalistă, restul fiind doar poezie. La fel ca în roman, și piesa de teatru evidențiază bucuria personajului (într-un décor
Istvan Teglas, călătorie inițiatică în piesa Deseori neobservat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41955_a_43280]
-
adăpost! Fără știre, uriașul verde-suriu licărește cald către mine. Uluit constat că pe trunchiul măreț o bortă se-arată. O poartă cât statul de om mă-ndeamnă s-ating scoarța-i brăzdată. Prididit de chemare, o împing și-un prelung scârțâit de greier îmi pătrunde-n ureche. Am vreme să pricep că-mi aduce liniște acest zvon și-o schimbare în fire... Întâi mă lovește-n priviri o lumină albă și crudă. Ce lumină! E din culori de curcubeie fierbinți, răcorite
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
a mia oară, își șterse pe laturile pantalonilor (din galantar) palmele umezite și se îndrepta spre biroul directorului. Secretara îl întreba dacă e anunțat, verifică o listă, îl bifa și îl pofti să aștepte. Marcu își lăsă nervii zgâriați de scârțâitul scaunului, electrocutați de soneria telefoanelor, striviți de pașii funcționarilor. Pauză de ceai tocmai se termină când pe biroul secretarei se aprinse un beculeț roșu și femeia îi făcu semn că poate intra. Of, Doamne! Directorul avea sprâncenele foarte groase, o
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
mai frumoase amintiri s-au derulat în casa din Domenii. Pe străzile acelea era atât de plăcut să te plimbi, să inspiri parfumul teilor și să asculți guguștiucii în orele amiezii. Apoi, nucul din grădină, magazia cu multe cărți vechi, scârțâitul porții de fier. Totul era magic. Magia copilăriei ei. Veranda pe care se juca atunci când erau discuțiile între oameni mari prea plictisitoare. Îi plăcea să intre în magazie și să citească titlurile cărților de acolo, să le simtă coperțile ușor
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
abulici, doi scatii. Metalul luciului din buze te-asemăna cu Cleopatra, Când se plimba printre ecluze. (Era pe-atunci în clas-a-patra). Și părul tău ca de păpușă făcând să scapere magnolii, Ți-l tot prindeai ades în ușă și-n scârțâitul unei molii. Iar sânii tăi des instigați de șarpele poftind la mere, Se răzvrăteau crucificați în palma mea ce doar echere și manuscrise de atlaz știau să mângâie subtil. Mi-e dor să-ți zbor iar în pervaz, Și-n
FARAONICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382363_a_383692]
-
alterat atmosfera de bal regal care însoțea această reprezentație. Concertmaistrul se ridică și cere tonul celui de la oboi. Toată orchestra își acordează instrumentele la acest sunet. Urmează câteva momente de liniște. Se mai aud doar câteva zgomote din sală: un scârțâit de scaun, cineva tușește înfundat în dreapta ei, o ușă se închide cu un sunet estompat. Apare apoi dirijorul, parcă alergând spre podiumul său, cu un entuziasm care aduce zâmbete pe fețele spectatorilor. Se înclină, sprijinindu-se de bara atașată podiumului
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
Tot peste groapă se dădea, Despre năzdrăvănii apoi / Înfricoșate, de strigoi, Încât mai mult nu-i trebuia / Babei, ca duhul să și-l dea. Iată dar, fericirea care / O tot visase fiecare Dintre nurori, s-a împlinit! / Tocmai atunci, un scârțâit S-a auzit din depărtare, / Căci pasămite, niște care Treceau pe drum. Cel scârțâit, / La a lor casă s-a oprit, Semn că sosiră-ai lor bărbți / De unde fost-au ei plecați. Nevestele-n întâmpinare / Le-au și ieșit, în
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]