659 matches
-
Botoșani, loc mirific ce s-a identificat pentru ea cu însăși țara. Nu poate uita partidele de călărie și de vânătoare cu fratele său, "țăcănitul morii de la Stânca - și zgomotul treierătoarelor și mirosul grânelor, și clopotul bisericii, și greierii, și scârțâitul carelor cu boi..." Amintirea o resimte ca pe o rană: Sunt sunete pierdute pe vecie, pe meleagurile unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din poezia lui
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
militară germană din 19 martie 1944. Stalin a cerut ca avansarea celui de al doilea front ucrainean condus de Malinovsky General fi imediat deturnată din Slovacia de Est la Budapesta. Avansul de vest a forțelor sovietice s-au oprit cu scârțâituri la sfârșitul lunii octombrie 1944, pe motiv că interesele lui Stalin s-au concentrat pe Ungaria, Austria și Polonia înainte a fi interesat de Slovacia sau Cehia. Până la sfârșitul lunii octombrie, forțele Axei (șase divizii germane și o unitate pro-nazist
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
tintinnabulation”, aparent o monedă proprie, bazată pe cuvântul latin pentru „clopot”, "tintinnabulum". Seria de ecouri ale „clopotelor” imaginează sunetele diferitelor clopote, de la zinghetele clopoțelelor de argint purtate de cai, la „dong, ding-dong” al clopotelor de aur și de fier, la scârțâitul „whee-aaah” al clopotelor de aramă. Seriile sunt întotdeauna patru, urmate de trei, începând întotdeauna și sfârșindu-se cu o silabă subliniată. Modificările metrice de la iambic în trei linii cu repetatele „clopote”, aducând cititorul în ritmul lor. Cea mai mare parte
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
liberi (și asta se vedea din pofta cu care îmi consemnau depoziția, acele infame gesturi ale ființei animalice care se simte trăind fără opreliști, gestul cu care aplicau o ștampilă, răsfoitul hârtiilor, mâncatul unui sendvici, înghiorțăitul unui pahar cu apă, scârțâitul scaunului sub trupul voinic, ancorat bine în realitate, uitatul pe fereastră, căscatul, rîgîitul, gândul la muierea tânără pe care o vor strânge în brațe la noapte), iar eu nu voi mai fi niciodată ca ei, toate gesturile mele vor fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, un fel de salon unde tata își bea cafeaua, citea ziarul și primeam musafiri. De obicei adormeam toți îndată ce stingeam lumina. De astă dată însă am simțit că tata se foia în așternut, am ațipit și m-a trezit scârțâitul podelei: tata se sculase și stătea pe marginea patului, parcă la pândă. Eram mare, mi-am dat seama ce aștepta: să audă dacă dorm eu. Mi-am făcut respirația simțită poate chiar mai tare decât trebuia și atunci l-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
punea în evidență sânii, talia și umerii. Dar vioara, ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că aveam pe mine niște chiloți. Nu îmi aduceam aminte când îi pusesem pe mine. Nici nu conta. Mona termină scârțâitul și mă privi cu mândrie. De ce? - Mona, e îngrozitor! Căscă ochii. - Ce? - Ce-ai cântat acolo e insuportabil! Mă calcă pe nervi, înțelegi? Nu înțelegea, mi-a spus privirea ei semi-șocată. - Vioara, Mona, am zis încercând să nu urlu, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Piața Victoriei, după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină și se apropiară de portiera mea. Erau livizi și transpirați. - Actele dumneavoastră, zise unul dintre ei, supărat nevoie-mare. Am încercat să cobor din mașină, dar m-am dat bătut, observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și se așează la bar și comandă unei chelnerițe cu fața lătăreață două Coca. Îl așteaptă pe Diavol să-și facă apariția. Asta dacă Întreabă cineva. După cîteva guri Începe să se simtă anonim și liber. Fumul plutește În jurul lui, scîrțîiturile și muzica Îi trec pe deasupra capului, ca un val. Nimeni din cei de față nu e pe piață În căutarea mîntuirii. Arhitectura locului este un gol intenționat, o imensă absență În mijlocul a ceea ce a fost cîndva lumea originară. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
seama că tremuram. Nu eram obișnuită să merg singură la lucru, întotdeauna luam metroul împreună, el cobora la Strada 34, eu mergeam mai departe până la Strada 59. Și fusese New Yorkul întotdeauna atât de zgomotos? Toate claxoanele, și țipetele, și scârțâitul frânelor de la autobuze, și eram abia pe Strada 12. Cât de zgomotos avea să fie în centru? Am început să merg spre metrou, apoi m-am oprit când m-am gândit cum avea să fie acolo. Scări pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puțin cam deprimat de o zi-două: acum câteva seri primise un telefon - de la serviciu - care îi înecase corăbiile. Clătinându-se, taxiul s-a oprit lângă mine, am sărit înăuntru și, înainte să apuc să închid ușa, am plonjat, cu un scârțâit, înapoi în traficul aglomerat. Am căzut peste Aidan și a apucat să mă sărute, înainte să fiu aruncată în direcția opusă. Cu interes am spus: —Șapte din zece? N-am mai avut de mult unul de-ăsta. Ia zi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de speranță, de deznădejde, am găsit apartamentul Mornei și am sunat la ușă. În spatele ușii, o voce a întrebat: Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele, cu un păr cărunt neîngrijit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zvâcnește și acum timpanul. Geamul meu s-a prăbușit peste birou, împrăștiind cioburi peste tot. Cineva tocmai încercase să mă împuște! Ce tupeu! Colin a zbierat: Jos! Apoi a tăiat-o să vadă ce se întâmplă. Dar am auzit un scârțâit de pneuri și s-a întors imediat. El: Au fugit. Părea să fie unul din băieții lui Racey. A îngenuncheat pe podea, printre cioburi, m-a strâns în brațe și a zis: El: E în regulă, iubito. Eu (trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În Țara Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a sărutat mâna prin geam. De trei ori, rusește. Apoi mi-a făcut un semn spre drum, ca o invitație: „Rezolvat problem’.“ Atât. După care a mers înapoi la mașină, a întors-o și el și-a plecat. Pașnic, fără scârțâit de roți. Am ridicat geamurile și-am luat-o și noi din loc. Nu știu de ce, dar îmi puteam imagina că Rapotan și Penciu n-aveau să ne mai deranjeze prea curând. „Cu ce se-ocupă băieții ăștia ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ce păcatele nu ești cu Măria Sa?... mormăi oșteanul morocănos. Stăi numa... După câteva clipe, o voce strigă de la crenel: - Sunt stegarul Balotă, șeful pazei! Ascult! - Iisus! strigă Oană parola zilei. - Deschideți! porunci stegarul. Mai repede! Porțile se deschiseră cu un scârțâit prelung, iar călăreții intrară În curtea cetății. Oană sări din șa și urcă În fugă treptele spre camerele lui Ștefan. Se lovi piept În piept de spătarul Albu, În zale ușoare, arăbești. În spatele lui, patru oșteni scoaseră săbiile. - Căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sânge i se prelinse pe piept. Avea gâtlejul străpuns dintr-o parte În cealaltă. Ștefănel se ridică Încet, trase trupul Înțepenit al paznicului din dreptul ușii și luă arcul și tolba cu săgeți. Împinse ușa care se deschise cu un scârțâit ușor, dar zgomotul părea a fi al rafalelor de vânt. - Nan ja?1 se auzi o voce din capătul coridorului. Ștefănel ieși cu arcul Încordat și dădu drumul săgeții când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul lateral, cu capul. Acum avea loc. Se aplecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Am pus atâtea straturi de sunete reale, pentru că, precum bine știți, sunetul e aplatizat, dacă îl iei numai cu lavaliere, așa că aveam și alte microfoane, pe DAT-uri, puse în locuri ascunse, pe balcon, de exemplu. Pașii care se pierd, scârțâitul ușii și toate astea trebuie luate separat. Este o greșeală de a filma pe cineva care se uită la televizor și să nu iei în același timp, vreo două minute, sunetul televizorului, fără imagine, ca să-l poți folosi ulterior. Care
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
aceea întâlnită în basmul "Cenușăreasa". Bacovia, conștient de joc, de farsă, de mască, se preface până păcălește pe toată lumea, de la criticii cei mai versați la cititorii cei mai inocenți: aurul său este plumbul, infinitul său este cavoul, muzica sa este scârțâitul pierderii tonalității, zeul iubirii sale, Eros, se metamorfozează în Thanatos. Captivant și supraponderal, centru de greutate este capitolul al treilea, care dă titlul întregii demonstrații "Complexul Bacovia". Ce să însemne aceste două cuvinte astfel potrivite? Bacovia a fost pacientul unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispărut într-o altă încăpere și atunci a țîșnit sub o masă acoperită de un lințou lung și înflorat, tocmai la timp pentru a nu fi zărit de baba care a năvălit în cameră. Poate îi auzise zgomotul pașilor sau scîrțîitul ușii ce dădea în balcon. S-a uitat nedumerită, dar n-a cercetat spațiul prea multă vreme. O fi crezut că-i vîntul sau fantoma soțului. Era sperioasă, totuși n-a avut vreun infarct cît a speriat-o Marcu și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi fost beat. Un scârțâit prelung al roților, o frână bruscă și vocea pilotului care anunța: - Am sosit la Paris!... - Oare acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în întregime a mea, era altfel decât celelelate femei. -Ești așa de moale, șopti ea. - Te ador, i-am spus. -Și eu, mereu , mereu... Împingeam din ce în ce mai tare, iar ei îî plăcea din ce în ce mai mult. Se auzea un scârțâit subțire, ritmic, de undeva din rama patului. Nu mă așteptasem ca acest moment să fie atât de total pentru că nu o credeam capabilă de atâta dăruire. Știam că ne e bine împreună. Furtuna trecuse, dar și toate celelelalte și noi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade din cer, De-acolo sosesc informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade din cer, De-acolo sosesc informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu vine din cer. Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu, Crezusem în bine, lăsat în genunchi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]