248 matches
-
Susan Îi explicase. Îi povestise că, fără Îndoială, hardughia asta fusese locuită de o familie de viță veche ai cărei descendenți locuiau azi În San Isidro sau În Miraflores, ba poate chiar În Monterrico, numai dacă nu era o familie scăpătată și În cazul ăsta nu știa ce s-a ales de ea. Dar la ce bun să-i explice toate astea lui Carlos, o să rîdă de mine și cînd o să-i spun că mămica mi-a spus, o să rîdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze”; în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
călcat regula și se temea să înfrunte ochii ironici ai rudelor. Casa pe care o luase de la Simion era o dărăpănătură. Prin avere se înțelegea în familie lucruri fabuloase. Nu toți în familie erau bogați, unii erau chiar cu desăvârșire scăpătați sau de o condiție mai mult decât modestă, mulți erau însă bine situați, mari industriași sau moșieri, sau, în sfârșit, în posturi de comandă bine retribuite, mai degrabă în mari întreprinderi decât la stat. Erau printre ei magistrați, politicieni, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
seama ce fel de situație era aceea în care se afla. Pascalopol, cunoscător profund al acestei stări de spirit, fiindcă el însuși trăise în astfel de condiții și avea G. Călinescu milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decât de un vagabond nemâncat, simțea datoria de a înlocui pe moș Costache. Felix vedea în Otilia o fată cu un bun-simț exagerat, cu o experiență de viață, dusă până la mizantropie, dar nu era așa. Otilia era ușuratică, iubitoare. Era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curțile boierilor mari, acela va trebui să conceadă că ei știau a cristaliza împrejurul lor un fel de curte, compusă din boierănași sărăciți cari, slujind, își recâștigau pe-ncetul o avere din care să poată trăi fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, cari trăiau pe sama vărului avut, din refugiați străini - poloni, unguri sau nemți - cari, mai la velință mai la gospodărie, mai în cancelaria domeniilor, formau o clasă de amploiați, din călugări, feciori de boieri, cari înconjurau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe deasupra biroului și, invitînd-o să ia loc, spuse: - S-a făcut așa cum a dorit clienta. - Cu douăzeci de mii? tatonă madam Valsamaky. - Da! - Ei, bravo, îi mulțumi aceasta, mi-am îndeplinit comisionul. Madam Angela Valsamaky-Farfara, circulând în lume bună, adesea scăpătată, făcea astfel de mici operații de samsar, scuzabile prin cele mai bune intenții, deși trăgea și un profit. Prin mijlocirea ei și cu ajutorul plinului de blândețe Saferian, se evita penibila ofertă pe piața comercială. Într-un mic schimb de vorbe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și la inteligență, nu mai puțin o speță de tont superior care afecta bruschețea tinerilor de origine țărănească sau burgheză. Se recomandă Hangerliu. Saferian închise ochii molatic, spre a-și consulta memoria, care îi spuse că această familie, în parte scăpătată și cu multe vechi relații, în sânul căreia prin căsătorii intraseră și armeni, se ilustra în surdină prin participarea unor membri ai ei la mișcări politice subversive. Hangerliu era un nume care în anunțurile mortuare ședea alături de acela al lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mergeau la mese comune și se însoțea cu ei, iar la plată se scuza, mărturisind candid că n-are decât un leu. De altfel, nimeni n-a pretins vreodată ca Hangerliu să plătească, iar ideea de a hrăni un prinț scăpătat măgulea pe mulți, dîndu-le sentimentul puterii claselor noi. De fapt, se iluzionau. Hangerliu proceda astfel G. Călinescu din plăcerea de a nu-și bate capul și din gust pentru inedit, însăși ideea de a fi în mizerie îl amuza. Semăna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intrând în definiția misitiei și a pețitului. Înlesnea, contra comision, circulația discretă a bunurilor și însoțirea între tineri, dar numai în interiorul fortificației. Astfel, se întîmpla ca un tânăr cu nume sonor, de felul celui al lui Hangerliu, să dorească, fiind scăpătat, o căsătorie bogată în țară, în lipsă de altceva. Madam Farfara mergea cu gândul până la granițele ultime ale clanului, de unde cădeai în neant, singurul loc unde era șansa de a găsi personaje somptuoase (de obicei oameni noi, inediți), și G.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
falsuri, desenând și mobile, și cu ajutorul ei și al unui tapițer inteligent realiza interioare somptuoase, cu cachet de epocă. Cărțile vechi, fără interes pentru lectură, îmbrăcate în marochin și în pergament, le lua cu toptanul de la anticari și din familii scăpătate, spre a face cu ele rafturi de volume vechi, exclusiv pentru plăcerea ochiului. Sultana împrumuta la un teatru interioarele sale, având grijă a anunța în program că mobilierul din actul în chestiune este de vânzare la sfârșitul seriei de reprezentații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
volume vechi, exclusiv pentru plăcerea ochiului. Sultana împrumuta la un teatru interioarele sale, având grijă a anunța în program că mobilierul din actul în chestiune este de vânzare la sfârșitul seriei de reprezentații. Spre deosebire de Saferian, Sultana începu să frecventeze casele scăpătate, însoțită de madam Valsamaky-Farfara, spre a nota obiectele și tablourile interesante. Mult mai informată în materie de artă, descoperi o mulțime de lucruri. Madam Farfara avea misiunea să înceapă tratative după termen. Sultana (care până atunci nu apărea în cercul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu trădă alcovul, în schimb trata pe Demirgian cu autoritate și soțul verifica la tot pasul superioritatea Sultanei. Astfel Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite ce ne-a trimis madam Valsamaky-Farfara de la o familie, zise Demirgian arătând un specimen. Niște scaune de rogojină. Ce să facem cu ele? . - Ăsta e fauteuil de paille Louis Quinze, în lemn de nuc. Splendid! Cu o tapiserie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
practicare a acestui gen de comerț. În această casă a locuit, cât timp a stat la Umbrărești, agronomul Eugen Podoabă, angajat al Casei Rurale, despre care am amintit mai înainte. Iată cum se prezenta, în octombrie 1886, gospodăria unui țăran scăpătat, deci codaș, scoasă la licitație ca urmare a neachitării unei datorii de 260 lei către primarul comunei, Neculcea Sobieschi. În Ordonanța de adjudecare a imobilului se arată componența și starea casei astfel: „...compusă din o odae și o cămăruță, construită
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
copii satelor nu se putea vorbi în primele decenii ale secolului al XIX- lea. Carte nu știau la sate decât preotul și dascălii, dar și aceștia în măsura în care le permiteau vremurile și împrejurările. Arareori se mai găsea câte un dascăl prăpădit (scăpătat) sau câte un grămătic care știau să tălmăcească o jalbă. În satele noastre, mai ales în cele răzășești Oncești, Dealu Perjului, Taula, Bărboasa, apoi și în Tarnița - sat de clăcași -, copiii sătenilor înstăriți se adunau în tinda bisericii, unde preotul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
primește plângerea unui chiabur pentru o crimă dublă: vecinul, tânăr boier, îi împușcă o găină ce îi călcase terenul, apoi o și mănâncă. Judele achită inculpatul pentru că e de famile bună. Aprodul, mai dibaci, îi explică că a greșit. Boierul, scăpătat, a ucis găina în scop alimentar iar procesul avea rolul de a-l umili pe conaș. Dacă i-ar fi dat dreptate, țăranul ar fi oferit ca plocon judecătorului zece găini! Justiția era deci coruptibilă atunci ca și azi. Judecători
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
afirmă subtitlul în stilul lui Gide, și se încheie cu cuvintele "Te-am înșelat". Dintr-un anumit punct de vedere, Yourcenar construise această carte timp de un deceniu. Povestește viața lui Alexis, un tânăr muzician născut într-o familie aristocratică scăpătată. El și soția lui Monique sînt căsătoriți de doi ani și au un fiu. Dar Monique este reprezentată ca o siluetă în fundal. Nici chiar Yourcenar nu pare să fi fost în stare să găsească cuvinte care să exprime felul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Domnitor. Legea-i mai mare decât mine - adăuga Vodă. Dar, na, bani, de ajutor bieților copii, bietelor femei. Și Titinaș le ducea ajutoarele. El ducea ajut orul nu numai celor care își înscriau numele în „Condica șireților”, ci tuturor amărâților, scăpătaților. Din cerșetoria sa a zidit și la Bârlad și clo potn ița bisericii cu hramul „Sf.Ioan”. Construită din zid în 1810 de Ioan Mârzas, biserica „Sf.Ioan” din Bârlad, arsă în 1831, rezidită de Iordache Ganea, să fi având
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Consiliul administrativ al Principatului Moldovei, el cere aprobarea și sprijinul pentru organizarea unei „colonii model”, prilej pentru „luminații patrioți” să coopereze la o „întreprindere filantropică” de utilitate generală. Demersurile sale nu au ecou, motiv pentru care acceptă oferta unui boier scăpătat, Emanoil (Manolache) Bălăceanu, de a înființa pe moșia acestuia, Scăieni, mult dorita întreprindere. Faptele sunt cunoscute, nu vom relua aici istoria acestui experiment, în parte ratat datorită condițiilor economice nepotrivite. Moșia era ipotecată, experimentul a fost întrerupt din cauza scoaterii ei
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
bine, va fi ziua bună. în orice timp al anului, de vor cînta cocoșii în pătul, vremea are să se schimbe. Cînd cîntă cocoșii ziua e a moloșag*. Cînd cîntă cocoșul la culcare, se îndreaptă vremea. De vor cînta cocoșii după scăpătatul soarelui, se va schimba vremea în ziua următoare. Cînd cîntă cocoșii înainte de miezul nopții, are să fie moloșag. Cînd cocoșul cîntă în prag, au să-ți vie musafiri. Cînd cîntă cocoșul în prag, ai veste ori de bine, ori de rău
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și semi-paltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată de mare gală. Contrastul între acest om și restul trecătorilor era așa de izbitor, încât te gândeai pe dată la un boier scăpătat, inadaptabil, la unul din acei aristocrați arheologici și plini de ceremonii, care înfruntă mucegaiul anilor și pe care Cocteau l-a văzut în jurul împărătesei Eugenia de Montijo. Totuși, ceva nu admitea în toată această ipostază. Deși cu privirea cultă, rafinată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o cinstită poruncă Dum(neavoastră) sau către dum ( nea ) lor boieri zapcii plăși ( i ) , să ne cercetează sau să-mi slobozească acele acareturi. Și cum va fi mila Dum ( nea ) v ( oastră ) asupra sărăcii mele, fiind că sănt sărac și scăpătat. Prea plecat Dum ( nea ) v ( oastră ) İoan Godescu ot satu Steicu.De asemenea am găsit un document din 1842 prin care Niță Răduțoiu Își Împărțea averea( anexa 3 ). Au mai fost și alți proprietari, vremea Învăluindu-i În negura uitării
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după aceștia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
alt mijloc de ajutor nu am, după milostivul Dumnezeu, năzuiesc la îndurătoarea milă a Măriei Tale și mă rog să fie revărsată și asupra scăpătăciunii mele și să fiu și eu împărtășită din noianul milei Măriei Tale, precum multe obraze scăpătate, de la Cutiacea orân dui tă de către Înălți mea Ta de mi los te nie.“ Jalba este trimisă de domn marelui vistier, persoanei care ad mi nis trea ză fon dul, în speță tot un mare dregător, numit în epocă epitrop
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prostituate. De fapt, banii se dau numai și numai pentru măritiș, nu pentru uzul cotidian al părinților. boierul este o adevărată instituție caritabilă pentru înzestrat fete sărace, de ajutorul lui beneficiind alte opt fete, aparținând anturajului său, rude de sânge scăpătate sau rude spirituale. Sumele de bani aloca te variază în funcție de locul pe care tații îl ocupă în rețeaua de solidaritate pe care boierul și-a costruit-o de-a lungul întregii vieți. Primul loc este ocupat de Elena, o copilă orfană
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]