700 matches
-
al norilor cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
din risipa însemnărilor de față, respectă regula contrastului: orice spirit superior are o natură bifidă, asta însemnînd că își alternează două identități pe care le scoate la iveală după capriciu: cînd liric și stăpînit de emoția ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
lasă la vedere mușchii care susțin în măruntaiele lui stive înalte și șiruri lungi de cutii de chibrituri la primele ore ale dimineții blocatarii schimbă cutiile lor pe cutii mai mari de serviciu și tot restul zilei numai soarele mai scapără scântei certărețe prin bloc când soarele apune depozitul de oameni se umple la loc și lustra mi se zgâlțâie iar sub crăcana vieții la bloc Prima iubire cu o cască în urechea lui și cu cealaltă în urechea ei prima
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
cald al câmpiei cu lanuri de rapiță, hârtia intră nestingherită pe geam și se așeză în poala unui călător. El deschise ochii și o întoarse pe partea cealaltă. Norii cenușii au plesnit pământul cu picături mari și șuier de vânt, scăpărând fulgere asurzitoare. Călătorul s-a ridicat, a închis geamul speriat, apoi a privit bucata de hârtie, dar pe ea nu scria decât un singur cuvânt. Eu.” (p. 154) (Un singur paragraf și două observații de limbă. Hârtia nu prea avea
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
Atlas (120). Sforăitul înspăimântător al gușatei Anița dezminte ipoteza că istoria cu capul Meduzei e o poveste (200). Părintele Ghermănuță, călugărul iscusit la aprins focul cu iască și cremene rivalizează cu fidelul Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amânarul (217), iar neîndemânarea lui de a frige hribii nu-l împiedică de a-și da ifoase profesionale de Moschion sau de Labdacus (220). Tovarășul de drum al scriitorului este interpelat ca frumosul meu Adonis (59), frumosul meu Telemac
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
are, deseori, un singur reprezentant. Nimic de zis, nimic de râs. Poetul autentic trăiește de unul singur în lumea lui, care e totuna cu poezia lui. Herta Müller are un fel colțuros de a alătura cuvintele. Uneori, din combinațiile astea scapără sens, alteori sensul îmi scapă. Când scrie despre „fericirea rănită și frica obraznică”, înțeleg. Dinu Flămând publică o interesantă imprecație generalizată a lui Pessoa, pe care o compară cu alta, bine cunoscută, a lui Lautréamont. Totuși, poate neașteptat, Pessoa nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
Asta în condițiile în care, făcând din nou exces de zel, autorul transcrie eronat fragmente din faimosul poem al lui Eminescu: nu știu ce ediție a consultat Florin Lăzărescu, cert e că, în Perpessicius, versul al doilea nu e nicidecum „stele le scapăr în cale” (p. 165). Tot prin abuz e compromisă o găselniță simpatică: soțul doamnei Stoican o cucerise în tinerețe arătându- i o poză făcută de el (era, și acesta, fotograf amator) de la concertul pe care trupa Beatles l-ar fi
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
căscau pliscuri ferestruite în șapte perechi de dinți, încercau să-mi sfîrtece bucățica de luciditate rămasă. Și-am scăpat, am scăpat, fugind ca bezmeticul, sumar îmbrăcat, probabil în pijama... aveam și tulburări de memorie, de olfacție, de... șoldologie. Cîte coapse scapără o iubită ideală? Două, trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiți chinezește-n creștet se lățiseră-n firfirici, în... aia... lețcaie, iarăși lețcaie... Și
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
Soarele-n joacă îl spargi. Și-i șoptești șarpelui gros Să sîsîie basme fine Ca să ne iubim frumos, Goi și fără de rușine, Pîn-apare un melc greu, Cu casa-i plină de zahăr Și ne-alungă Dumnezeu; Razele-n preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-agățăm De dînsele. Geme slaba Viață de-acum pe alt țărm, Cu vaci ce-n căldări le mulgi, Și dovleci, și rîme dragi. Strînge-mă-n menghine dulci De sîni mari, de coapse largi...
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
pentru toate Adunând din neant lumina facerii... Ca și cum, ca și cum... 1995 Poeții, Poeții Cum zgâlțâie timpul Poeții, poeții, Frângându-și nimbul Și linia vieții! Plăpândele toamne, Teribile, iernile, Pe versul lor, Doamne, Tu cerni-le, cerni-le... Le tremură buzele, Silabele scapără... Mai lasă-le Muzele, De Hades îi apără! Prea multe, prea multe, Perfide, ispitele Din vremuri oculte, Din toate ursitele... Mai lasă-le, lasă-le Un zâmbet măcar, Să-și reazime oasele Fragile, de var! 1996 Dezmărginire Bogate zările. Dezmărginim
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
și-n lumina aceea agonizândă feeric buchiseam calea în labirintul din inima vieții... Dans Chipul verde al mării își rotește-albaștrii ochi săgeți de soare rup carnea furtunii ușița dinspre grădină din talazuri clădită scârțâie șubred pe umerii înotătorului ceru-nflorit scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
noaptea sub lună plină spre cabana înfofolită în mister) Acum părea să asculte alcoolizată sub pături sau chiar să viseze somnolând pe șezlong o muzică veche și pe mutrișoara ei de-o paloare suspectă se putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca o mitralieră romantică vizavi peste pădurea de brazi
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
aminte aduce de un fel de copilărie a visării (Exil)", vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file/ respiră un măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tai în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță, îi aproximează o dimensiune. Sub unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
îl vede pe autor Gheorghe Grigurcu (altminteri, un remarcabil critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul: După acquis-ul/ comunitar,/ mai pot, io, rachiul/ imunitar/ (ăl de ne apără,/ domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică la una cosmică. Perspectiva se lărgește pe neașteptate, până la a cuprinde vastitatea spațiului celest. Atmosfera
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
ei, cu nasul mic și nările umflate pe fața osoasă aducând cu un craniu, perfect prin proporții și prospețime, gol până la brâu, cu pectorali de atlet, lovea metodic, dur... era un rod al închipuirii mele sau într-adevăr ochii-i scăpărau de ură? Îmi închipuiam că era conștient de puterea pe care o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
și-a luat Orlando inima în dinți și a pomenit despre ceea ce i se părea lui a fi mult mai important decât clanul Greene și vacile lui Moll, anume sacrul subiect al poeziei. Când a rostit cuvântul, ochii poetului au scăpărat scântei; s-a lepădat pe loc de aerele de gentleman rasat, a izbit cu paharul în masă și s-a avântat în cea mai lungă, cea mai încâlcită, cea mai pătimașă, cea mai amară poveste pe care a ascultat-o
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
în „zborul” sinucigaș), iar Nazaret se întoarce în țară, devine deputat și apoi profet, regăsește femeia visurilor și trăiește o nouă poveste de dragoste. Ulise și Penelopa lui sunt, cum altfel, naivi. Soțul gelos, Stavors, îl ucide. Morala, din nou, scapără îndărătul numeroaselor brodări fantasmatice și absurdiste (la un moment dat, asistăm chiar la o dezbatere a... puricilor). Nicio șansă de izbândă în lumea condamnată pe care o imaginează Cristian Meleșteu. Ca și cum orice victorie ar fi un alt chip al eșecului
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PSEUDO-PSALM Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PSEUDO-PSALM de Nicolaie Tony DINCĂ Parcă simt că plouă-n Lună Și că scapără în stele, Zăpăcind mințile mele, Parcă peste văi răsună Șoapte vii de viorele Și cânturi de zână bună, Când din aripi geana-ți bate Și prin ochi, ca o comoară, Sufletul îți iese afară, Bunătatea să-și deșarte, Căznindu-se
PSEUDO-PSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384817_a_386146]
-
casă, în cartea sa Gânduri răzlețe, apărută în 1996: "...grădina mea se definește, în mod cu totul neobișnuit, de mărginirea a două biserici. Către răsărit de Schitu Darvari, către asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce cupola Schitului învecinat. Acest extraordinar spectacol îl privesc din balconașul care prelungește salonul meu. Din el privesc deopotrivă aprinderea sau stingerea
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
port în mine zâmbet sublim. Să am Viața și s-o am din plin... Și sufletu-mi cântă! Fii preamărit! Cluj Napoca 13 noiembrie 2015 Revine Mesia! Pleopa mea a lăsat scânteia de dor Cu lacrima pe un drum arzător. A scăpărat și carul cu stele... Și s-a înșirat ca un colier din mărgele. Noaptea întreagă șoptește din cer, Aștrii plâng azi după ce plâng și eu. Parcă așteaptă să le dau un semnal, Și zâmbetul meu va fi pentru ei ca
MINUT NEMURITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342735_a_344064]
-
Gabriel Țepelea, autorul volumului „Plugarii condeieri din Banat” (1943), marile ziare bucureștene etc. Plugarii condeieri Referindu-se la începuturi, I. Ciucurel scria: „Imboldul manifestării în scris la plugarii bănățeni îl dă aprinderea acelei scântei divine, care în evoluția unui popor scapără sub afirmarea de «idee națională». Deci, scrisul la gazete al acestei plugărimi începe deodată cu manifestarea conștienții naționale, încă sub dominația stăpânirii maghiare”. Fondatorii „Cuvântului Satelor” colaboraseră la „Poporul Român”, din Budapesta ( N. Vucu-Secășanu, P. Blidariu), „Drapelul” și „Cartea Satului
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
Samuil Micu și poetica traducere a lui Petru Creția, pentru a evidenția că textul cărturarului blăjean, deși într-o ediție canonică sau critică, are frumuseți poetice, un ritm ce îngăduie așezarea lui sub formă de vers alb, iar cuvintele arhaice scapără și luminează sensuri profunde. Episcopul Ioan Bălan al Lugojului și-a luat osteneala, așa cum aflăm din cartea Lanțuri și teroare a P.S.Ioan Ploscaru, de a transcrie în alfabet latin Biblia lui Samuil Micu, având gata prin anii 1940-'50
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
ridica un număr mai mare de cinci ori decât voi și ar ieși ... XIV. PSEUDO-PSALM, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. PSEUDO-PSALM de Nicolaie Tony DINCĂ Parcă simt că plouă-n Lună Și că scapără în stele, Zăpăcind mințile mele, Parcă peste văi răsună Șoapte vii de viorele Și cânturi de zână bună, Când din aripi geana-ți bate Și prin ochi, ca o comoară, Sufletul îți iese afară, Bunătatea să-și deșarte, Căznindu-se
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]