264 matches
-
ocazionate în legătură cu departamentul Recuzita - personal specializat, costuri documentare și cercetare, materiale, consumabile, printuri, chirii spații, chirii sau achiziții echipamente speciale, închiriere sau achiziție plante verzi (reale sau false), închiriere sau confecționare elemente mobilier sau alte elemente specifice conceptului scenografic și proiectului, etc. 2.7 VEHICULE LA CADRU, ANIMALE LA CADRU 2.7-01 Coordonator vehicule la cadru, asistent coordonator vehicule la cadru, mecanici, confecționeri vehicole speciale (căruțe, trăsuri etc), coordonator departament, etc. 2.7-02 Coordonator animale la cadru, îngrijitor animale, Antrenor (Dresor) animale
ANEXE din 29 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/286893]
-
din România, premiile internaționale, coordonarea de proiecte naționale sau internaționale, realizarea de lucrări monumentale de sculptură, de arte murale sau edificii majore de arhitectură, participări la expozițiile anuale, bienale, trienale etc. naționale și internaționale, participări la manifestări expoziționale studențești, creații scenografice inclusiv de costum de scenă, lucrări de artă monumentală, ilustrații sau lucrări de grafică publicitară, proiecte de arhitectură (pentru arhitecți) realizate individual sau în colectiv, creații omologate în diferite domenii ale designului (design de produs, inclusiv designul vestimentar, ceramică, sticlă
METODOLOGIA-CADRU din 22 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/278018]
-
manifestări expoziționale individuale sau de grup în spații administrate de uniuni de creație, de muzee de artă sau de instituții de cultură sau în alte locații aparținând spațiului public ..... max. 0,5 p; ● participarea la manifestări expoziționale periodice sau ocazionale, creații scenografice de film, teatru sau televiziune și/sau de costum de scenă, lucrări de artă monumentală, ilustrații sau lucrări de grafică publicitară, proiecte de arhitectură realizate individual sau în colectiv, creații omologate în diferite domenii ale designului (design de produs, inclusiv designul
METODOLOGIA-CADRU din 22 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/278018]
-
sunetului și glasului muzical armonic și estetic, ci exagerat de rigid, de zgomotos. De asemenea, dansul cuprinde o gestică febrilă, smulsă, nesentimentală, derutantă ca o vârcoleală, iar costumația decorează bizar și neelegant spectacolul muzical, ireparabil defectat și deposedat de feeria scenografică și de vraja muzicii. Locul fiecăruia, sub soarele muzicii este acolo unde sunetul ei se acordează sufletului fiecăruia, culturii sale, ca un pansament al inimii. După 1989, mulți oameni de la țară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraș
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
concepția artistei, care a pregătit până la detaliu minuscul, totul. Costumele îmbrăcate de artistă au sugerat o aspectare vestimentară totalmente adorabilă și de efect scenic pitoresc, înfățișând portul popular din cinci zone diferite. A cântat în cinci limbi, într-o pregătire scenografică uimitoare, magnifică, adecvat simbolic țării pe care o evoca în cântec.Au fost tablori alegorice ample, fascinante, de impecabilă ținută artistică. Iar interpretarea melodică a fost aceea știută, prețuită și iubită, nemărginit de valoroasă și unică: interpretarea nerepetabilă a artistei
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pereți, afișe ale spectacolelor în care a jucat, fotografii din aceleași spectacole, apoi cîteva tablouri la locul lor, adică fără nici o pretenție și nu-și neagă anonimatul; dar în acest spațiu cît se poate de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
inspirația de a nu trece prin grila reflexiv-critică a adultului nici elementele contextuale ale universului adolescentin configurat epic (PTAP: „pregătirea tineretului pentru apărarea patriei”, „acțiunile” pionierești etc.), nici imaginarul existențial al protagonistului. Timpul exterior furnizează mai mult elemente cu funcție scenografică, lăsând culoar timpului interior, al primei juneți, cu toate accelerările, expectativele și elanurile sale. Cu un limbaj constituit, până în pragul excesivității, din argotisme liceale (și nu numai), V. își identifică personajele și concomitent își portretizează cititorul-țintă. SCRIERI: Muzici și faze
VERDES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290488_a_291817]
-
P., care comentează de regulă spectacole cu piese subsumabile genului comic, de la estradă la farsă sau comedie. Se rețin îndeosebi considerațiile asupra teatrului de păpuși, unde pe autor îl preocupă trasarea unei istorii minimale a speciei și a specificului său scenografic sau regizoral. SCRIERI: Cea mai frumoasă aventură (Cetatea florilor). Întâmplări despre copii pentru a fi jucate de păpuși, București, 1959; Băiatul din banca a doua, București, 1961; Băiatul cu ricșa, București, 1962; Copii, haideți la teatrul de păpuși!, București, 1963
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic, a cărui gravitate, asemănătoare sunetului unui violoncel, pune în lumină ritmul lent al clipei de grație, într-un montaj scenografic și regizoral unde se simte experiența actorului: „Cu rouă pe față / și ceața-n spinare; / prin ocheane de nori / din templul fără coloane / coboară / jefuitorii de nopți, / s-adune rămășițele voastre / din iarba sărată / de ploi selenare // Transparenți ca un
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
de constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului dramatic pe scenă, acest „spațiu al semnificațiilor esențiale”. El își exprimă cumpătat și bucuria de a fi asistat la un „festin” de performanțe (regizorale, scenografice, actoricești) care par menite să reziste „dintelui vremii” (titlul unui volum care urma să îi apară), cum și insatisfacția de a fi fost martor la o cădere. „Sub semnul celor două măști îngemănate”, consacră, în articole nu lipsite de o
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
disciplinei. În prelungirea acestor sumare cadre teoretice, voi prezenta într-o variantă rezumativă conținutul unor scenete istorice elaborate pentru elevii de clasa a VII-a, într-un mini-scenariu cu valențe interdisciplinare și educative al cărui parcurs, susținut de anumite elemente scenografice și ambientale alternative, a avut rezultate pozitive atât la nivelul colectivului clasei inițiale implicate, cât și în alte oportunități de susținere, traduse finalmente prin premii școlare.
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
evaluarea dispozitivelor și la extragerea interpretărilor (cf. Paul Rasse, Les Musées à la lumière de l'espace public, L'Harmattan, Paris, 1999). Ea încearcă în principal să favorizeze "accesul" la obiectele și discursurile prezentate, ameliorând tehnicile de mediere sau dispozitivele scenografice. Există astăzi o tensiune în cadrul instituțiilor între abordarea comercială și cea comunicațională a publicului. Ea se traduce printr-o controversă care se manifestă și în muzeologie, în privința finalității și naturii sale (cf. Sophie Deshayes și Joëlle Le Marrec, "Évaluations, marketing
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să spună: „am acoperit integral Proust, Mann, Faulkner...), e recomandabil să nu ratați „Profesiunea mea - cultura” - talk-show-ul de marți noaptea de pe PRO TV al lui Nicolae Manolescu. Invitații săi de până acum la masa cu colțuri (după opinia mea, un element scenografic nepotrivit) au fost mari personalități ale culturii române contemporane. Dorin Tudoran, Mircea Zaciu, Dan Petrescu, Paul Goma (la telefon din Paris) au discutat despre Jurnalul lui Goma; Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Cornel Regman - despre „Cercul literar de la Sibiu”. Emisiunea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
îngrozitoarele torturi ale eroului răzvrătit. Mai târziu, la Calderón de la Barca, în splendidele sale autos sacramentales, lumea se află explicit sub stăpânirea privirii venite din înaltul cerului. Într-un spectacol sublim și neterminat din 1981, Victor Garcia crea un dispozitiv scenografic asemănător pupilei unui ochi uriaș în interiorul căruia evoluau personajele. Supravegherea, a priori absolută la Calderón, se convertea astfel în supraveghere interiorizată: instanța supraveghetoare și ființa supravegheată se confundau. Nu mai există disociere, iar Marele Supraveghetor se răspândește, fără să întâmpine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un spațiu care interzice singurătatea cuplului și îl lasă expus pândei, trasului cu urechea, spionajului domestic. Aici intervine o problemă de scenografie esențială: supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu? Scenografia trebuie să arate concret actul supravegherii? Conceperea acestui spațiu, scenografic vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura, făcându-i vizibili, simultan, atât pe partenerii ce dialoghează, cât și pe individul din afară, sub „comanda” căruia aceștia se află: protagonistul este, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pereți, afișe ale spectacolelor în care a jucat, fotografii din aceleași spectacole, apoi cîteva tablouri la locul lor, adică fără nici o pretenție și nu-și neagă anonimatul; dar în acest spațiu cît se poate de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să-ți arate o montare, în trei rînduri!). Spre exemplu: paravanul; adus de autor pe scenă pentru ca "personajele să se vadă atît de singure. Ele-s importante în explorarea febrilă a imperiului singurătății". La Yannis Kokkos, crede George Banu, obiectul scenografic dominant e ușa, copacul sau scara. La Alexa Visarion e vital paravanul. Și, cum a arătat într-unul dintre primele spectacole Cehov, pietrișul care scîrțîia sub tălpile eroilor, continuat de zahărul care scîrțîia între dinți, înaintea băutului ceaiului. Cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
omul providențial. Tânărul plin de energie, Alexa Visarion, mi-a indicat o ușă a cărei existență, până atunci, nici nu o bănuiam, iar deschiderea ei a însemnat dezvăluirea unei noi dimensiuni a creației artistice, cinematografice și nu în ultimul rând, scenografice. La prima întâlnire mi-a descris modalitatea în care ar vrea să trateze legenda Meșterului Manole, mi-a vorbit despre caracterul ei universal și, mai ales, despre specificitatea balcanică a acestui mit primordial, felul în care se regăsește în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistic trebuia să se bazeze pe o documentare exhaustivă, pe cât mai multe referințe literare, dar mai ales, vizuale. Realizam atunci că până la acel moment, nu avusesem o preocupare reală în acest sens, că aceastui element fundamental necesar în structura conceptului scenografic, nu-i acordasem importanța cuvenită. Iar acum, privind lucrurile retrospectiv, evaluez că din acel moment, în multele filme pe care le-am făcut pe parcursul acestui sfert de secol, am acordat o atenție din ce în ce mai mare documentării, aplecării atente spre înțelegerea contextului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
practică, lucru de care nu știam sau, mai bine zis, nu eram conștient. Astfel încât, sub oblăduirea aceluiași Alexa Visarion, omul providențial pentru existența mea profesională, am devenit doctorand, în încercarea de a defini ce au în comun cele două manifestări scenografice, în teatru șiîn film, care, uneori se contopesc în activitatea profesională a aceleiași persoane, exact ca în cazul domniei sale care are realizări remarcabile atât pe scenă, cât și pe ecran, în calitate de regizor de teatru și film. Am susținut teza de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu o derulare a scenelor din perspectiva logicii impuse de regizor, care își gândește și construiește simultan spectacolele pe două nivele. Unul pe orizontală, identificat cu o rescriere scenică aparent previzibilă, valorifică și integrează cu valoare de semn teatral componente scenografice, vestimentare, coregrafice, asimilate organic de un discurs esențializat. Al doilea pe verticală, adunând și concentrând laolaltă energii și tensiuni ce acționează cu forța unei viituri, convertește totul în combustie, uneori atât de densă încât ridică realul prin dilatare în zonele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
eșec și a lui Manole și cea a vocației ca destin asumat. Interpretul principal, Constantin Adamovici, evită eroismul. El subliniază propriul efort pentru a rezista[...] doar prin energia creatorului ce nu-și acceptă înfrângerea. Vittorio Holtier imaginează o memorabilă soluție scenografică [...]. (George Banu) [...] Voi încerca acum să vorbesc despre o altă dimensiune a "pattern"-ului românesc, așa cum mi l-a revelat Blaga și anume prin monumentala sa lucrare dramatică Meșterul Manole, dimensiune de hieratică spiritualitate, de aspirație spre valorile axiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă de studio, exploatând foarte eficient avantajele respective. Cel mai important gest teatral scenografic acela de a amplasa într-un raport anume publicul și ansamblul actorilor era aici gândit ca un raport de apropiere, să pună în valoare cele mai mici gesturi, expresii, priviri, pe care o dramă intens psihologică își sprijină demonstrația artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]