167 matches
-
a Sonatei "în caracter popular românesc" pentru vioară și pian, are o istorie îndelungată pe care o trasează colaborarea cu violonista Luminitza Petre; o imprimare discografică despre care s-a vorbit mult cu peste două decenii în urmă, o versiune scăldată, la propriu, de razele lunii, înfiorată de aripa unei păsări, cu prilejul serilor enesciene de muzică găzduite, în anii '80, la Tescani, la Festivalul "Enescu - Orfeul moldav", au fost momente evocate inclusiv pe parcursul unei emisiuni de mai bine de o
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
aveam deja mamă(vitregă). Ei s-au cununat la biserică intr-o seară și a rămas soția tatălui meu, iar pentru noi copiii... greu de acceptat mamă. De aici începe un episod al vieții mele... într-un cuvânt, copilărie nefericită, scăldată în... Dumnezeu știe. Împlinisem 7 ani și m-au dat la școală. Era greu pe atunci, purtam haina de suman și cămașa de cânepă(fuior) toate de la frații mei. Vara desculță până toamna târziu după sărbătoarea SF Dumitru 26 Octombrie
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Corsica. Un cuvânt sonor, conținând doar trei vocale. Câte una în fiecare din cele trei silabe: Cor-si-ca. Un nume de insulă. Tot atât de bine ar putea fi și un titlu de canțonetă. Sau de poem eroic. Scăldată generos de apele Mediteranei, insula s-a aflat, din cele mai vechi timpuri, și în calea valurilor istoriei. Rând pe rând, ea a fost stăpânită de vandali, de bizantini, de vizigoți, de longobarzi, de pisani și de genovezi. Abia în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
să tresară și să aibă remușcări. și-a aruncat privirea în încăperea mică, sărăcăcioasă, cu focul ce abia pâlpâia în vatră, înghețat de frigul ce intra pe unde apuca. Își aruncă privirea spre masa unde era bărbatul mic de statură, scăldat puternic în soarele de vară și slab ca Vinerea Mare. Omul era chircit lângă sobă, la o masă mică, cu luleaua în mână, tutunul și rachiul alăturea, iar în față cu Biblia, din care citea sau, mai bine zis, îl citea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
clipele acelea nu gîndea și nu simțea mai nimic, și nu scotea nici un cuvînt pentru că doamna Thaw abia dacă putea vorbi. De obicei, se uita pe stradă. Deși se afla în vecinătatea arterei principale, era o stradă liniștită, de obicei scăldată în lumina soarelui rece a primăverii. Casele de vizavi erau vile semidetașate, înconjurate de grădini cu liliac și sălcii galbene. Trăia un sentiment de liniște și de apropiere vecin cu mulțumirea. în tot acest timp, Ruth, pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ploaie mi se preling pe față. Încerc să deschid ochii și să privesc dincolo de cer. Norii mă împiedică și nu știu de ce ploaia are gust de mare sărat și amar. Zâmbesc în liniștea nopții și în lumina zilei. Zâmbesc scăldată de raze de soare și înțeleg de ce ploaia are gust de mare sărat și amar. Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
de ploaie mi se preling pe față. Încerc să deschid ochii și să privesc dincolo de cer. Norii mă împiedică și nu știu de ce ploaia are gust de mare, sărat și amar! Zâmbesc în liniștea nopții și în lumina zilei. Zâmbesc scăldată de raze de soare și înțeleg de ce ploaia are gust de mare, sărat și amar. Plâng...plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plâng... CUNOSC
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
extensie, miner. Nuanțele nu au ce căuta în asemenea situații. Nu avea nici o importanță că pe 13 iunie ratasem, cu câteva minute doar, ocazia de a lua cinci bâte în cap în biroul meu de la Humanitas.Văzuți de departe, eram scăldați cu toții în aceeași aură de barbarie. Același fenomen de identificare, la altă scară, l-am trăit în urmă cu câțiva ani la Târgul internațional al cărții de la Frankfurt. Stăteam pe un fotoliu în standul meu și priveam, visător, în zare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reflecțiile și-i zise poruncitor: ― Ia notă că locotenentul Bologa va fi repartizat la coloana de muniții! În vreme ce aghiotantul scoase un carnet de însemnări Apostol Bologa se uită la toți pe rând, rugător, întîlnind însă pe toate fețele aceeași compătimire, scăldată doar în zâmbete diferite. Se simți umil și mic, deși sufletul îi clocotea de ură. A vrut să stârnească indignare și iată că a găsit milă și înțelegere. Văzu creionul aghiotantului alergând pe hârtie și deodată strigă: ― Excelență, aș dori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
procesul nu mai ajungea la capăt. Cineva trebuia să taie nodul gordian. Nu s-au oprit, târând cufărul și geamantanul după ei, decât la casa bătrânească din marginea Buzăului, pe care n-o mai văzuse de pe vremea războiului, dar rămăsese scăldată în același parfum știut de meri și lumină fierbinte. A fost uimită până și ea însăși când, după ce-a lăsat lucrurile în tindă fără să dea vreo explicație cuiva, să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că dansul lor și cântecul lor macabru sunt asociate amintirii crimelor și delirului ucigașului, delir populat de fantome care se întorc și de viziuni ale morții. La fel, în finalul Electrei lui Euripide, când sunt aduse cele două cadavre - corpuri scăldate în sânge -, Oreste retrăiește detaliile asasinatului, înainte de a acoperi trupul mamei sale cu un giulgiu. Apoi Dioscurii, frații Clitemnestrei, despre care corul se întreabă dacă sunt daimones sau zei cerești și pentru ce oare se lasă văzuți de către oameni, Dioscurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
rechem în inima mea luptătorul iubirii să mă salveze din propria-mi moarte... De aceea încă îmi mai salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la toate întrebările puse într-o frumoasă Spărtură a privirilor mele, Scăldate mereu într-o albă și nehotărâtă alinare... LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele tulburi ale sufletului... M-a dezbrăcat tăcerea și nu puteam să strig. Nu se poate, mi-e țărmul pustiu, iartă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la adăpostul nopții. În curând plafonul urma să se desfacă. La suprafață trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
bun. Încuviințează. Foarte bun, într-adevăr. Fără voia mea, pe față mi se întinde un zâmbet cât casa. — Serios ? E bun ? Iris ridică paharul în cinstea mea. Pe cuvântul meu. În orice caz, are gust de friptură de pui. Stau scăldată în lumina blândă a serii, mai mult mâncând decât vorbind, și ascultându-i pe ceilalți doi, care vorbesc. Îmi povestesc despre Eddie și Trish, despre cum au încercat mai demult să cumpere biserica satului și să o tranforme într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mi-a zis: „Bă, Gentimire, ai grijă ce discuți cu ăștia, ține-i la fereală. Mai spui și tu că o păți, că vedeți, că nu știu. Fă-te că pricepi greu, că-ți fluieră trenul lângă ureche, dă-o scăldată, dar nu spune niciodată ceva expré anume, că nici nu știi după aia ce te mai așteaptă. Ține-o cu lozinca asta: dacă nu s-a dat la televizor și nici la radio n-am auzit, de unde să știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nou născut - 500 lei Botez copil bătrâior - 700 lei Suprataxă copil supraponderal - 50 lei Acoperit căi respiratorii copil - 40 lei Fără acoperire căi respiratorii - 20 lei Apă călduță și curată în cristelniță -30 lei Apă refolosită de la robinet - 10 lei Scăldat copil cu totul - 150 lei Băgat copil doar cu vârful în apă - 5 lei Stropit copil cu pistolul cu apă - 2 lei Topping mir - 4 lei Ulei parfumat - 5 lei Ulei de gătit - 2 lei Taxă gemeni - 200 lei Slujbă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
România, așa a educat ea pe avortonul acesta, ca să lovească într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică-mi șoptește-n ureche povești Cu plase, cu bărci, povești pescărești. Căci marea-i o lume de minuni sclipitoare E tot ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din Brest, În pofida cercetărilor amănunțite organizate pe continent, anexa cabin-cruiser-ului furat de Nicolas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sunt eu de Emily când mă Întorc din călătoriile de afaceri. Dar suport. Mi se strânge puțin inima și reușesc să suport. Poate consider că o merit cumva. Îl las pe Ben sforăind ușor și Împing Încet ușa celeilalte camere. Scăldată În lumina de culoarea acadelei a veiozei cu Cenușăreasa, fiica mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă, constituie pentru ea o sursă continuă de enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
astăzi cu mândrie Eu nu voiu să le răspund. Ah! vor ști ei vre o dată Câte lacrimi eu am plîns? {EminescuOpIV 488} 30. Într-o LUME DE NEGURI... (cca 1873 ) Într-o lume de neguri Trăiește luminoasa umbră. Mai întîi scăldată În ceți eterne și sure, Însă, încet-încet, Razele mari a gândirii Negurile albe pătrund Și formează un arc albastru, Clar senin în jurul lui, Ce-a lui margini își găsește Într-a negurilor creți Și-nnainte, înainte Sboară geniul de lumină. Îndărătu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau acea enormă coloană cu un Înger negru În vârf care mai degrabă bântuia decât Împodobea Piața Palatului scăldată În razele lunii și se Înălța tot mai sus, Încercând În van să ajungă la sub-baza acelui Exegi monumentum al lui Pușkin. Ea a susținut ulterior, În rarele ei momente de proastă dispoziție, că dragostea noastră nu rezistase Încordării acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bine fată, eu mă duc să cat acum (325) Cele două sori a tale... Se porni din nou la drum, Trece codri de aramă, de departe vede - albind Și aude glasul mândru al pădurilor de-argint. Noaptea-n rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfășoară, (330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet, Pare că și trunchii mândri poartă suflete sub coajă, Ce suspină pintre ramuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]