229 matches
-
putea ști cu adevărat ce înseamnă lumea și oamenii dintr-însa. Alergară pământul în lung și-n lat cu vestita oglindă și, în scurtă vreme, n-a mai rămas un singur om care să nu se fi văzut în oglindă schimonosit". Nu știu cine sunt profesorii noștri de îndrăcire, nu știu cine a reușit să descânte (sau mai degrabă să blesteme) oglinda în care ne reflectăm cu toții, dar constat că n-a mai rămas nici la noi ,un singur om care să nu se fi
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
noștri de îndrăcire, nu știu cine a reușit să descânte (sau mai degrabă să blesteme) oglinda în care ne reflectăm cu toții, dar constat că n-a mai rămas nici la noi ,un singur om care să nu se fi văzut în oglindă schimonosit". În povestea lui Andersen oglinda diabolică se apropie de îngeri, tremură, se încrețește și se sparge. Nu îndrăznesc să mă întreb ce se întâmplă mai departe în povestea noastră din care îngerii au plecat de mult.
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
Andrei Moisoiu (Google) Liderul PSD Constanța, Radu Mazăre, a afirmat, marți, că, în ultimele luni, fostul lider liberal, Crin Antonescu, era de nerecunoscut, fiind "schimonosit și încrâncenat". În ultimele luni, deși părerea mea este că în ultimul an și jumătate, era de nerecunoscut. (...) Unde a greșit? A greșit în capul lui. Nu mai puteai să te înțelegi cu omul, era schimonosit la față, încrâncenat", a
Mazăre despre Antonescu: În ultimele luni era de nerecunoscut by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29758_a_31083]
-
Eseu fantastic... Tot timpul, urmărind documentarul, am în fața ochilor rugbiștii români căznindu-se, cu mari eforturi, să depună balonul țuguiat pe linia de fund a francezilor, să înscrie eseul. O zbatere la fel de dramatică și de pasionantă ca a somonilor jupuiți, schimonosiți, jigăriți, desfigurați de marșul lor îndărătnic de a ajunge la sursă, să-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să prindă
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
anume are o viișoară), strada Clemenței ("cu mânușița întinsă"), strada Grațiilor (unde amîndouă casele de la nr. 13 și 13 bis sunt "la fel de identice cu deosebirea că"...), străzile Pacienții și Sapienții (care se confundă din cauza căldurii mari), strada Marc Aureliu (care, schimonosită, devine Marcu Aoleriu), etc. Borne topografice Traseele sunt jalonate de repere mai importante: biserici (Mitropolia, Sf. Elefterie, Slobozia, Dintr-o zi, Doamna Bălașa, Crețulescu, Sf.Ion, Mântuleasa, Sărindar etc.), clădiri publice centrale (Palatul Regal, Senatul, Consiliul de Miniștri), ministere (Ministerul
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
din mine, spre hergheliile speriate, împrăștiate de nu știu ce vânt, de nu știu ce mici, mari cutremure, îmbulzindu-se, încălecându-se, în nechez și muget, prin pulberea dintre punctele cardinale. (Îmi compuneam atunci o ținută demnă, nu se cădea să-mi fie obrazul schimonosit, boțit gulerul, nu trebuia ca petele dinăuntru să iasă prin tencuială, ca igrasia). Dar au fost, din când în când, și capcane pentru niște hiene confuze, - o, nu, o, nu, de fapt, nu mirosea încă a mort... De-atunci, îmi
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
din încurcătură - a revenit Pâcu. Care-i acela, Pâcule? - a întrebat moș Dumitru. -Îi unul Gavrilă Sloi... Așa îi zice lumea, dar pe bunicul lui îl chema Toaibă. Ei! Nu spuneam eu că la Pâcu în sat toți au numele schimonosit? Spuneam. Și de ce îl cheamă pe Gavrilă aista al tău Sloi și nu Toaibă? Și a fi om la locul lui? Ca să lungească treaba, Pâcu a prins a trage abitir din lulea și apoi să guste din vin, cumva a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în fața intrării în clasă! Copiii aceia străini aveau să fie colegii lui, clădirea aceea gigantică, plină de forfotă, era școala lui... Cu inima plină de dragoste îl mângâiase pe umăr pe băiatul din fața sa. Dar acesta se-ntorsese cu fața schimonosită și-i trăsese un pumn în burtă! Mai târziu, în bancă (stătuse întîi în prima bancă, fiind micuț, dar apoi migrase treptat spre fundul clasei), așteptând să primească abecedarul, i se-ntîmplase altă ciudățenie: învățătoarea le spusese să fie cuminți și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nevoie decât de o scânteie. Tânărul clătină din cap și arătă spre o zonă în care pereții erau irizați într-o nuanță sublimă de albastru. - Chiar și în fața acestei minunății te mai îndoiești că Insa trebuia cruțată? Întorcîndu-i o față schimonosită, Arrus îi strigă: - Da, nesăbuitule. Fiindcă, așa cum o văd eu, mintea ta, de pildă, e formată din mii de asemenea încăperi, care comunică între ele, între care există căi pe care nici eu nu le pot afla. Și mai presus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sper, domnu’ reporter, că ați gustat gluma, pentru că, trebuie spus, noi, muncitorii, muncim, dar mai și glumim“. Probabil interviurile aveau o bază reală, plecau de la niște conversații absolut autentice, după care Monciu le îmbunătățea, adăuga câte o perlă de gândire schimonosită și ceea ce rezulta era absolut superb. După asta, Monciu a fugit prin Suedia și, la fel ca despre Salinger, de pildă, nimeni n-a mai auzit nimic despre el. Nu există în evidențele birocratice ale niciunei instituții. Michi e pompierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și mă Înveselisem de-a binelea, ziua Își răscumpăra, iată, prețul, nu prin floarea pe care mi-o oferise teatral Nichita Stănescu În văzul lumii și al informatorilor de tot soiul, ci prin vorbele pe care harul său tot mai schimonosit le scuipase, batjocoritor, pe afișele festiv naționaliste ale Partidului, pline În ultimul deceniu ceaușist de iconografia caricaturizată a Domnilor Încolonați să legitimeze apariția Marelui Urmaș cu stea roșie. Dar Poetul se Încovoiase deja deasupra mea și Îmi șoptea, languros, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a fi”. Nu mai este Însă clasicizata confuzie bonomă a celor care „la mijloc de rău și bun” par bucuroși să dea „cu sâc din Isarlâc...”. Cicloanele negre ale Istoriei au lăsat urme abisale și durabile, premisele par pe veci schimonosite, ruinate, promițând doar noi dezastre. Dramatica Gomoră a neantului și-a Întunecat peisajul și pedepsele. „Aici binele și răul se suspendă sunt identice/ Aici fiecare poartă În cârcă Întreaga umanitate/ iar efortul său/ stă nerăsplătit./ Aici moartea Își dă poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fac chestia asta în copilărie, cel puțin o dată. —Ha. Băiatul ăsta nu. —Ai renunțat la o prietenie din cauza asta? Dar ea-și alungase prietenele cele mai bune pentru mai puțin. Mark se juca cu o bucată de rădăcină, cu gura schimonosită. — El a luat-o pe drumul lui strâmb, eu pe al meu. Ea îi atinse umărul. El nu se feri. De ce nu mi-ai spus? Vreau să zic, de ce nu i-ai vorbit surorii tale de chestia asta? —De ce? Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Taina morții nu pot s-o dezleg... Totul se clatină, judecata nu e bună de nimic, cu ce te ajută ?! Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se stinge ?!... Niciuna !... Broboane reci de sudoare îi inundară fruntea. În fața atotputerniciei, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase la ochi, pe obraji și până și pe buze. Am șters-o cu batista mea, pe când ea se ținea din toate puterile de brațul meu, suspinând și cernind. O târam spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de degete, omoplați, vertebre, buze, cutii craniene, venele și arterele antebrațului, sistemul limfatic, o structură a rinichiului, totul scânteind orbitor și dizolvîndu-se imediat după închegare. Un pavilion al urechii, un mușchi orbicular, o măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în ziua de apoi. Pluteam în acel lichid fantomatic, prin culoarul alunecos, până am ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cartea funciară și a găsit într-însa pe maramureșanul nostru. Ca să vezi ce râde viața de bietele noastre iluzii. Femeile țărănci erau tinere "Este timpul", îmi spuneam la ora de Mâini îndemânatice și mă repezeam spre mototolitele și murdarele broderii, schimonositele ștergătoare de pantofi din pănuși de porumb sau mă aplecam istovit peste traforaj. Rupeam adesea lama subțire a firizului la curbele pe care trebuia să le iau conform liniilor care îmi îndrumau calea. Labirintul lor dădea la iveală profilul a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pot să cred că mă iau în serios. E un fel de batjocură de clovn care se suie sus la trapez și se aruncă în gol, iar muzica se oprește; și nu se aude decât pârâitul unei lungi bășini, artificial schimonosită. S-ar putea ca masca tragică, împinsă la schița extremă a trăsăturilor ei, să fie un fel de rânjet, de caricatură strâmbă a râsului. E și cazul Gorgonei, cea mai chinezească variantă a spiritului grec, amestec de putere și groază
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sfecla de umilință. — N-a fost cea mai bună zi a ta, așa-i ? spune stewardesa cu Înțelegere, Întinzînd o mînă după tichetul de Îmbarcare. Scuze, n-am putut să nu aud mai devreme. Nu face nimic. Trag un zîmbet schimonosit. Nu, n-a fost cea mai bună zi din viața mea. În timp ce se uită pe biletul meu, urmează o scurtă tăcere. — Uite ce-i, spune coborînd vocea. Ce-ai zice să-ți dau un loc la clasa superioară ? — Poftim ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ei, dar aceasta era blocată să rămână deschisă, așa că a trebuit să își facă damblaua dându-i o lovitură plină de furie. Peste câteva secunde a ieșit și Jack, mergând și el cu mare viteză. Ochii îi erau întunecați, fața schimonosită și picioarele lui lungi goneau să o prindă din urmă pe Mai. Dar, pe la jumătatea biroului, se pare că i-a venit mintea la cap și a încetinit. Ah, căcat, bombăni el, lovind copiatorul cu pumnul. S-a auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să plecați de-aici? Blestemat să fii dacă-i așa, căci numai tu ești omul pe care l-am crezut! Pleacă, Rogojin, nu-i nevoie aici de tine! strigă ea aproape nebunește, scoțând cu efort cuvintele din piept, cu fața schimonosită și cu buzele arse, părând a nu crede nici ea câtuși de puțin în propria fanfaronadă, dar dorind în același timp să prelungească clipa cât de cât și să se înșele singură. Izbucnirea era atât de puternică, încât putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să se avânte în aer și apoi să se risipească, duse de vânt; planetele să descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii întortocheate și grotești, figuri schimonosite și îngrozitoare. Vârtejuri de focuri să crească într-un ritm sălbatic și un zgomot barbar să năpădească întreaga lume, pentru a ști până și cea mai mică vietate că sfârșitul e apropiat. Tot ceea ce e formă să devină inform și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gând ca unui tovarăș de suferință. Lacrimi grele îl fac să strângă cu putere din pleoape. „Oare mie în ce parte a Universului îmi va fi scris să mi le sfârșesc, zdrobit ca și tine printre străini?“ Cu trăsăturile feței schimonosite, procuratorul îi pune mâna pe umăr: — Nici nu-ți imaginezi ce mare bucluc îmi faci și în ce încurcă tură mă bagi cu plecarea ta, încearcă să glumească. Dar vocea îi sună stins. — Eu? se apără Rufus cu răceală. Durerea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pocnit În cap de jos, dar se diminuează, ca și muia mea În spatele gâtului ei și pe gât În jos. Ea se Îneacă, dar io Îi țin capu ferm până când sunt gata, apoi Îmi retrag pula din fața ei nenorocită și schimonosită, o Îndes În pantaloni, mă Închei le fermoar și o las să bocească. Acu suntem chit fă, până data viitoare. Ținte departe de marfa asta, Îi zâmbesc eu, fluturându-i pe sub nas pastilele și băgându-le În buzunar. Și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vanilia înghițită se împrăștie pe podea, iar ea își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]