638 matches
-
n-o să-ți meargă. Nenorocit fără inimă, m-am gândit o clipă, dar apoi mi-am alungat din minte gândul nedemn. Nu răspund decât la lacrimile femeilor aflate sub vârsta de doi ani, a continuat Adam cu un zâmbet abia schițat, mângâind fețișoara lui Kate. A, am spus eu. Am încercat să fiu curajoasă și să râd, cu toate că încă plângeam. Și de ce îți e așa de frică, de trebuie să fii rea cu mine? m-a întrebat el. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
venea la mine. Între timp, aveam de gând să arunc o privire peste acte ca să văd dacă aveam într-adevăr vreun drept. Peste exact o oră, soneria de la intrare a sunat. Era James. M-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care o aveam. A trebuit să vorbesc și eu. Eu, împricinatul, cel care i-am adunat să-mi vadă, să-mi aprecieze isprava, să judece, să cântărească... În fața ochilor ațintiți asupră-mi, a zâmbetelor vizibile ori a celor abia schițate... ce-aș putea să le mai spun? Le spun clar că, ce-am de spus, am arătat deja în cartea ce le voi oferi, totuși... trebuie! Am spus unele cuvinte simple ce mi-au fost dictate de momentul respectiv. Simplu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
hău. Oprindu-se exact la timp, a avut ocazia să constate atât vizual, cât și visceral, cam care era nivelul de igienă practicat de restaurantul În cauză. Dumnezeule, gaura aceea din podea care trecea drept toaletă era o țintă abia schițată. Plus că se vedea cu ochiul liber că o sumedenie de oameni cu boli intestinale grave Își găsiseră ușurare În toaleta de față. Mai mult, nu era nici o bucățică de hârtie igienică, și nici apă ca să te speli pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îți vor spune că îți trebuie neapărat un plan de afaceri, dar să admitem că te apuci de planul de afaceri, însă pe hârtie e una și în realitate e altceva. Din experiență, marea majoritatea a afacerilor nu prea aveau schițat un plan de afaceri, dar tu decizi cum îți omori timpul. Cred cu tărie că trebuie să ai în vedere trei lucruri: * să analizezi foarte bine piața; * să treci totul prin piramida lui Maslow, să vezi și să simți clientul
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
nostru, mâine-seară, la sărbătorirea Ajunului Crăciunului. Iar cu dumneata, messer Burri, voi avea ceva de discutat. Contele urcase În trăsură, iar Cosmin văzuse ochii negri ai tinerei contese urmărindu-l cu o curiozitate avidă și, poate, cu un zâmbet abia schițat. Sau poate că nu. Poate că zâmbetul fusese doar În imaginația lui Cosmin. În zilele următoare, totul se Întâmplase din ce În ce mai repede. Apărătorii sosiseră chiar a doua zi, În vreme ce Cosmin se afla la cina de Ajun, În palatul Frassetti. Poposiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi Îi mulțumesc cu o Înclinare a capului și se grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul credea cu tărie că Dumnezeu crease lumea nu doar ca imagine, ca geografie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ca personaj-reflector, alături de care lectorul descoperă atmosfera unei lumi rurale, din perioada comunismului românesc, având în prim-plan școala și avatarurile ei, deloc spectaculoase însă față de ale celei mai mari părți a societății vremii. Lumea țărănească, în schimb, e doar schițată și bănuită, în fundal. Clișeele funcționării școlii în comunism compun, în mare parte, decorul în care se reliefează treptat profilul și destinul personajului principal care, descinzând într-un sat aflat la vreo sută cincizeci de kilometri de Iașul de unde vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paul Goma, pe care bolșevicii îl alungaseră din Mana Orheiului cu tot cu familie, iar el, Nicolae Ceaușescu, îl alungase din Țară, furându-i ce avea mai scump: cetățenia românească." De altfel, se zice că poziția de la Congresul XIV, fie și numai schițată, ar fi grăbit căderea dictatorului. Dincolo de raptul teritorial, Ceaușescu nu s-a sfiit să abordeze explicit, chiar cu o anume vehemență (la prima întâlnire cu Brejnev), chestiunea Tezaurului, rămasă până acum într-un ridicol stand-by: o tot "analizează" o Comisie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu se pierde! Iată raportul, cu descrierea obiectului, adăugă, Întinzându-i poetului foaia. Sub ochii săi, schițat grosolan În cerneală, era un desen reprezentând două octogoane concentrice. - Vezi? Un soi de roată, cum Îți spuneam. - Și ce i-a spus Arrigo vameșului? - Nimic. Că era un simplu instrument pentru studiile lui. Dante se adâncise În gânduri, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drumul frenetic al unei forțe, o imagine repetată din oglindă În oglindă În marele tambur orb al castelului, până când ajungea, cu o ultimă deviere, la centrul construcției, În ceea ce trebuia să reprezinte curtea interioară. Aici, din câteva trăsături nervoase, era schițată schema unui obiect, câteva roți. Și apoi un detaliu, reprodus În afara scării desenului și Încercuit cu roșu: un ax cu două semiluni opuse și un ochi omenesc privind către una din extremități... Lucis imago repercussa... O idee Își croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tăcând mâlc. Când am simțit că nu mai pot, am deschis ochii. Linda și-a cuprins cu brațele genunchii acoperiți cu fusta ei roșie dantelată. Ochii ei frumoși cenușii-violet se dilataseră mult, iar eu am arborat un zâmbet de-abia schițat. -Păcat că nu ne putem întâlni în larg, a zis ea. -De ce? am întrebat eu contrariat. Am auzit imediat zgomotul unei bărci cu motor pe care ea îl auzise prima. -Poate mâine. -De ce nu? -Sentimentele mele sunt aceleași
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mă interesa, căci vedeam bine că fusese informată, deși nu știam câte amănunte i se spuseseră. Zâmbetul larg pe care mi l-a adresat, cum ședea departe de mine, fără să vină să mă sărute, a fost curios - un zâmbet schițat care se voia drăgălaș și plin de farmec, plin de ruj, lățindu-se, rudă cu rânjetul cumplit, inversat, al schismaticilor din cea de-a șasea bolgie a infernului, despicându-se dinspre spate înspre față. Oh, iubita față! Îndrăgită ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără chip capătă o personalitate cvasiunanimă care te duce cu gândul la felul în care se concep monștrii. Cine este? Nu știu! răspunse Alexander. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asupra unui punct, care avea în ea ceva provocator. Georgie, care nu se uita la el, stătea puțin aplecată spre el, parcă atrasă de o putere magnetică. Trupurile lor se cunoșteau destul de bine. Georgie mă privea cu un zâmbet abia schițat și bine stăpânit ținându-și paharul la gură cu o mână sigură. Băutura o refăcea întotdeauna. Cu paharul în mână, într-o poziție egipteană, Antonia îl privea fix pe Alexander. Colțurile gurii i se lăsaseră în jos. Am remarcat fardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în spatele lui Palmer ca un învingător, trupul lui relaxat voluptuos parcă purta eticheta „victimă”. Am simțit că trebuie să-mi feresc privirea. — L-am invitat pe Martin să vină cu noi, rosti Palmer. Mă privea atent, cu un zâmbet abia schițat, așa cum ai privi o muscă sau un pește care se zbate să scape din plasă. — Îți bați joc de mine, Palmer? am întrebat. La Honor nici nu puteam să mă uit. — Nu te coborî sub nivelul destinului tău, Martin, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uit cu adevărat la ea și, când ea îmi întoarse privirea, n-am putut să nu trăiesc într-un adevărat extaz sentimentul că ea este conștientă de prezența mea. — Am venit să te văd, răspunse ea, iar zâmbetul constant, abia schițat, mă fixă ca o rază de lumină. — De ce? Pentru că ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am spus. Am crezut că am scăpat de tine. Îmi păstram aceeași expresie înghețată, concentrată. Honor își țuguie puțin buzele, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se apropie cu fotoliul rulant și delicat, luă din mâinile lui Thorson fotografiile. Una i-o întinse lui Hardie. Cei doi bărbați priviră clișeele animați de emoții distincte, diferite. X fu cât pe aci să se ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai călcat pe acolo. Și, cu un surâs abia schițat, adăugă: ― Sunt aproape sigur că acolo vom fi liniștiți o bucată de vreme. ― Aha! Mintal, Gosseyn încercă să estimeze cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este nivel profesional“. Și, în ce îl privea: „Dacă m-ai vedea azi, nu m-ai mai recunoaște, am devenit sobru, rațional, economic în mișcări, numai câteodată explodez, dar atunci mult mai eficace ca altădată“. Portretul omului este mai bine schițat și răzbate și din corespondență și mărturii. Arestat în 1959, în urma unor evidente denunțuri - Bergel personal amintește de acuzația propagării muzicii religioase în biserici, în timp ce Cornel Țăranu adaugă și „vina“ de a fi cântat la o cabană, pe munte, cântece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
empiric a cărui geneză în natură și în istorie el o descrie; este o analiză de tip pozitivist în care adevărul obiectului palpabil prescrie și adevărul discursului despre respectivul obiect; pe de altă parte, o tendință care anticipează un adevăr schițat dinainte, provocat de la distanță; e un discurs de tip eshatologic; în acest caz adevărul discursului filosofic constituind un adevăr aflat în curs de formare 31. În fața noastră se află nu atât o alternativă cât oscilația inerentă oricărui tip de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cumplita încercare și se grăbește să anunțe prin stație tot ce i s-a întâmplat, cerând spijinul colegilor. Nimeni însă nu se grăbește să-i sară în ajutor. Taximetristul nostru pățește exact ceea ce a făcut el în debutul povestirii. Abia schițată sau, dimpotrivă, folosită în mod evident, circularitatea are dezavantajul unei artificializări narative. Senzația de „făcut”, de coincidență forțată, nu poate fi evitată decât printr-o regie extrem de abilă și lipsită de ostentație - lucru ce, desigur, nu stă la îndemâna oricui. O
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]