285 matches
-
repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arătătorul mâinii drepte. Filmul s-a strâns complet, până când vârful degetului ei mi-a atins pieptul, în dreptul inimii. Am urlat de parcă bastonul mi-ar fi pătruns cu adevărat în piept. M-am întors și-am luat-o la fugă pe scărița spirală care apăruse acum pe o latură a holului. Săream cât mai multe trepte, înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apăruse acum pe o latură a holului. Săream cât mai multe trepte, înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
toată gura. Dar puterile Îmi erau treze, fuseseră doar bine educate. Abisul de sub mine era incredibil. 400 de metri. Gol imens. La o surplombă, mi s-a blocat coarda. Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea. Mai doream, mai doream să stau acolo, să mă uit În jos, să-mi satur ochii de zare. Plăcerea de a urca Fisura Albastră a depășit oboseala omenească a corpului. Nimic nu mă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tensiunea aceea. Dar așa... cât de mult iubeam peretele acela, căruia, atunci, prima dată, Îi era dat să fie mângâiat de o mână de femeie! Și el mă iubea. Scotea În calea mâinilor mele prizele cele mai bune, Îmi aranja scărițele cu vântul, ca să pot pune piciorul bine În ele. Fisura Albastră este un perete bun. Chinuindu-te până la exasperare, el te ajută să privești adânc În jur, să privești adânc În tine și să nu mai Încapă În mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să rămână? Cum? O, cerul e atât de nedrept. Uneori! Eleonora Jurnalul lui A. 2 ianuarie 1965 (marți) Ce ușor se moare... O frână pusă mai târziu decât trebuie, la mașină, o bucată de stâncă necimentată, un pas greșit În scăriță... o durere prea mare a sufletului... Și ce ușor se trăiește... 3 ianuarie 1965 Eternul dor de ducă al oamenilor s-a Îndrăgostit de o stea. Și, vrând să fie cât mai aproape de ochii celei iubite, a urcat cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se instaleze un sistem de iluminat cu spectru larg ca el să nu se mai chinuie atâta cu ziua și noaptea. La sfatul unui specialist în comportamentul papagalilor, Adriana atârnase înăuntru tot felul de polițe pe care să stea, leagăne, scărițe, cutiuțe pentru mâncare și stinghii, deși după câtva timp a mai scos câteva accesorii de teamă că spațiul era prea aglomerat. Merita fără îndoială cei opt mii de dolari pe care îi cheltuise, lucru care s-a văzut și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apei păru să se transforme Într-o oglindă uleioasă din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
eșafodului. Apoi am înlemnit. — Tocmai mi-am amintit de ce am călărit numai o dată, i-am șoptit eu Brendei ca să nu mă audă Ed. Mi-e frică de mor de cai. Brenda mă prinse cu blândețe de picior introducându-l în scăriță. —O să fie bine, drăguță. Când ajung la trei, te ridici și să-ți treci piciorul în partea cealaltă. Unu... — Nu, nu înțelegi. Mie chiar mi-e frică de mor. Nu mă pot urca pe calul ăsta... —Doi... Voi avea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spatile, să-și consulte egalii. După ce s-a adunatără spontan dă vro câteva ori, doi sau trei au săltat trapa dân dușamea și mi-a explicatără că o să fugă până-n beci, unde ținea depozitu. P-ormă s-a Întors pă scărița cu ostreață. N-au acceptat plata În patace și mi-au dat o porție dă timbre, că mi-ar fi căzut mai bine să fac filatelie. N-are să-ți vină a credere: nu le-a numărat. Dacă prevedeam ieftinătatea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nou să clipească, Norman fu cuprins brusc de groază. — Probabil Încă o alarmă falsă, zise Beth. — Atențiune, toată lumea, se auzi vocea lui Barnes prin intercom. Toată lumea la posturile de luptă! — Ei, la naiba! zise Beth. Se strecură cu grație pe scăriță, urmată Îndeaproape de Norman, care se mișca mult mai stângaci. În sectorul de comunicații din Cilindrul D dădură peste o scenă familiară: toți erau adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate panourile din spate. Luminile continuau să clipească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar n-are ce melodie e, nu e amator de muzică, neavînd ciocănel, scăriță și nicovală-n cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre În colibă și să se trezească cu indianu-n față, care-i vraci și-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu merg. De regulă, nu se deschideau, aveai nevoie de răbdare și-o mână bună; dacă trăgeai brusc, plecai cu tot dulapul după tine. La cele de sus nu ajungeai, trebuia să te milogești la împrumut, să-ți aducă o scăriță. Odată forțate, sertarele se dovedeau fie pe jumătate goale, fie pline de nu puteai să strecori o unghie. Legată cu sârmă de tijele metalice, literatura strângea rândurile. Rebreanu, Renard și Russo zăceau în același catastif, presați ca o lalea uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mele de puști răsfățat. Anticarii îmi știau deja nebunia; unii poate o și înțelegeau. Titi și Titu, pe Moșilor, săreau de la jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
granular și umbrele negustorilor împrăștiate în particole de zăpadă și mișcare ar fi atras cu siguranță atenția. Dealul Arsenalului, cu ulițele boante și cubice expuse în petrolul felinarelor, s-ar fi vândut mai bine decât Casa Poporului, greoaie și compactă. „Scărița“ cu cincizeci și patru de trepte, care lega străzile Uranus și Izvor, ar fi interesat mai mult decât bulevardele comuniste trântite deasupra, cu nume de panduri și flăcăi. Iar dalele și luneta telescopică din fața Cercului Militar s-ar fi împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici o fereastră, doar straturi de cărămizi portocalii, rumenite de ploaie și frig. Dacă îți venea vreo idee și vroiai să te-arunci, rămâneai blocat între pereți, cu etajera înfiptă în gât. Cealaltă jumătate arăta ca o balustradă, prelungită printr-o scăriță de incendiu care urca nu se știe unde. Lumina bătea pieziș, în unghiuri deformate, închipuite de cine știe ce arhitecți grijulii. Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți, filtrau zgomotele străzii: auzeai uneori sunete, dar parcă moi și căptușite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scaune plușate, iar cei care nu găseau loc se sprijineau de cotiere și umerașe rabatabile. Efortul era minim, calculat. Garda mașinii fusese coborâtă la sol, ca la Ferrari 360, iar distanța rămasă până la nivelul trotuarului se străbătea călcând pe-o scăriță ajutătoare, care se desfăcea pneumatic, numai când te dădeai jos. Îți venea să intervii: să sari tare pe ea, ca pe trambulină, sau să bagi, să scoți și să bagi iar vârful pantofului în celula fotoelectrică a ușii, împiedicând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de manetă ale vatmanului. Apoi tramvaiul s-a oprit sub balcon, între cele două clădiri apropiate. Trotuarul era minuscul, cât o alee din spatele blocului: n-aveai spațiu decât să te strecori între vagoane și zid. S-au deschis toate ușile, scărița ajutătoare s-a despăturit ca la autobuzul cu grași și vocea robotică ne-a invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a despăturit ca la autobuzul cu grași și vocea robotică ne-a invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat pe trotuar. După ce-am reperat cafeneaua, m-am mai învârtit prin zonă. Am omorât cele 30 și ceva de minute libere bântuind printre cârciumioarele cu Heuriger. La noi îi spunea altfel, must sau carcalete (dacă turnai suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din suprafața ei. Amplitudinea vibrațiilor timpanale, la PAI (pragul auditiv inferior) și 1000Hz este de 0,1 . o Urechea medie este o cavitate mică, plină cu aer, în interiorul căreia se află 3 osicule: ciocănelul (în contact cu timpanul), nicovala și scărița. Osiculele au următoarele funcții: ♦ amplifică mișcarea foarte slabă a membranei timpanice ♦ amortizeză sunetele produse de oasele din apropierea lor precum și semnalele produse de vibrațiile craniene ♦ atenuează undele cu amplitudini mari Vibrațiile timpanului se transmit ciocănelului iar acesta, prin intermediul nicovalei, le transmite
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Osiculele au următoarele funcții: ♦ amplifică mișcarea foarte slabă a membranei timpanice ♦ amortizeză sunetele produse de oasele din apropierea lor precum și semnalele produse de vibrațiile craniene ♦ atenuează undele cu amplitudini mari Vibrațiile timpanului se transmit ciocănelului iar acesta, prin intermediul nicovalei, le transmite scăriței ce se sprijină pe fereastra ovală. De la fereastra ovală aceste vibrații se transmit lichidului aflat în urechea internă. Urechea medie, are, în partea de jos, o deschidere spre trompa lui Eustache care o pune în legătură cu faringele, realizându se presiuni medii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
deși mergi în stil de cățărare sportivă ești de fapt în sfera alpinismului. În schimb, gradul UIAA îți spune la ce să te aștepți. Într-un traseu clasic de 4B/VIII+ știi că dacă mai prinzi un piton sau pui scărițe mergi lejer, dar dacă vrei să mergi „rotpunkt” dai de pasaje unde fără experiență și antrenament special foarte bun, fără espadrile și carbonat de magneziu nu prea treci. La traseele scurte moderne, de escaladă sportivă, e altceva și gradul UIAA
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
dă dificultatea de ansamblu iar cea UIAA dă pasajele cele mai grele. Prin urmare, la trasee relativ scurte escaladate la liber și cu dificultate constantă nu prea e diferență. Dar la trasee lungi sau la cele clasice, cu pasaje de scărițe, apar diferențe substanțiale.” 4.4. Prezentarea gradelor de dificultate FRAE pentru traseele clasice de alpinism și escaladă 4.4.1. Gradul 1. Ușor. Caracter general: drum de munte cu aspect turistic greu. A Văi și bârne de abrupt; în această
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
Unele obstacole mai înclinate se trec artificial cu ajutorul pitoanelor. B Pereți, creste sau hornuri cu mai mult de două lungimi de coardă. Predomina cățărarea liberă. 4.4.4. Gradul 4. Accentuat dificil. Caracter general: apar pasaje dificile. A Se folosesc scărițe în loc de prize de picior, se trec surplombe. Traseele sunt în general scurte, dar dificile, sau lungi, ușoare și uneori întrerupte de porțiuni greu de trecut. B Trasee cu puncte de trecere dificile, fisuri deschise, traversări, treceri de surplombe. 4.4
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
a evita pierderea lor în timpul escaladei. Pentru alpinism, în lipsa espadrilelor se folosesc bocanci cu talpă rigidă (dacă e posibil „Vibram”) care trebuie să corespundă perfect piciorului. Bocancii sunt foarte apreciați pentru turele cu pasaje artificiale, unde se merge mult la scărițe. Espadrilele trebuie să aibă următoarele caracteristici tehnice: talpă flexibilă; foarte bună aderență la stâncă; greutate redusă; formă ergonomică adaptată după laba piciorului. 4.7.3. Scaunul („hamul”) Scaunul (“hamul”) este confecționat din chingă de cel puțin 5 centimetri lățime. Anumite
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]