148 matches
-
mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a început sa slăbească... Copilul întârzia să vină, iar femeia urlând în scăpărări de junghiuri, rămase moale. Pleoapele au început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pământul țării mele E bun, mănos și darnic, Rodește spice grele Brăzdat de plugul harnic. Văzduhul țării mele E proaspăt și prielnic Sub scăpărări de stele Ne mângaie sfielnic.
Chemarea omului la un ospăț al gândurilor! by Crina Larisa Potorac , Eugenia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/408_a_740]
-
ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate. Buburuza s-a întristat: — Ce mică și neînsemnată sunt. Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă! Zicând acestea și-a desfăcut larg aripile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în cameră și am văzut tabloul la care lucrai? Începu să chicotească. Am crezut că era o natură moartă și era de fapt un tablou cu Orfeu în infern sau așa ceva? Da, spuse Phoebe calm. Îmi amintesc. Michael avu o scăpărare de inspirație. — Aș putea să cumpăr tabloul acela? Ar fi frumos să-l am... ca amintire. Mă tem că l-am distrus. Curând după aceea. Phoebe se ridică și se așeză la măsuța de toaletă, unde începu să-și perie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
străin al anului. Premii care ridică semne de Întrebare dacă nu de mirare. În primul rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici noaptea, te Înhami să copiezi pur și simplu scenele gata cîntate la tobă. Nu intervii, nu te uiți, nu inserezi nici măcar o respirație, și ai și justificarea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la judecată, niște oameni se jurau că până-n primăvară toți trebuie să avem pământ, că așa a dat porunci vodă; ba s-au și supărat și m-au ocărât pentru că n-am vrut să-i cred... Petre, întărîtat puțin de scăpărările lacome din ochii tuturor, murmură: ― Se poate, cum nu... Că multe vorbesc oamenii și la București. Unii într-un fel, alții într-alt fel. Nici boierii nu știu cum ar fi mai bine și cum ar face să împace pe toți oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. Administratorul de plasă a avut dreptate că țăranii sunt bine organizați și în stare să înfrunte chiar armata. ― Ei, domnule maior? Acuma? întrebă perplex și răgușit. Maiorul Tănăsescu avea scăpărări furioase în ochi. Răspunse războinic: ― Domnule prefect, avem noi ac de cojocul tîlharilor! Dădu ordine. Trupele își reluară înaintarea. Urcîndu-se în trăsură, Baloleanu, parc-ar fi încercat suprema supapă de siguranță, mai întrebă o dată pe Tănăsescu, încet, să nu-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu cea a lui Gide În Pivnițele Vaticanului. și totuși, această literatură pentru care lumea cade tot mai adînc În neutralitate are Învățămintele ei. În jurnalul său apărut cu cîteva luni În urmă În Ziua literară, Marin Preda are o scăpărare de luciditate, așa cum nu le au filozofii aproape niciodată, circumspecți cînd vine vorba de generalizări: “În rest, omul care necesita cum necesitau rușii odinioară cu ochii prea holbați În viață (a necesita, cu sensul de a se implica, aici, n.m.
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de doruri./ Și nici nu știi de unde-ți vin...” 7). în romanul Dan, fiorii ating conștiința în modul cel mai dramatic: „Toate aceste chipuri [de oameni pe care i-a cunoscut, buni și răi - n. m.] îi apăreau simultan, în scăpărări ciudate de lumină, cari dedeau conștiinței lui fioruri de o spaimă neexplicabilă, îl umpleau de-o neliniște și de-o durere surdă”8). Pentru tinerii care vin după Macedonski și Vlahuță, cuvîntul sună ademenitor, întrucît îl asociază cu misterul. Unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
forței de iradiere. Astfel, într-o străfulgerare, un număr mare, totuși limitat, de atomi sunt împinși în afară, în toate direcțiile, la distanțe imensurabile, totuși finite, în spațiul vid, si sunt distribuiți pe suprafața interioară a sferei. Apoi, o altă scăpărare, de aceeași forță, proiectează în afara alți atomi, în straturi concentrice, pana cand spațiul din jurul punctului central se umple, ș.a.m.d. În felul acesta, Divinitatea își promovează doar propria plăcere, multiplicând continuu și diversificând, prin combinații inedite ale elementelor, natura
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se contopesc. Ea îl transporta pe cititor într-o zonă a existenței, unde, participă la apariția unei lumi ce mai păstrează ceva din posibilitățile de devenire caracteristice vieții: O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturata a Principiilor, îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii 106. Din nou, comentariile barbiene asupra congenerilor săi pot aduce clarificări asupra sensurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acestei mișcări centrifuge de creație ("cerul sieși centrat"), asemenea "iradierii" poești. Este o realitate virtuală ce se actualizează continuu - "se preamare[ște]", diversificându-se de-a lungul unor direcții divergențe de creație ("învălite roduri"), sursa creației neîntrerupte, imprevizibile, "obosind", "prin scăpărarea-i unică", i.e., ardere. Tot astfel, "cerul platonician"108, evocat într-un interviu din 1929, denotă mai degrabă transcendență bergsoniana, i.e., durata, inaccesibila cunoașterii comune, dar care poate fi totuși recuperată, printr-un efort intens de proiecție, de care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
impersonalității - , pentru a lăsa doar textul să vorbească: Ca o poezie să fie pură, vocea poetului trebuie să se oprească, iar inițiativa să fie preluată de cuvinte, care se vor pune în mișcare, se vor lovi unele de altele. În scăpărările de scântei, vor arde că o miriște cuprinsă de foc, dezvelind pietrele prețioase, suflul zgomotos al poezie lirice (controlul poetului asupra versului) va dispărea 20. În Eureka, "poemul în proza" al lui Edgar Poe, aceeași aventură capătă explicite valente cosmologice
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și în respingeri, B.-P. dezlănțuie o salvă de reproșuri asupra literaturii autohtone. Elitistul e însă consecvent în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
advocații secolului, în alertă istorică, are ecou mai mult în marginea societății. Adevărata morală nu se lasă la cheremul speculațiilor. Ea are valoare de lege, totdeauna și oriunde valabilă. Bunul simț, forjat din secolul al XVII-lea, operează retușuri. Dar scăpărările de idei, ambiții, imperative sociale și dorinți individuale se însoțesc de bunele intenții și crezuri în progresul care trebuie să se reflecte și-n sănătatea oamenilor, în grija pentru copii, cerută de Rousseau, într-un regim de viață mai uman
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se dit Lénine (1998). O privire cu scăpărări sarcastice asupra mitului „revoluției”, care duce, în orice timp și în orice loc, la aberații monstruoase. La fel, în Confectionner un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-un regim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Poète serein lève șes bras pieux, Et leș vastes éclairs de son esprit lucide Lui dérobent l'aspect des peuples furieux. Charles Baudelaire, Bénédiction Spre cer, unde zărește un jilț și o minune, Psalmistul își ridică smerita rugăciune, Și lungă scăpărare a nimbului rotund Priveliștile lumii dușmane i le-ascund. Traduit par Tudor Arghezi.731 À une analyse comparative, on comprend qu'il n'y a pas de correspondance totale au niveau sémantique entre leș deux textes : on identifie des termes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ger în lâna vine un batran. " " Un vieillard arrive dans să fourrure à l'odeur de froid. " (La mănăstire/Au monastère) (Miclău, 1978 : 223) ; " Puis arrive un vieillard traînant senteur de gel dans să pelisse. " (Au monastère) (Poncet, 1996 : 73) ; " scăpărări de putregai " " la brillance de la pourriture de bois " (V. Paianjenul/V. L'araignée) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 117) ; " leș éclats de bois pourri " (V. L'araignée) (Poncet, 1996 : 88). La traduction de Jean Poncet est beaucoup plus poétique que la version explicative
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de monotonie este dat de culoarea violet, de armonică și fanfară. Violetul indică, de asemenea, o tristețe cosmică. Nevroza este sugerată de verdele crud, roz și albastru, muzical, este susținută de violină și de flaut. Galbenul depresia. Culorile intense, cu scăpărări prețioase ca aurul, relevă o stare crepusculară. Pe albul statuilor se lasă un apus de soare relevând o stare crepusculară. Negrul suscită limita depresivă, ca În poezia cu acest titlu. Lumea orașului, a târgului de provincie, se constituie Într-un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]