170 matches
-
mort și îngropat, iar Danny se îndreptă spre Bunker Hill. *** Numărul 343 de pe South Corondelet era o casă cu frontoane, în stil victorian, între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de ilustrată a Orașului Îngerilor. Cuștile cu acoperișuri din metal zincat era aranjate în formă de L, câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
confidență. Uitați-vă la mine, sunt om serios și nu spun baliverne. Doamnă, eu când fac dragoste, ar fi vrut să spună sex, că e la modă, eu cu nevastă-mea, mă manifest urât... Doamnă, să mă credeți! Gem, urlu, schelălăi, fac precum Tarzan în junglă de plăcere, bineînțeles, iar... soața... știți cum faceți... Doamna recepționeră deschide ochii ei negri mari, sânii de sub decolteu încep să pulseze ca și cum i-ar fi străbătut curentul electric. Fața i se schimbă într-un surâs
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că, dacă ne atacă, să-l lăsăm să se apropie de noi, de picioarele noastre, după care să aruncăm praful de DDT în ochi. Ceea ce am și făcut. Aruncându-i praful în ochi a început să-l usture și să schelălăie. Noi am fugit, iar câinele se tăvălea în drum de usturimea ochilor. Apărarea noastră a reușit. A doua zi a ieșit din nou să ne atace și iar i-am dat cu praf în ochi. În zilele care au urmat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
omenești cu detașarea cu care un entomolog observă un experiment oarecare. Cândva, nu se știe după cât timp de la capturarea lor, Tintin și Haddock primiră o nouă vizită a lui Sponsz. Lovindu-l cu botul cizmei pe Milou, care se îndepărtă schelălăind, ambasadorul Borduriei le întinse, fără un cuvânt, ziarul oficial din capitala Azaniei. „Tragica soartă a expediției lui Tintin. Corespondenții noștri din Bulundi ne informează că Tintin, Haddock și Tournesol, oaspeții președintelui-mareșal, au fost dați dispăruți, la capătul unui atac mișelesc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Abia a așteptat să se termine orele, ca să ajungă acasă să vadă ce face cățelul. — L-a găsit dormind pe pătură. Când a intrat, s-a trezit, a vrut să se ridice, dar n-a putut și a început să schelălăie. —Mamă, cred că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atunci câinele șobolan i s-a dezlipit de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru mine și m-am văzut gol-goală În Marea Grădină Publică din Beeheerlaad și am făcut cunoștință cu trupul meu și am văzut că eram călărit, călărită de un demon și toate animalele de la grădina zoologică Începuseră să urle, să schelălăie, să ragă, să chițăie căci acea electricitate venită din membrul Satanei era hrănită cu miez de noapte, cu frămîntarea unuia care căuta das urwort-ul, amușinînd prin așternuturi aura urii, certînd-o În numele unei generații pierdute, acea generație care-și pierduse
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu mirosul neplăcut de pupă pe care o folosea și Takamori uneori ca momeală la pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate au văzut o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi după camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe l-a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lucru pe care eu nu-l puteam vedea. Mangusta adormise în brațele lui. Nu îndrăzneam să mă mișc și, dealtfel, nici nu știu dacă aș fi reușit s-o fac. Ascultam și eu vântul. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se din toropeala care-l copleșise, a ridicat torța și a zis poruncitor: "Luați-l!" Doi inși pe care nu-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asculta vântul. Parcă nu-l mai interesa prezența mea. Avea ochii absenți și la un moment dat am crezut că dormea în picioare. Dar n-am îndrăznit să mă mișc. Mangusta adormise și ea. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu mâna, ca și cum întrebarea mea îl sâcâia. "Nebunul care ne-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveam chip de dulăi, că ei n-au știință nici de frați, nici de cumnați, și dau de-a dreptul. ISPAS: Asta-i altă minune! Și leac pentru cotarle nu cunoașteți? Se apleacă, aruncă cu o piatră spre colțul casei. Schelălăit de câine.) Ați văzut? DĂNILĂ: Iaca nu ne-a venit în cap în ce fel și cum să facem... ANISIA: Ba, adevărul adevărat, bărbate, este că dumnealui, cumnatul Dănilă, părea a arăta mare grabă, și n-am vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nou privirea în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără timp, fără lumini din vreo parte, fără vreun chip care să se aplece spre mine. Simțeam cum totul, amintire, viața de până nu demult, gânduri, dorințe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acel ce n-are viața și Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e ca o femeie hoață, voi vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îți datorezi un timp în care să te gândești la ce-a spus Luke. Pentru că s-ar putea să descoperi că, de fapt, totul e adevărat... M-am holbat la el cu gura căscată, în timp ce o voce din interiorul meu schelălăia am crezut că ești prietenul meu. Chris s-a uitat și el la mine, cu multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră și a spus: — Am nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuiburi. nouă în al treilea loc: prinzi de veste, zeița chuang-mu îți trimite un vis cu vrăjitoarea fuamnach, în care prințișorul tău e amenințat, merge acum pe o cărare foarte subțire, în întuneric, te trezești, tigrul tău alb, protector, qilin, schelălăie, straja ta, vulturul harpagornis din micul ox, raportează atacul, te arunci curajoasă drept în piciorușele fine, tragi pe tine o za, ești furioasă, ești o prințesă războinică, îți aperi impe riul dragostei tale pure cu orice preț. șase în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ucide bunătatea și dragostea, nu prea-mi mai aduc aminte textul, numai cum făcea cântăreața să-i vibreze vocea, era ca atunci când vântul se izbește de crengile veștede ale copacilor, câinii și-au ridicat capetele și s-au pornit să schelălăie în ritmul melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prea speriat de cutremure sau de pericolul nuclear sau de invazia extraterestră sau de Ziua Judecății de Apoi, care mă va despărți de ceea ce mi se cuvine. Tot ceea ce veți avea de la John Self va fi bârfă, lingușire și cereri schelălăite de și mai multă băutură. După tăriile care mi-au adus-o în poziția de drepți, am gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: „Bine, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pahar cu ură în suflet. Iar alții mergeau plângând de ciudă că încă mai exista o oarecare ordine. Toți își trăiau viața. Sau cel puțin trăiau. Și ceva trăia din viața ei. Își formase independența pin ceea ce vedea. Un câine schelălăi, primind un picior. Ea se opri și-l mângâie distantă. Avea în buzunar un pachet. Îl scoase și i-l dădu. Pe restul pe care-i întâlni în cale îi ocoli. Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal fără capac, răsărită, ca prin minune, în dreapta sa. Genel încercă să dezghețe atmosfera, pe care tot el, înainte, o împuțise și-o încordase. - Pe câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale magaziei, o lingură de furnici roșii, plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de așteptat de la el să compună versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit să-i izbească până și pe neasemuiții Bacovia și Eminescu cap în cap. Dar el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să priceapă întorsătura pe care erau pe cale de a o căpăta faptele. Băștinași. Îi durea în pălărie. Până și câinele al cărui sânge fusese cerut să fie făcut să țâșnească prin ochi, schelălăia lingușitor și dădea jalnic din ciotul de coadă. - Fîl-fîl! îndrăzni Căpetenia Străzii să pronunțe cu un glas mai hotărât, mai nisipos, hârjâit, prea uscat pentru o astfel de vreme. Și deodată, cu delicatețe, aproape cu pudoare, Doru Sinistratul se înălță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]