4,770 matches
-
picioarele îngerului Monahul se supune modelului ceresc Și se roagă. îngerul formează cu corpul său văzut doar în vis Un cerc în care Binecuvântează. înger și monah Sunt împreună în același cerc Unde ochiul Domnului Lasă lacrima caldă să-i scalde pe amândoi. Lebăda Optzeci și una de stele Pe pieptul Lebedei Cele mai strălucitoare sunt Cele ce alcătuiesc o cruce. înger înger înger strig Nu pot crede că ochii mei văd Ceea ce mărturisim întru credință. înger Dar numai din exteriorul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
chiar zilele îndrăgostiților sunt decalate fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică această zi noroasă mă duce-n altă parte sunt frunze care-mi arată drumul cîțiva copii își iau șotronul în spinare numerele
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
trezit din rufele somnului în prima dimineață după moarte amintindu-mi că la ultima întîlnire mi-ai spus ,să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil". 2 înainte de naștere pe noi ne-au scăldat apele morții. flăcările morții ne-au ademenit în groapa roșie pregătită pentru arderea de tot înainte de naștere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea și de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
parfum de iasomie, Să intri în LUMINĂ și să iubești iară. Când soarele dansează prin florile de câmp, Furând sărutul lor de gingașe fecioare, ATUNCI să-ți crească aripi și să zbori râzând, Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare. Citește mai mult Când soarele răsare din crinii DIMINEȚIIȘi se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria viețiiși primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
parfum de iasomie,Să intri în LUMINĂ și să iubești iară.Când soarele dansează prin florile de câmp,Furând sărutul lor de gingașe fecioare,ATUNCI să-ți crească aripi și să zbori râzând,Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare.... IX. ACASĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
maci, în zâmbet blând. În marea înspumată din tainicul tău gând Ascunse o gheișă de dragostea flamândă. Ca să-i zidești iubirii necontenit altare Ți-a picurat în suflet sclipiri de diamant, Arpegii cristaline întoarse din neant Și grație de nimfă scăldându-se-n izvoare. Te-a plămădit Preabunul din coastă de bărbat Să-l însoțesti oriunde ca umbra lângă trup. Să-i porți sămânța vieții ca matca într-un stup Și să-i rămâi aproape, suflet îngemănat. Referință Bibliografică: Femeie, suflet
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
de la A la Zlângă o icoană și-o întrebaresă te reconstruieștivis și prădător de vise... IX. ÎMBRĂȚIȘAȚI ÎN VERDE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Când stele bat la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte, În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină, Miresmele prin crengi ușor se alină Citește mai mult Când stele bat la porțile înserăriiși noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării.Când dorul s-așează pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul cel mai pur,Un murmur de tristețe mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
I. EU NU VÂND ÎNGERI PĂZITORI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016. Eu nu vând îngeri păzitori de vis Ci doar culori în care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Ți-am dat un gri, pentru-nceput, Demult, când nu găseai o ușă Încet să te strecori Și să vezi zorii Cum se dezbracă De a lor cenușă. Apoi ți-am oferit un galben Când
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
-mi da altă culoare, În alte zări, cuvinte am tot spus Dar, pentru-acest apus Am semne de-ntrebare, E-o altă zare și un alt nespus!" Eu nu vând îngeri păzitori de vis Ci doar culori în care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Și am decis: să îți mai dau și-un verde Iar cel care te vede ... Citește mai mult Eu nu vând îngeri păzitori de visCi doar culori în care să îți scalzi ideea,Femeia desenată
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Și am decis: să îți mai dau și-un verde Iar cel care te vede ... Citește mai mult Eu nu vând îngeri păzitori de visCi doar culori în care să îți scalzi ideea,Femeia desenată din plictis.Ți-am dat un gri, pentru-nceput,Demult, când nu găseai o ușăîncet să te strecoriși să vezi zoriiCum se dezbracăDe a lor cenușă.Apoi ți-am oferit un galbenCând am văzut că sorbi iar
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ai spus,"Nu-mi da altă culoare,În alte zări, cuvinte am tot spusDar, pentru-acest apusAm semne de-ntrebare,E-o altă zare și un alt nespus!" Eu nu vând îngeri păzitori de visCi doar culori în care să îți scalzi ideea,Femeia desenată din plictis.Și am decis: să îți mai dau și-un verdeIar cel care te vede... II. ÎNCĂ NU AM UITAT..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016. Deși luni de zile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în timp, uitând care este rolul trecerii noastre prin Viață. “Care popor? Negânditoare
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții.Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în timp, uitând care este rolul trecerii noastre prin Viață.“Care popor? Negânditoare
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
umbrelor? Îți regăsesc mirarea în fiecare măr Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de ... Citește mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
florilorși coloram zborul umbrelor?Îți regăsesc mirarea în fiecare mărCe-l primesc de la vânzătorii de iluzii.Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce am uitat de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurileîn ploile verii sub flori de ... XX. “SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUȘIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU”, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. Interviu cu criticul, eseistul și teoreticianul Mircea Martin (n.
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
farmecul și atenția sa caldă, aruncând în stânga și în dreapta cu scânteieri de vorbe, discutând cu noi cu acea simplitate a oamenilor mari. Trăind vremuri care au prea puțină atingere cu spiritul, Florin Piersic ne-a oferit un crâmpei de cer scăldat în lumina și bucurie. În afară de încântarea ce ne-o dă prin talentul sau, ne amintește că omul, așa cum este clădit de Creatorul Ceresc, cu cele bune și cu cele rele ale lui, rămâne totuși cea mai mare minune a Sa
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
de aur din care licoarea să soarbă și Hathor, zeița iubirii-i zâmbește, în stânga-i surâde senină Bastet, "ochiul lui Ra”, blânda zeiță cu cap de pisică, simbol etern feminin, treptat, în albastra lumină a lui RA, ea pătrunde, se scaldă și intră, simțindu-se acasă, în ia meri, "pământul iubit" din Egipt, știe și simte oricând calea deschisă spre ta nutri, pământul zeilor și templul lui Ptah din Memphis... ușoare și scurte sunete de tamburină și talger, ritmuri suave de
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
o poate nimeni opri. Să atingi toate treptele! Nu există limite! Iubește, îndrăznește, cântă, slăvește! Iluzile sunt ale noastre, ale tuturor! O trecere prin lume, un semn de carte, amurguri, trăiri, neastâmpăr, surplus de căutări, emoții, atingeri, doruri, tăceri, amintiri scăldate în lumina dată și primită, și-n toate găsim omul, și-n ce poate, și-n ce nu poate! Mă gândesc la valoarea ultimei înghițituri dintr-un pahar ce fusese plin cândva. Oare ne grăbim? Iubirea nu are distanțe. Când
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
într-un veac tremurând În amurgul călit, derbedeul flămând, Afumat de vulcanul ce arde, erupe, Curge-n trecutul cărării pierdute, Te mai mistui sorbind o chemare, Turbulente memorii precare. -Noapte bună, durere, tu, arzi, În furtuni mă sorbi și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești? Păcatele cenușii le cern în povești Și zbor în eternul din ochii tăi dragi, În templul de foc, veșnic mă-nalți, Dar șovăi și pic, mă ridici când eu cad, Tu singură
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
mare cafteală din toate timpurile, realizată într-o singură ședință și fără să ai nevoie să mai cumperi bilet, fără decoruri de carton, fără trucaje, fără pauză, continuă imediat, capete, picioare și brațe indiscutabil sparte și rupte, fața lui Copita-Caprei scăldată în sângele ce i se prelingea din scăfârlie, Lucas Șterge-Putina transportat la spital în rabla lui Mustăciosu după ce, la repezeală, i s-au vârât la loc mațele în burtă, camonii risipiți pe stradă, femeile aducând lighene cu apă și șervete
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
fază și puși serios pe rescrierea unor fraze din istoria muzicii europene. Altminteri, Fontainbleau mi-a părut a fi un castel cât un oraș, o catedrală cât un castel, un popor de creneluri, statui și fântâni cât niște catedrale. Totul scăldat de aleile parcului englezesc sau ale celui franțuzesc, ale grădinei Dianei și de luciul lacului ori al canalului gestionate cu generozitate de mulțimea pestriță a rațelor, pescărușilor și porumbeilor. Dar nu a porumbeilor neapărat albi, pe care doctrina stângistă îi
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
și mai departe, câteva sute de kilometri, Dunărea se Înfățișează lumii ca singurul fluviu european ce curge de la vest la est, croindu-și drum pe un pământ sacru, Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și când trece pe lângă struguri, mere, caise și tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din petale de flori, Că se scaldă În frumusețe În spume de fiori. Îți dă cireșe mari și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sus datorită contragreutății de plumb ascunse în mecanismul ei. Pielea i se contractă în momentul în care aerul de februarie se revarsă peste trupul lui, dar frigul nu-l deranjează. De la etajul al doilea privește noaptea drept în față, orașul scăldat în lumina lui albă, glacială, scheletul copacilor din scuar și, zece metri mai jos, gratiile negre și ascuțite ale gardului, semănând cu niște lănci. Sunt unul sau două grade sub zero și aerul e limpede. Strălucirea felinarului nu a estompat
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]