268 matches
-
ales tinerii -, fără să fi știut vreodată o boabă românească: Karola Vikol, unguroaică dintr-o familie de origine armenească cu ramură și în Vechiul Regat, unde a existat un general cu numele Vicol (nu voia nici să audă de „rudele“ scăpătate de peste munți). Bogată încă - posedând și alte case, în alte părți ale orașului, dintre care una impozantă, cu etaj, cu multe apartamente, în plin centru, pe un colț al străzii Regina Maria: aici aveam s-o vizitez o dată, înainte de arbitrajul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
alta în sens cvasiliteral. Un fenomen identic are loc în domeniul limbii, în sfera terminologiei de reverență. Cuvinte ca jupân, chir, cocon, observă L. Șăineanu (Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887), „ilustrând odinioară personalitățile cele mai marcante ale societății, au scăpătat și scapătă încă până la clasele cele mai de rând, devenind, din nalte titluri de nobleță, niște formule banale, de cele mai multe ori luate în bătaie de joc“. Să nu pierdem nici acum din vedere fața dublă a procesului. Cuvintele, spunea Simion
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sens cvasiliteral. Un fenomen identic are loc în domeniul limbii, în sfera terminologiei de reverență. Cuvinte ca jupân, chir, cocon, observă L. Șăineanu (Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887), „ilustrând odinioară personalitățile cele mai marcante ale societății, au scăpătat și scapătă încă până la clasele cele mai de rând, devenind, din nalte titluri de nobleță, niște formule banale, de cele mai multe ori luate în bătaie de joc“. Să nu pierdem nici acum din vedere fața dublă a procesului. Cuvintele, spunea Simion Ștefan, trebuie
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de 11 martie 1993 în Clinica Chirurgicală din Cluj. În seara zilei de 10 martie 1993, pe trotuarul străzii Calea Turzii, venind de la conferința Religie și Cultură susținută de arhiepiscopul Bartolomeu Anania, la Casa de Cultură a Studenților, o mașină scapătă de sub control, condusă de un șofer în stare de ebrietate, i-a curmat zilele. Își doarme somnul de veci în cimitirul „Central” alături de cea care i-a fost tovarășa de viață, soția. * Cele mai multe informații din acest material au fost oferite
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
scrobiculatus), Ciupercă puturoasă (Russula foetens), Burete domnesc nebun, Ismănariu (Amanita muscaria), Bureți de iarbă, Ciuculeți de iarbă (Marasmius scorodonius, Hygrophorus pratensis), Burete ursesc (Paxillus involutus). Multe ar fi avut de povestit elevilor săi dascălul nostru, domnul Nicu Budac, dar soarele scăpăta spre asfințit, undeva spre Suru, iar ei trebuiau să ia cale ntoarsă. Pe drum spre casă lea mai vorbit copiilor despre grija pe care ei înșiși trebuie s-o arate acestor frumuseți pe care le-au vizitat astăzi, care nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o țeavă. Îți iei cât vrei. Am băut câteva pahare. Scumpii mei, este ca un medicament. Atât de bună și atât de bine te simți ca parcă nu mai ești tu, ești atât de ușor, de liber, ca o pasăre scapătă din colivie. Nu te mai saturi, oricât ai bea. Ne-am spălat pe față, ne-am stropit pe corp, pe haine, am băut iar și apoi am luat în sticle. Bineînțeles, cei care au avut sticle la ei. Eu nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în munți! Mă aflam atunci ca un Dumnezeu printre nori, cu fruntea în văzduh, în timp ce soarele scăpăta tot mai mult spre apus și își trimitea spre noi ultimele raze de lumină. Impresionat la maximum, într-o stare excepțională de impresionabilitate, am făcut un tainic legământ cu Dumnezeu, zicându-mi mie însumi și lui Dumnezeu: „Doamne, de-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vrut să-i văd. Continuăm drumul cu anumite precauții prin Ploiești-Predeal spre Brașov și mai departe... Pe serpentinele de la Predeal spre Brașov, trenul ia viteză și ne balansează tot mai tare. Brațul stâng, aflat într-un ghips până la vârful degetelor, scapătă din fașa de care era legat și mi se frânge din nou cotul. Un instantaneu țipăt de durere și până la Brașov temperatura corpului depășește 380, iar la Făgăraș ajung în situația de a nu mai fi transportabil pe mai departe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Drăgoescu. Acest Drăgoescu plătise de atâtea ori șprițurile lui Caragiale, și-i împrumutase, nu o dată, tradiționala piesă de 5 lei pentru ca să aibă a doua zi ce mânca. Când Caragiali a ajuns chiabur, s-a în tâmplat ca Drăgoescu să cam scapete; apoi a aflat că Caragiali plătește acum festinuri baltazarice în tovărășia altor persoane mai simandicoase, iar pe vechii lui tovarăși mai golășei îi cam ocolea. Totuși, Drăgoescu - sau Drugoiu, cum îi spuneau intimii - își luă inima în dinți și se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
furăm acestui minunat oraș cel puțin o imagine de ansamblu de pe terasa Castelului Săo-Jorge. Vom fi acolo după o lungă promenadă făcută în pantă. Dar, ce excursie? A fost o alergare contra cronometru! Adversarul nostru era soarele, care începea să scapete la apus, subminându-ne intențiile. Opream doar pentru un minut-două, pentru a ne trage sufletul și a privi în urmă cu satisfacția gâfâită a cățărătorului. Am simțit că suntem aproape, după ce locul devenise mai plat și se înmulțiseră gheretele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a te exprima pe tine însuți și de a te îmbiba cu parfumul, cu spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de senior căzut în dizgrație, trimis în exil, cunoșteai prizonieratul unui angajament pe care nu îl văzuseși până atunci ca pe o corvoadă enervantă, departe de dezinvoltura naturală a artistului nomad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulți camarazi de-a lungul celor peste o mie de kilometri de când intraseră în țara asta parcă fără sfârșit, dar acum o coardă în el se rupsese. Trebuia să meargă singur spre gară, oare își mai avea rostul... Soarele scăpătase pe jumătate după orizont când deodată i se păru că devine orbitor reveni spre el cu viteză, lovindu-l în cap... În lumina crudă a dimineții oamenii șușoteau ceva, uitându-se la medicul legist care întorcea mortul pe toate părțile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce acolo sus, unde stătea țăranul acela îndărătnic, pentru care a trebuit să bată atâta drum de la orașul reședință de județ. „Dacă nu se lasă convins
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
1918, Georges Duhamel propune în Cucerirea lumii un pacifism rezonabil și vigilent. În Focul Henri Barbusse evocă și el ororile războiului și sentimentul fratern dintre combatanți. Pacifismul ("pentru ca niciodată tragedia să nu se mai repete"), sentimentul de solidaritate cu cei scăpătați cu viață și cu cei dispăruți, nostalgia fraternității din tranșee, dorința învingătorilor de a păstra ce au obținut cu prețul sîngelui vărsat și a învinșilor de a șterge umilința suferită, iată doar unele din mobilurile contradictorii care, imediat după război
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
am nevoie de mîini întinse către mine, aș dori să dăruiesc și să împărtășesc (...). Pentru aceea trebuie să cobor în hău: cum faci tu seara, cînd asfințești dincolo de mare și duci și celuilalt tărîm lumină (...) - dar trebuie, asemeni ție, să scapăt (subl. aut., - n.n.), după cum spun oamenii la care am de gînd să mă scoborť. E o trecere spre un Ťdincoloť. ŤAșa început-a scăpătatul lui Zarathustrať". Sub masca faimosului preot din Persia antică, Nietzsche a încercat a se ridica "dincolo de
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
râu care „rupe hălci întregi / din malul trupului”. Existența, privită retrospectiv, apare ca povară (greii desagi de timp purtați în spate) și provoacă fie lamento-uri bine temperate („câte patimi mai am de-ndurat/ câți sori de sânge mai curg în scăpătat?”), fie strigătul de satisfacție în fața momentului fatidic amânat („Charon a plecat dezamăgit/ cu luntrea goală”). Cel care a oscilat între apostazie și religiozitatea superficială găsește calea spre dumnezeire și se supune unor exerciții de acomodare cu întunericul, învață „alfabetul neantului
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
decât capră... - Păcatele lui! N-a aflat el de ăstea ale lui Șutu. Niște coprele... Una mai ceva decât ailaltă! Și unde nu le vezi că se împopoțonează, vopsite, cu unghiile făcute... Și o iau așa prin sat. Seara, după scăpătat!... Cică vin la oraș cu diplome... Un sac! Dar la norozia lor mira-m-aș! Păi, mumă, nu de alta, dar deocamdată cur au, cur arată... Și, bâț, bâț, la deal, la vale... Numai la sapă, nici de-ar crăpa
Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva și s-a dus din nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
zbor, rătăciți în pădurea de brazi negri plini de mătreață, cheliți, bolnavi de o suferință necunoscută, copleșiți de solitudinea lor, ca de îngîndurarea mută a unor sihaștri. Soarele ce bătea pe sus, pe deasupra ringului de creste ale munților, gata să scapete peste o culme dincolo, în jos, pregătind natura răbdătoare de noaptea ei datornică. Păsări negre, grele, silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală, germană. În mijlocul tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
o scrisoare recomandată.Scrie-i și unchiului ca să-l liniștești. Nu-i pomeni de necazurile tale de la țară ca să nu-și imagineze cine știe ce altă tragedie". Îi recomandă, cu o expresiva precizare asupra nuanței, s-o consoleze pe Martha Bibescu, abia scapătă dintr-un accident de circulație: "Scrie-i, te rog, în mod afectuos și fă-o fără întîrziere". Îl îndeamnă de asemenea la un anume regim umoral, într-o formulare prin care transpare clar raportul de dependență: "Dragul meu, să-ți
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
defunctele maidane de la Valea Cascadelor, de la Moghioroș, de la Vitan Bârzești și cine mai știe de pe unde, au afluit aici ca într-un adevărat paradis al imaginației, al libertății și al escrocheriei. Oameni sărmani și vînători de fantasme, strungari de IMGB scăpătați în dulgheria măruntă, falsificatori de vinuri, de mititei, de casete și de opere de artă, cîini de toate rasele și biblioteci descompletate, curve de pretutindeni și vînzători de cartofi de prin Suceava și Covasna, scotocitori prin case, prin poduri și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
Emil Brumaru Cît de greu m-am limpezit. Zațul stă pe fundul ceștii Neted, fin, nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
Pillat Inițiere Cum mă uitam la măștile de aur, La zâmbetul pictat pe sarcofage, M-am întrebat dacă e cu putință Să-mi fac din suflet o armură Atât de clar strălucitoare Încât să nu ghicească nimeni Că dedesubt amar scapătă trupul, Să fiu etern prezent chiar de-năuntru Mi-aș înceta deodată locuirea. Nu-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte Au început să mă viseze. Simțeam un rece de statuie Suind în sânge
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
continuat, ,în nesfârșitele păduri de fag, printre păsări, și flori, și lacuri, dând târcoale fermelor rare, vânând uneori, cu eleganță și cruzime tropicală, bietele oi de Shetland. Prima iarnă trebuie să fi fost cea mai grea. Ca o frumoasă aristocrată, scăpătată sau zvârlită în mizerie de cine știe ce desfrâu al mulțimii, de cine știe ce tulbure răzmeriță, încălzindu-și cu greu degetele fine și trupul fragil la umila sobă de tuci în care ard câțiva cărbuni murdari, privind mereu la copilul delicat, cu trup
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]