222 matches
-
Asta-i treaba noastră! Ă Bine, cinstiților preoți, le-am răspuns eu. Spuneți-mi atunci, cam ce lungime îi dați? Drept care, se încinse între ei o dispută aprigă, în legătură cu dimensiunile coastei aceleia; începură să se pocnească unii pe alții în scăfîrlie cu bastoanele lor îaugustul craniu le răsfrîngea ecoul și, atunci, profitînd de prilej, mi-am încheiat grabnic propriile măsurători. îmi propun acum să vă înfățișez aceste măsurători. Dar, mai întîi, țin să subliniez că nu am libertatea de a vă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele ale țăranilor Oșlobanu, Trăsnea și a altor personaje prezente în opera Amintiri din copilărie. Asemeni celorlalți uriași, deși un personaj
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cei de la Narco. De-acord? Sifakis încercă să-și înalțe degetul mijlociu de la mână, care-i era zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se înapoi la grec pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cu Mickey trebuia să fie atent - nu-l mai văzuse de când părăsise Departamentul, pe vremea pactului lor cu procentele. De atunci omul supraviețuise exploziei unei bombe, scăpase de două controale de la fisc, iar mâna lui dreaptă, Hooky Rothman, nimerise cu scăfârlia drept înaintea unei țevi de calibrul 12, în față la Sherry’s. Ultima întâmplare putea fi trecută în dreptul lui Jack Dragna sau a băieților de la LAPD, ca răzbunare pentru polițiștii demiși în urma scandalului Brenda Allen. Mickey controla jumătate din pariurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat ușor la înghesuială, aruncând pe trotuar sânge, dinți și cartilagii nazale, poate chiar și câteva urechi rupte de pe niște scăfârlii. Apoi... roiul, înainte ca jalnica trupă de intervenții a celor de la LAPD să sosească la fața locului. Simplu. Buzz își consultă ceasul de la mână: 4.45. Howard Hughes avea patruzeci și cinci de minute întârziere. Era o zi rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone se reducea acum la scăfârlie, singura parte din el care încă nu era cârpă. Scutură capul, îl răsuci, își împinse bărbia înainte și înapoi, ca un berbec care se pregătește să spargă o poartă de castel. Mal se prinse: puștiul îl încolțise cu un jaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În casa unui grădinar de prin satele de dincolo de codrul vânăt de la Miazănoapte. A fost un mare succes, una peste alta. Lumea s-a așezat din nou la masă, iar vinul, ajutat și de soarele care le bătea drept În scăfârlii, le-a dezlegat limbile și i-a Îndemnat să vorbească mai multe prăpăstii decât de obicei. Coman se amețise și el, mă ținea de braț și-mi șoptea la ureche „tată socrule”. Le-am spus și lor și spun oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mergea destul de prost. Numai așa, din prietenie, ne foloseam de parașută, ca să apuce și el să-și scoată investiția. Începuse plictiseala și cam aveam de gând să ne tragem către casele noastre: soarele prinsese să ardă prea tare, ne Încingea scăfârliile și ne Îndemna la lene. Tocmai când ne luam tălpășița, apare Mișu cel peltic și fără de gust. Ținea În mână o ditamai sacoșa plină cu biscuiți și rahat cu tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu cu scăfârliile gândeau. Pe toate le socotiseră Mintoșii. Cumpărau ieftin de la proști, apoi vindeau scump la alți fraieri; tocmeau licitatori falși, ca să crească prețul cât mai mult; tălmăceau, mijloceau, se mișcau repede. Duceau un trai Îndestulat și desfătările nu le lipseau, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al naibii de eficient și, presupun, nedureros. În afară de faptul, Însă, că nu-mi era la Îndemână o armă și nici n-aveam cum să fac rost de una, mi-a venit În minte cum Încercasem, o dată, să-mi proptesc un glonț În scăfârlie și nu izbutisem. Era pe vremea când mă pregăteam, ca ostaș, să-mi apăr țara cu prețul vieții. Abia mă Întorsesem din concediu - singura mea ieșire oficială În cele nouă luni de serviciu cu termen redus. Și nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a și adormit. Numai printr-o minune nu s-a rostogolit prin somn, spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren. După cum bine se știe, nu avea decât să urce coasta și nimerea pe micul și cochetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspunsul așteptat. --Ceva nu e la locul lui... --Dacă îmi spui și ce, atunci scapi de eticheta ce ți se potrivește... --Care, mă rog frumos? --Aceea care spune că unii umblă cu capul în nori. --Oi fi umblând eu cu scăfârlia prin nouri, dar judecă și tu... --Tot în dodii vorbești, amice. Ce să judec? --Cum se face de un egumen de la Golia cumpără cinci dughene cu pivniță de piatră așa pe cont propriu? --Ceva-ceva am priceput, dar fii mai limpede
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin minte. Dacă o persoană o supăra, Vivian era dispusă să-l sau s-o termine în orice fel putea: contractele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales că primăvara... o, da, adevărată boală, adevărată agresiune, primăvara. Ceva în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu mai aveau reflexe. — Instigatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară, parcă ar fi deja apusul toamnei, când noaptea cade repede, flămândă, să te înghită, nu alta. Domnul Dominic se prăbușește în fotoliul de piele. Rotește scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cine erau susținătorii lui Mussolini, cine? Nu, nu era artist, Herr Hitler! Nu putea accepta o astfel de încercare! S-ar fi considerat anulat, devalorizat. Nu, nu era destul de curios, nici destul de ludic»...“ Așadar, ideea trecuse până la urmă și prin scăfârlia lui Mateiaș... Se ambala repede conul Mateiaș, abia aștepta să se ambaleze, să nu mai poată fi oprit: „Ți-amintești de sir Shawcros, acuzatorul britanic la proces, care spunea că este un proces fără precedent? De ce, de ce? Judecarea unui război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria de stat. Zarzavaturi, găini, ouă, astea ar trebui să fie în hala Gostat, nu sunt decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi din preajmă. Ridicase privirea spre lumea de peste drum, aliniată în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură de menaj. Toni mi-a spus: „Nu te dezlipi de călcâiele mele, altfel te pierzi și, acasă, bătrâna Sanowsky are să-mi spargă sticla de whisky în scăfârlie”. Pe cât am putut, am încercat eu să nu mă dezlipesc de călcâiele lui, însă ar fi fost mai bine să folosesc superadezivul cu efect garantat, de pe strada do-it-yourself. Așa, deși îmi dădusem silința, câțiva metri mai încolo tot m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de-a binelea toropiți, încât se sprijineau în coate de ea, ca să nu alunece la pământ. Toni mi-a spus: „Nu sufli nici o vorba acasă, ai priceput?” Eu, cu inteligența mea, pricepusem că Toni voia să-și pună la adăpost scăfârlia, dar de ce chiar atâta tevatură, doar era vorba de un simplu bar, așa ceva mai întâlnisem la Roma. Acolo aveam voie să intru cu tata și cu Pietro, când ei își beau porția de digestivo. Pe urmă primeam și eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plutea..., precum că ai fi homo! Cu antecedente pederastice! Să te mai încrezi și altădată, în asemenea jafuri de prieteni, dom'ne! Măi, fătălăule! Fetițo! Fifi... suflă și Vierme, evitând o directă tăcută de stânga, ce pornise azimutal, țintindu-i scăfârlia. Stop! Stop! se înfige Bursucul, drept în mijloc. Nici un cuvânt prostesc, pe seama lui! Ajungă-vă! El reprezintă șansa noastră. Pacem! Ignoră-i, tinere și nu pune la suflet. Incorigibilii ăștia sunt prea din cale-afară! Prea bezmetici! Apropie-te, înfruntă-ți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în cumpănă pe deasupra scăfârliei, clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară, în salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că ceea ce ne-a povestit ciudatul s-ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e să coborîm la poartă. Mai departe de poarta spitalului tot nu putem trece - chiar dacă acum sîntem liberi, sîntem tot soldați. Măcar pînă la poartă, tot e ceva. Moise, În timp ce ieșim din spital pe la Urgențe, Îmi zice că Îmi vede scăfîrlia găurită de un lunetist. Eu Îi zic că e un bou și că n-o să mai fie un bou cînd o să-mi arate un terorist, un securist sau ce vrea el că trage dintr-un copac În oameni. M-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]