756 matches
-
Evie! Și capul pârjolit al lui Evie se ițește înapoi înăuntru prin ușa de la intrare. — Brandy, scumpete, zice Evie. Ăsta a fost cel mai bun dezastru pe care l-ai făcut vreodată! Spre mine, Evie fuge și mă sărută cu scârboasele ei buze topite și zice: — Shannon, n-o să-ți pot mulțumi niciodată pentru că-mi faci palpitantă viața asta casnică plictisitoare. — Domnișoară Evie, zice Brandy, poți să faci pe proasta, dar, fata mea, ai ratat din plin zona antiglonț a vestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty le comanda scriindu-le numele cu mîna lui, altfel s-ar fi încurcat, pentru că nici Schneier, nici Iacobescu, nici măcar Segall care trăise în tinerețe la Viena nu auziseră de ele tabasco, chile, curry, ori sticluțele eu sosuri, cu siguranță scîrboase dacă te luai numai după cum arătau, Worchester, Cumberland, black soia, sushi, la ce să fi crezut în continuare că există pe lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vine primejdia și într-un caz și în altul trebuia să se încredințeze altcuiva, să meargă pe o mînă străină, trebuia să-și înfrîngă propriul instinct pentru a asculta, a se supune altor judecăți, altor voci. Iar teama asta era scîrboasă, paralizantă. În vremea războiului își făcea o mie și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine "călătoare" pe uscat, mai ales dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iasă pe faleză, ori să se ducă la cafenea și să-i ardă o tablă, ori să răspundă invitațiilor la petrecerile organizate prin rotație de împuterniciții Comisiei Dunărene, se pierdea în stufărișuri ca să prindă broaște, țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în văzul lumii cu un soi de minciog cu coadă lungă, de care atîrnau mai întotdeauna răgălii, frunze ude, cîte un mormoloc încurcat în fire, lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de plută, le primise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ceilalți, inclusiv cele vreo douăzeci de femei care erau cu ei, asistau și ei, râzând, căci, văzându-l pe șeful lor purtându-se în felul acesta, se excitau și ei atât de tare, încât, după puțin timp, începea o orgie scârboasa și inumana, în care noi aveam întotdeauna rolul cel mai neplăcut. Față ofta scurt și continuă cu greu: Mă doare numai când îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a făcut mare, morcovul ăla invizibil atârnă deasupra fiecărei mese de Crăciun, deasupra fiecărei zile de naștere. De Paști, când împreună cu copiii lui, cu nepoții părinților lui, caută ouăle roșii ascunse prin casă, morcovul fantomă plutește deasupra tuturor. E prea scârbos să vorbească despre el. Francezii au o vorbă: „Spirit de scară”. În franceză: Esprit d’escalier. E atunci când găsești o replică, da-i prea târziu. De pildă, ești la un chef și cineva te insultă. Trebuie să zici ceva. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un spirit de scară. Necazul e că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți pe gură când ești presat. Lucrurile alea prostești, disperate, pe care le gândești sau le faci. Unele chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
videocamera. — Credeți-mă, spune Sfântul Fără-Mațe. Din întâmplare, știu multe despre măruntaie. Domnișoara Hapciu strănută în pumn, de parcă am mai avea nevoie de moartea ei. Domnișoara Hapciu, viitoarea stafie a acestui loc. Ștergându-și brațul de picături, Tovarășa Lătrău spune: — Scârbos! Spune: Unde-ai crescut, într-o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da, cam așa ceva. Pețitorul se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doar cu o sculă retezată zăcând pe jos. Și-așa n-o folosesc la nimic, zice Pețitorul zâmbind. Și ne face cu ochiul. Până acum nu s-a oferit nimeni să dea cu satârul. Nu pentru c-ar fi prea scârbos, prea oribil, ci pentru că l-ar așeza drept în loja de onoare. Nimeni dintre noi nu poate bate un penis retezat. Și totuși, dacă ar face-o - și ar muri din cauza hemoragiei -, ar însemna că drepturile de autor se împart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda alergă disperată la doctorii care o operaseră. O primiră cu un profund dispreț și arătară o totală lipsă de interes față de bolnavă. Simțind că-i moare copila, femeia dădu buzna în cabinetul medicului șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se dau drept fete. și ce dacă? a exclamat Johan râzând. Avea un râs dur și rece. Lui Farah nu-i plăcea să se poarte așa. De ce vrei să știi? Să nu-mi spui că ai vreo idee... Nu fi scârbos! Nu sunt băieți care se dau drept fete, sunt băieți care sunt fete. Unii nici nu mai sunt de fapt băieți, sunt cu adevărat fete... la fel ca tine. Aiurea. Farah a clătinat din cap. Nu mai vorbi așa, cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
N-avea cum să nu sfârșească rău. — Dar zi și tu, ce moarte! spuse Fanny. — Da, a făcut o mutare bună în carieră, comenta Creighton. Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar la cerere. Și Încă ceva, bijuteriile din vitrina lui Cain erau făcute de mîinile Marusiei. Ce mîini! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zâmbetul acela, era ascuns de pâlpâirile focului. — Pentru puțin. Nu, întrebarea pe care vrei de fapt să mi-o pui este... — Cine a spus că poți să-mi porți boxerii? — Și e posibil să-i primești înapoi nespălați? — Ești cam scârboasă, știi asta? — Mda, cum zici tu, încuiatule. Am zâmbit a încuviințare, uitându-mă în foc, lăsându-l să mă tragă înăuntrul lui și nerăspunzând în nici un fel. Secundele se scurseră, adunându-se aproape într-un minut, comicul, nemișcarea, toate evaporându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și ștearsă, pe care se zărea un desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
traiului ceaușiu, dar am răsuflat ușurată cînd s-au dus, în fine, la Paris. Antipatia față de Patrick m-a înrăit, s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se și vopsise punk, blond-rozaliu, ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pun prea multe frunze de viță textului, că poeții nu-s destul de obsceni. Adică, după DEX: nerușinați, triviali, indecenți, vulgari, porno(grafici); că prozatorii români nu-s destul de destrăbălați, n-au gînduri destul de murdare, nu folosesc destule cuvinte neconvenabile, deșucheate, scîrboase, fără perdea/perdele. Într-un cuvînt, că literatura noastră "n-are treabă cu carnalu'". Flaubert descrie pădurea toamna. Atît. Și cititorii știu că Emma Bovary făcea dragoste cu Rodolphe. Nu-i nevoie să spună, ca un optzecist teribil: Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să netezim calea pentru a-l întâmpina pe Mitică așa cum se cuvine. Dar el unde este? am întrebat. E puțin plecat în viitorul îndepărtat ca să ne aducă niscaiva mostre. Vedeți, noi suntem la început și vrem să sărim peste, scuzați, scârboasa tranziție și EL, ca maestru al artelor înalte, firește, nu singur, ci cu alți experți, are misiunea de a ne bucura cu câteva calupuri de viitor. Așa că v-am ruga să creăm o așteptare activă, adică toate mizeriile vremii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spune Dendé, sau vrei să-l ai pe conștiință? Tu ai făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine, dar eu mai mult o să te asist, spune Tîrnăcop, tu faci găurile și treaba scîrboasă. Ai văzut cît de rapid am căzut de acord? se minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule, îi zice lui Tîrnăcop, care începe să-și plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
populare sau sechestrarea unui dictator făcută doar de ochii lumii pot schimba cu adevărat un sistem. O revoluție adevărată dacă nu durează mai mult înseamnă că e doar fraiereală, ca o sarcină încheiată înainte să înceapă cu adevărat, un avorton scîrbos, vrea să-i convingă. A sosit momentul să-ți pui mintea la contribuție, își spuse văzîndu-se singur în stradă, privind de-a lungul șirului de case adîncite toate în întuneric, trăgînd aerul rece în piept, simțind că-i face bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive: Vai, să nu cadă copchilul, că mă omoară Mamaia! Dacă vre-o scârboasă de lipitoare se prinde de mine, eu mor și gata! Vai, ce rece-i apa asta, dacă mă Îmbolnăvesc, Mamaia Îmi pune chelea pe băț! Și cu toate acestea, Dorița, cu o mână ținându-se de nasul gros și plin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia eretică și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dorință care zace și în fiecare răpănos bețiv, dar cînd este vorba de cei care chiar își pot permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]