267 matches
-
Dubla-Fata, divină și umană, una de soare, iar cealaltă de luna întoarsă mereu spre o Simplă “Coloana a Soarelui de Vis”. Românii sunt un amestec de hyperboreeni și pelasgi, de geto-daci și etrusci rătăciți prin lume, dar puțini dintre ei scăpătați teferi dintr-o civilizație abolita, rasa de pe suprafața pământului de romanitate, așa cum au fost Marile Mame de către creștinism la confluienta dintre civilizație și barbarie. O altă confluienta a trei fluvii de sânge proaspăt a început abia acum. Este de așteptat
SCRISOARE DESCHISA ADRESATA ROMANILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371176_a_372505]
-
Emotie > VIS DE CRĂCIUN... Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2185 din 24 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Arde focu’-ncet în vatră Și aruncă-n jur scântei, Mama toarce fir pe roată, Noi dormim în poala ei. Luna scapătă-n ferestre Pe sprâncene de argint, Pregătind întreg pământul, De venirea Celui Sfânt. O poveste se deșiră Tainică precum un vis, Despre magii din vechime, Și de Mesia cel promis. ...Și de steaua ce-i trimisă Să le lumineze lor
VIS DE CRĂCIUN... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344805_a_346134]
-
ochii de la ei. Păcat că spectacolul nu ține mai multă vreme!... Soarele, la rândul lui, ne oferă cu tot mai multă zgârcenie căldura cu care ne-a răsfățat în vară. Obosit parcă, el urcă tot mai anevoie spre zenit și scapătă tot mai grăbit spre asfințit. Ne mângâie acum cu raze blânde, trimise în unghiuri ascuțite. Caută parcă să ne privească drept în ochi, cercetându-ne cu atenție fața. Spre rușinea noastră, ne află deseori încruntați, preocupați, cu priviri plecate spre
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
de frumos și atât de trist încât îl impresionase pe poet. A doua oară o zărise la Putna cu ocazia serbării; de undeva din bătrânii codri ai lui Dragoș răsunase un corn prelung ca o chemare din alt timp, soarele scăpătase, se lăsase seara cu miresmele ei peste toată Valea Putnei și jos, în fața mânăstirii se-ncinsese o horă mare în care se prinseseră fete și flăcăi în frumoase costume naționale din toate ținuturile locuite de români. Cântau vestiții lăutari ai
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
povestea câștigătoarei concursului de eseuri de la Vaslui 2011, talentata elevă Gina Camelia Român care, în eseul sau intitulat România mea: „Țară Controverselor!, mărturisește, prevestind parcă cele întâmplate la finalul concursului (respingerea vizei promise pentru America): „România...Este țara mea, țara scapătă din mână ce se îndreaptă spre un declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar fi absurd să pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în măsură să învinuiesc țară pentru nimic ci doar să atrag
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
cea mare -care pentru mine înseamnă licoare spirituală, ce nu poate fi înlocuită cu nimic. Bucuria cea mare este să apar pe malul Dunării, să văd cerul parcă orb cum își limpezește trupul prin orbitele sale puțin deschise de soarele scăpătat în cădere, spre toți sfinții ce sunt adunați pentru marea slujbă, ce se ține la mal de Dunăre, după 1994, până în prezent. În acea zi cu mireasma gerului ce-mi alintă sufletul uneori, peste care se revarsă fulgii de nea
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
prea știam, dar când auzeam de tata, tremuram vargă. O mai pățisem. Am ieșit din apă. După mine au ieșit toți. Ne-am îmbrăcat, am luat sapele și am ieșit pe mal. Soarele încă dogorea. Mai era mult până să scapete. - Băi Nelule, de-ar fi și la mine în Bude o boltâie ca asta, toată ziua m-aș bălăcii în ea, ca rățoiul, mi s-a adresat Costel Fiera. Nu i-am băgat vorbele-n seamă, pentru că nu știa ce
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
asculta, cum bate inima pământului, vei auzi izvoarele cântând... cu stropi de lacrimi clipocind Când o să treci de maluri aurii, unde crepusculul se ascunde în ape, o să auzi un flaut murmurând și-o liră lin cântând... Acolo... o lacrimă vei scăpăta și vei simți prezenta mea; E-acolo unde norii se sfârșesc și stelele le poți atinge, unde amurgul lin se stinge... În drumul tău o sa ajungi, unde munții -s mângâiați de nori... Tu...să împletești o scară de-amintiri să
ACOLO... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375914_a_377243]
-
și îi dă drumul să zboare, tocmai când cerul sub care fiecare pânză din corăbiile vieții se zbat ușor, să scape din strânsoarea pătimașă a metaforei morții. Acolo ții tu freamătul, Anna? - Acolo-l țin, Victor și știu că uneori scapătă pentru că pânzele se sfâșie sau chiar se găuresc și prin acele găuri reușesc să privesc altfel curcubeul. Uite că a mai venit o vârstă peste mine și tot răzvrătită am rămas pe câmpul gândurilor. Tu cum te simți, Victore, când
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
mele Poemul din zăpezile de-argint Și cad din cer cristale mii, rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regina Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheață rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Isi toarce iarnă fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
prin tribunale, s-a mulțumit cu ajutorul acordat prietenilor săi evrei, în calitatea sa de avocat. El a apărat pe toți cei care fuseseră acuzați de toată gamă de delicte politice sau economice: sioniști, mic burghezi, prieteni ai acestora, oameni care scăpătaseră și-și ascunseseră rămășițele averii pentru a avea ce mânca până la obținerea vizei de ieșire din țară, elemente considerate antisociale, elemente care nu se integraseră în lumea nouă și tot felul de alti „delincvenți”. Dădu și-a câștigat pe merit
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
ai dat un pumn: te-am necăjit și totuși m-ai iertat, atâta rai, tu porți în sân! Am vrut să mă joc și m-ai certat, peste timpuri, vraja sorții ne aprobă; și într-un târziu, cu luna-n scăpătat te-ai încolăcit pe mine ca o cobră. 30 martie 2008 PRECUM O COBRĂ (replică la „Ca o cobră”-de G. Pena) de Mihaela* Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie...Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie... Versiune pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
privesc cea dintâi copertă și-i văd pe cei doi varani îmbârligați, apoi citesc și prima poezie situată la borna 5 a volumului și care păstrează... ’’ritmul, iambul săltărețelor dactile’’ în „Adunarea gunoaielor’’. Cetiți ici’șa: „Marțafoi bolnavi de lene/ scăpătați din pinioane/ și săriți din balamale/ zic măscări contemporane...//fameni fără frontiere,/ tâmpi, tălămbi, caricaturi!”. Sunt convins că poetul s-a referit chiar la nesimțiții mâncători și scuipători de flegme și coji de semințe; eu am făcut translația către cei
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
recolta-i inumană. Țâncii de azi așteaptă, pe e-mail, Răspunsuri să primească de la prostituate, De care n-au știut bătrânii niciodată; Că alte timpuri fiind îi aplecau de spate. În zori, pe câmpuri, aleargă cai sălbatici Prin ierburi rourate în scăpătat de lună, Stăpânii nu-i strunesc cum le-ar fi după voie; Sunt legi pentru jivine, nu pentru lumea bună. Bătrânii stau pe bănci în cârjă rezimați Cu ochii albi pierduți într-un adânc de craniu, În rugăciuni găsindu-și
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]
-
la pășune. Oile pășteau, iar el ședea lungit pe o stâncă, la umbra unui brad, cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita și din când în când a-și scăpăta capul. Un berbece care trecea pe acolo, crezând că este ațâțat la luptă, se zborși și se trase înapoi câțiva pași spre a-și da avântul trebuincios, apoi se repezi asupra stăpânului său și-l lovi cu coarnele drept în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
loc în loc cu mâna. Trecerea meșterilor de la o treaptă la alta sau de la starea de meșter la cea de calfă și invers, este un fenomen frecvent, cauzat de schimbările care se produc în starea materială a meșteșugarului. Meșterii cu dugheni „scăpătați” sunt reînregistrați de către Vistierie la calfe, adică la meșteșugarii fără dugheni (cei mai mulți dintre ei) care „lucrează cu mâna dintr-un loc în altul”. În târgul Tecuci, între 1838 și 1845, cinci meșteri de treapta a treia au fost trecuți la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care „lucrează cu mâna dintr-un loc în altul”. În târgul Tecuci, între 1838 și 1845, cinci meșteri de treapta a treia au fost trecuți la calfe, deoarece erau „căzuți în stare”. În aceiași ani, la Huși 16 meșteri patentari „scăpătați” au fost reînregistrați la calfe. Totodată are loc și procesul invers; promovarea calfelor înavuțite la treapta de meșter sau promovarea meșterilor la o treaptă superioară. La Tecuci, între 1838 și 1845, un meșter de treapta a treia este trecut la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-mi spune... Auzi ceva, auzi vere? SAS Un corn ca orișicare... răsună în pădure. [DRAGUL] E mântuit... E cornul lui Decebal... Se-ndure Părintele din ceruri și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot fi înțelese la propriu. Și totuși, ni se spune uneori că s-a înșelat fundamental. De ce? Pentru că arhitectura și religia revin în forță în lumea contemporană. Deci n-a fost care pe care? Ba da. Ieri. Dar astăzi, una, scăpătînd, îi redă viața celeilalte. Hugo a descris elanul balansoarului spre grafosferă; noi asistăm la reîntoarcerea lui spre videosferă, și deci la efectul invers. Pur și simplu, istoria ne joacă feste. Textul scris nu mai este stabil, garant al permanenței. Nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Spartacus, revolta sclavilor) în „Revista familiei” (1947), scrie articole la „Studentul român”, e prezent cu versurile intitulate Planul ne stă înainte în „Flacăra” (1949), iar editorial cu studiul Cezar Petrescu, apărut în 1957. Mai publică, în 1960, poemul dramatic Când scapătă luna și memorialul Călătorind prin țările Nordului - Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, ulterior dedicându-se exclusiv romanului. Însușindu-și, ca pe un credo, cuvântul lui Plutarh „Scriem vieți, nu istorie!”, S. va converti informația aridă furnizată de documentele istorice în
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
haiduc Radu sunt apariții vii, antrenate în conflicte complexe. Romanele istorice ale lui S. se impun ca realizări ale genului în literatura noastră. SCRIERI: Cezar Petrescu, București, 1957; Călătorind prin țările Nordului - Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, București, 1960; Când scapătă luna, București, 1960; Asklepios, București, 1965; Fanar, București, 1968; Întoarcerea în deșert, București, 1969; Elenco, București, 1979. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Pe urmele lui Esculap, „Magazin”, 1965, 427; Ilie Dan, „Asklepios”, IL, 1966, 3; Dragoș Vrânceanu, „Asklepios”, LCF, 1966, 15
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
era fiul jitnicerului Sandu Vârnav și nepot al stolnicului Toader Vârnav, astfel încât V. se mândrea a fi „adevărat cugetător dintr-același neam de boieri”. A învățat carte cu preotul din Florești, apoi cu dascălul Iftimie, în satul Hreațca. Cum familia scăpătase, a avut o copilărie grea: de la șapte ani a fost crescut, fără afecțiune, de moșul său, Fotache, și de alte rude ale mamei, la Lămășeni, apoi de un cumnat din prima căsătorie a Mărioarei, Constantin Ladà, negustor bogat în București
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
erotice. Natura devine o femeie care se oferă ca o prostituată, ademenind pe constructori. (Ă). Alteori stilul coboară spre exagerări naturaliste. (Ă). Mai frecvente sunt Însă expresiile improprii și repetate la infinit ca o obsesie. Verbele „a isca” și „a scăpăta” apar de zeci de ori. (Ă). Construcția frazei lasă de asemenea de dorit, uneori, Îngreunând Înțelegerea clară a conținutului de idei și sentimente. (Ă). Punctuația neglijentă - din vina autorului și a redacției - Îngreunează și mai mult desprinderea sensului. Nu numai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ființa asta care începe de acum să înțeleagă. Fuga lor nocturnă a coincis, pentru copil, cu clipa aceea unică în care lumea devine cuvânt. În ajun, totul se topea încă într-un luminos aliaj de sunete, ceruri, chipuri familiare. Soarele scăpăta și în pragul casei se ivea tatăl - iar bucuria soarelui în amurg era și aceea de a-l vedea pe omul zâmbitor pe care soarele îl aducea înapoi acasă, sau poate că tocmai întoarcerea tatălui cufunda soarele printre ramurile pădurii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care începuse cu mult înainte de apusul soarelui, nu era decât o lentă alunecare spre lumea aceea fisurată de ciudățenie și de frică. Merseseră mai întâi prin pădure, urcând, coborând, într-un pas mult prea rapid pentru o plimbare obișnuită. Soarele scăpătase, fără a mai aștepta zâmbetul tatălui. Apoi, pădurea îi împinsese către un spațiu gol și plan, iar copilul, necrezându-și ochilor, văzuse mai multe case aliniate de-a lungul unui drum. Înainte, nu exista pe lume decât o singură casă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]