1,144 matches
-
apăsat pântecul și am Început să mă gâdil. Dar orice aș fi făcut, și pot să zic că am Încercat destule, nu s-a Întâmplat nimic. Mă mânca pielea, desigur, dar nu era nimic anormal, până când a trebuit să mă scarpin, ca să scap de mâncărime. M-am prins că Anton nu s-a referit la mușchiul de sub scrot. Am Început să-mi palpez testiculele cu grijă, ca să văd dacă ceea ce căutam se afla acolo. Dar fără succes. Mă durea, atâta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
contat. Anton continuă doar să mormăie de sub perna sub care și-a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu delicatețe, Își trecu degetele prin păr, se scărpină pe spate și căscă din nou. — Și unde zici că mi-e haina, Sascha? În timp ce Îl așteptam pe Anton să se spele pe dinți, i-am povestit despre vizita pe care mi-a făcut-o Wickert și apoi Manetti. — Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit de pe covor e urma lăsată de țarcul unui copil. Îl întreb dacă soția mea poate să se ducă la toaletă. Și face un semn din cap într-o parte, uitându-se la Helen. Își scarpină ceafa, zicând: — Da, sigur, e la capătul holului, și arată cu sticla de bere. Helen se uită la berea care a picat pe covor și zice: — Mulțumesc. Își ia agenda de sub braț și mi-o dă mie, zicând: — Uite o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să stea așa, degeaba, pe linoleum, trecându-și greutatea de pe un picior transpirat pe celălalt, fără să o atingă încă o dată. Chestia, indiferent ce-o fi fost, semăna cu un soi de erupție pe care nu ai voie să o scarpini, deși simți că trebuie - asta suna ca un edict din Brobdingnag. Bull o atinse din nou, fără să-și dea seama ce face. Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decât să faci ce vrei cu mine! Lupul a încuviințat și amândoi au pornit la drum. Nu după mult timp, s-au întâlnit cu un plugar care tocmai se întorcea de la ogor. După ce a ascultat spusele lor, țăranul s-a scărpinat în creștet și a zis: Mie unuia nu-mi vine să cred că tu, lupule, cât ești de mare, ai putut încăpea într-o traistă așa de mică! Ia să văd dacă e adevărat ce mi-ați spus! Lupul, vrând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de ochii culpabilizatori ai mamei și ai lui Filip, oricât aș încerca să mă fofilez și să mă mint că poate trece, mâncărimea asta devine insuportabilă și am nevoie mai mult decât oricând (bănuiesc, ca orice om normal) să mă scarpin voluptuos și pe îndelete. Nu știu dacă e o soluție bună, fiindcă în unele cazuri, după cum bine știți, se întâmplă ca tocmai scărpinatul să te procopsească cu o eczemă sau cu ceva mai grav, dar, până una-alta (cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
idee de a face asta mi-a stîrnit un noian de imagini. M-am văzut presărînd Întreaga prăvălie cu bilețele scrise la mașină, pe care să le găsească Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea, se scărpina În cap și-mi răspundea cu mici misive. Ei bine, știm deja cum m-a dezamăgit Norman. Cu mașina de scris s-a Întîmplat la fel. Am scotocit după descrieri cît mai detaliate și schițe ale diverselor modele, și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni vorbeau ? Toată dimineața am privit mîini ce se legănau pe lîngă corpuri, se ascundeau În buzunare, netezeau părul răvășit de vînt, salutau, arătau către veverițe, se făceau pumn, aruncau alune, erau băgate În nas, scărpinau la prohab sau țineau alte mîini. Toate mîinile Își vedeau de aceste treburi fără să rostească nici un cuvînt. Am mîncat iarbă. De două ori am zbughit-o și am Înhățat niște alune aruncate veverițelor. Nu mi-au ajuns. Nu mîncasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă mesajul meu nu ajungea deloc la el - În loc să mă facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit. De al patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când ajunse lângă banca de rezerve, antrenorul îl bătu pe umăr. - Bravo, băi Vlădene, îi zise. Mersi mult. - Da, hm, păi, nu? zise Vlădeanu și se îndreptă către vestiare în aplauzele publicului, scărpinându-se gânditor la coaie. 19-20 august 2005 TAKAMURA! Muzica: Bob Marley - Natty Dread, The Clash - London Calling Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
E pădurea lu’ mă-ta, bă!? M-ai văzut pe mine pișându-mă în patul tău, fiți-ar dracii să-ți fie de nemernic!? Ă? Aud? - Scuze, am murmurat. Nu știam că... - Ce nu știai, bă boule!? Copacul ăsta, io mă scarpin de el de unșpe ani, și vii tu să te piși pe el? Dă-o-n pula mea de treabă! - Hai, bă ursule, am zis, că mai sunt și alți copaci... Ursul se înverzi la față. - Alți copaci? Alți copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
semene cu scriitorul productiv; ar vrea să-l ia drept model; cea mai profundă aspirație a sa, acum, este să devină ca el. Scriitorul productiv îl observă pe scriitorul chinuit când se așează la biroul lui: își roade unghiile, se scarpină, rupe o pagină, se ridică și merge la bucătărie să-și facă o cafea, un ceai, niște mușețel, apoi citește o poezie de Hölderlin (e clar că Hölderlin nu are nici o legătură cu ceea ce scrie el), recopiază o pagină deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mijlocul camerei mele, făcând un pas mai în față, dezvelindu-și dinții de plastic, abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la mine, căzneli, scărpinat după ureche, speculații, ca la accidentele de Charter deasupra oceanului, pe vreme de ceață, când își dau ziariștii cu părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
viața familiei lui. Mă uimeau ochii mari ai bunicii, plini de o melancolie nedefinită, așa cum se văd în fotografia îngălbenită atârnată deasupra mesei, între ferestrele care dau spre curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de teracotă făcută de meșteri aduși... de la dracu-n praznic, vezi tu... De Crăciun, ne-adunam în fața bradului și cântam, mirosea a cozonac, lumânările... Poveștile copilăriei mi-au rămas întipărite... am suferit alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în gura mare că, dacă mă tund chilug, fug la Bucșoaia, n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta Miti Matái, ușor amuzat. Dar de undeva trebuie să începem... Chiar nu-ți vine nici o idee? — Nu. —Bănuiam... Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles cum de puteau preferă să-și țină pe ei hainele acelea groase și călduroase, când ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ființe oribile conviețuiau în cea mai cruntă mizerie corporală, fără să facă nici cel mai mic efort să scape de ea, ca niște animale care nu puteau înțelege că existența era mult mai plăcută dacă nu erau obligați să se scarpine încontinuu și să suporte un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de seamă că, deși sufla o briză ușoară dinspre nord-est, norul acela este în același loc de mult timp, ceea ce înseamnă că ceva îl împiedică să înainteze... Îl ciocani ușor în cap, ceea ce-l obligă pe Tapú Tetuanúi să se scarpine, mai degrabă afectat de propria neștiința, decât de lovitură. Și ce poate să-mpiedice înaintarea unui nor în largul mării? —O insulă, admise Tapú Tetuanúi, cu tonul celui care își recunoaște profundă neștiința. Nu orice insula, ci o insulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mă îndoiesc. Te-Onó cunosc foarte bine apele astea și știu mult mai multe decât noi despre curenții și vânturile din zonă, căci, de fapt, ei se află în Primul Cerc, în timp ce noi ne aflăm în cel de-al Cincilea. Își scarpină gânditor sprânceană, ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bani, nu încearcă să le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor sunt în siguranță. Packer începe să șchiopăteze ușor din cauza pantofilor purtați invers. Evelyn deschide gura. Apoi scuipă. Da, fata învățată să nu se scarpine niciodată în public scuipă pe stradă. Packer se leagănă, se lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar în glumă... îi spune Directoarea Tăgadă, scărpinând burta grasă a pisicii. Micuța Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]