174 matches
-
pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale roase de viermi prin curtea vreunui blogger. Le îngrop, le aprind o lumânare și gata. Amin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doar o mică părticică din propriul tău eter...” Starețul râse. Nimeni nu putea trece de la stadiul de neființă În stadiul de ființă decât la Judecata de Apoi. Și, poate, nici atunci. Era clar că avea de-a face cu niște scelerați. Văzând că starețul nu-l contrazice, gândindu-se, probabil, Îndelung și cumpănind În sinea sa la cele spuse de Bikinski, pictorul continuă: „De altfel”, zise el, „și moartea am dobândit-o tot prin contaminare. Când nu se știa ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei. Bănuiești până și adevărul de fals, de mistificare". Așa că renunțasem la ambiția de a lămuri ceea ce rămăsese nelămurit. Unii îl asemănau pe Robespierre cu Cromwell, alții îl învinuiau că și-a luat vanitatea drept virtute și-l considerau un scelerat. Eu eram convins și de ardoarea și de rătăcirile lui, dar convingerea mea nu ținea loc de dovadă... Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-mi reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin care trecusem atunci; ba găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au urcat pe eșafod vor fi fost cu totul inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu totul inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Unde era Mihaela, unde frăgezimea, neastâmpărul și frenezia ei de viață? Mă duru că o găseam așa de schimbată față de cealaltă pe care o purtasem în mine. Cât trebuie să fi suferit! Și asta numai din cauza mea. Pentru că un gând scelerat mă îndemnase să-i trimit scrisorile acelea blestemate. Cum de nu mi-am dat seama ce prăpăd avea să se dezlănțuie în urma mea! Dar, lasă ― de acum încolo lucrurile se vor îndrepta, totul va merge pe făgașul normal. Dealtfel pentru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Totuși, ce ascundea maistrul Căreală În creierul lui scelerat? Ce anume Îl chinuia pe el Într-atât, Încât să ajungă să bea până la inconștiență? Ce anume Îl Îngrozea? Un om simplu, ca acest Căreală, se gândea Vasile, nu cade niciodată pradă delirului, iar dacă nebunia se declanșează În mintea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cel mai mare go lan din cartier, care Își bătea părinții și Îi Închidea În șifonier, după care se ducea și se Îmbăta, iar ăia strigau până le ieșeau mațele, până când venea miliția și Îi elibera, și pentru că erau la fel de scelerați ca fiul lor iubit făceau scandal, iar milițienii Îi luau și ei la bătaie. Acum e liniște, cine știe unde vor fi dispărut. Dar cine poate dispărea din România socialistă? S-a dus și cârciuma „Pomul verde“, unde se Îmbătau ofițerii topografi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de a se ocupa de porcul ăla de Lucian. Trebuie să fac ordine În viața mea. Poate la anul voi lua la facultate și voi scăpa de orașul ăsta nenorocit. Va trebui să scap de aici, să scap de toți scelerații ăștia, să Încep o viață nouă.“ Închise caietul, după ce parcurse paginile pe care le scrisese, și se hotărî, În sfârșit, să-și facă o cafea. „Ciudat, se surprinse gândind, cafeaua asta miroase a mort. La fel e și cu primul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
destinele, pe viață, și-au legat, Formau o pereche de invidiat. După câțiva ani de conviețuire, El s-a rotunjit, iar ea e mai subțire. Teroriști Terorismul mondial granițe nu are, Nici limite în forme de manifestare. Unor demenți și scelerați, Le cad victime nevinovați. Cel mai perfid dușman Atacurile teroriste, frecvente și cu violență, Obligă statele lumii la colaborare, fără reticență. Cu maximă vigilență, indiferent de meridian, Trebuie să lupte cu cel mai perfid dușman. Timpul Nu trece timpul peste
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Depuse cu cea mai mare grijă flaconul pe banc. Dante credea că știe despre ce era vorba. Și la Florența se auzise despre o iarbă adusă În Europa de niște cruciați Întorși de peste mare. Era iarba zisă a Asasinilor, adepții scelerați ai cumplitului Bătrân de pe Munte; avea puterea să adoarmă simțurile și să potolească emoțiile, să șteargă amintirile și certitudinile, despre care scriseseră vechii greci, numind-o lotus. Știa că era folosită și În orașul său. — Cred că Îți cunosc deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna răbdare a Bisericii, care Încă nu și-a Încheiat socotelile cu domnia ta. Își Împinse către el inelul, lovindu-l peste gură, În timp ce, cu ochii săi aprinși, Îi impunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu, atât de scelerat... Nu era un complot urzit Împotriva Florenței, Împotriva Bisericii sau Împotriva partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț, parcurgând cu privirea chipurile celor de față. — Și voi susțineți teza meșterului Francesco? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce femeie! Célimène și Tartuffe combinați! Cu cât Își revarsă asupra lui izbucnirea iubirii sale aproape regale, cu atât el se face mai umil, mai mic. Pare să-i spună acestei femei care coboară pentru el: „Coborâți, mai coborâți!”. Fericit scelerat! Căci acesta e exact contrariul și justificarea devizei sale: „Urcă până unde nu poate ajunge nimeni!”. Faptele acestei comedii romanești - roman pentru ea, comedie pentru el - sunt la fel de fermecătoare ca Însăși comedia. Găsim totul acolo. La curte, o curte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Howard acum câteva zile. Poate exagerez pe undeva, nu e exclus să dramatizez fără motiv și fără rost sau să bat câmpii, pur și simplu. Asta e. N-aș putea Însă, orice s-ar Întâmpla, să asist pasiv cum niște scelerați pun la cale cine știe ce grozăvii. Dacă am vreun interes În toată isteria asta aflată pe punctul de a scăpa oricărui control, acesta este: să Împiedic producerea unei catastrofe. Sau măcar să Încerc s-o fac. N-am idee cum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la ureche. S-a făcut palid și a răcnit: - Centrul este atacat! E un complot, o conspirație! Dar nu veți câștiga pentru că nimeni nu mai iese viu de aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și îl imiți iubind sau dăruind moartea - încercând astfel efortul creației sau eșecul vindecării. Cri minalul are însă ceva în plus, gestul scelerat de a repara inconștient „nedreptatea“ făcută cândva neantului, în tentativa lui himerică de a-i închina ființa celui omorât. Inconștient, el se consideră, precum Descartes, „un inter mediar între Dumnezeu și neant“. Omul nu se poate împăca, se pare, cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
catastrofă. * Dacă astăzi cuvântul a devenit arma cea mai redutabilă a răului, atunci semeția de început a omului, pe bună dreptate mândru de accidentul fast al gândirii, trebuia păstrată fără drept de apel în gestul de a-i interzice oricărui scelerat, sub amenințarea uciderii, vorbirea. Selecția naturală a speciilor nu este o teorie barbară decât în măsura în care nu impune selecția naturală a cuvintelor. * În ochii bărbaților de pe stradă filmul scenelor de dragoste pe care ei le trăiesc, bucurându-se în sine, cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni. Mai răi decât leproșii, își poartă bubele pictate direct pe icoane, scelerați pentru că nu au amintiri, iubiri, pe care nu și le permit decât proiectându le sub forma crimei; vorbim despre cerșetorii de nimic, lipsiți de arta fugii, a retra gerii în obișnuința de a fi om. Destinați să imagineze previziuni finale
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unui cerșetor bețiv? Uneori iubirea este drumul modernizat spre deziluzii. Am crezut că reușim să-l transformăm pe prigonitul din noi în apostol. Viciile trec drept agenți publicitari ai fericirii. Toți parveniții se cred la per Tu cu Dumnezeu. Toți scelerații lumii s-au considerat neînțeleși. Oamenii sunt egali ca drepturi, nu ca însușiri. De regulă, exilul îți asigură pâinea, nu dreptul la diferență spirituală și națională. Când vrei să demolezi omul, îi lichidezi mai întâi iluziile. Așteptăm recompense comise pentru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doi metri cubi de pământ le erau prea de ajuns. Grecii antici au fost atât de perseverenți și de buni psihologi, încât le-a reușit și idealul fizic de om. Cotropitorii vicleni distrug mai întâi infrastructura spirituală a învinșilor. Toți scelerații lumii s-au considerat neînțeleși. Și în scenariile istoriei există popoare care duc tava. Istoria înregistrează izbânzile săbiilor, nu pe cele ale spiritului. Cele mai multe tragedii naționale apar după decimarea elitelor. Orice început de secol sporește cota de neliniște și de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rămas în urma Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și a trecut peste..., sub privirile îngrozite ale zecilor de călători, printre care și ale propriei sale mame, este imposibil de descris în cuvinte. Nici chiar unui mizantrop scelerat, unui antropofag sau unui criminal în serie nu i-ar face plăcere să descrie o asemenea scenă de groază. Profesorul Bidaru Costică, fiind unul din puținii martori sub privirea căruia, încă în timpul războiului, s-a petrecut minunea cu camionul german
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o oarecare reținere și nu din motive partinice, Doamne ferește, fiindcă nici nu eram membru de partid și nici nu aveam nici un fel de afinități cu ideile lor, dar încă de pe atunci mi se făcea greață când auzeam cum unii scelerați, trădători de neam și țară precum Virgil Ierunca, Paul Goma, Monica Lovinescu, Silviu Georgescu și alții scuipau veninul în fiecare seară de la microfonul lor plătit în dolari, pe țara unde au văzut lumina zilei, unde le-au trăit strămoșii, frații
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și rugăciunea nu au putut fi învinse, căci aceste două virtuți sunt mai presus de orice aspirație pământească. Politicianismul de totdeauna a dorit exterminarea Mișcării Legionare, mai puțin Iuliu Maniu, George Brătianu, Vaida Voevod și Ionel I. C. Brătianu. În plus, sceleratul rege Carol al II-lea anulează Constituția din 1922 și introduce dictatura personală pentru a se năpusti asupra Mișcării Legionare. Totul a culminat cu asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu la 30 noiembrie 1938. Mai mult decât atât, în noaptea de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]