227 matches
-
nu poate să ajungă? De ce nu vor oamenii ăștia să creadă că vine Luke? — De fapt... într‑o jumătate de oră trebuie să ajungă, mă trezesc spunând pe un ton sigur. — Bine, spune Angela Harrison și îmi aruncă un zâmbet schimonosit. Păi...o să‑l vedem foarte curând, nu? Fir‑ar al naibii! La ora douăsprezece, Luke tot n‑a ajuns și simt că o iau razna. E un adevărat coșmar. Unde e? Zăbovesc prin fața bisericii până în ultima clipă, sunându‑l disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vanilia înghițită se împrăștie pe podea, iar ea își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi îndrept spatele și-mi șterg ochii. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase la ochi, pe obraji și până și pe buze. Am șters-o cu batista mea, pe când ea se ținea din toate puterile de brațul meu, suspinând și cernind. O târam spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de degete, omoplați, vertebre, buze, cutii craniene, venele și arterele antebrațului, sistemul limfatic, o structură a rinichiului, totul scânteind orbitor și dizolvîndu-se imediat după închegare. Un pavilion al urechii, un mușchi orbicular, o măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în ziua de apoi. Pluteam în acel lichid fantomatic, prin culoarul alunecos, până am ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acestea sunt tipicalități. Acelea ale nihilismului moral în afirmarea ipocrită a moralei (moravuri, știință, politică) universale. Stalinista convertită, maoistul necizelat, catolicul încă preot și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Presupun - Tews recunoștea în sinea lui cu părere de rău - că nepotul meu Clane se află în deplinătatea drepturilor sale; dar își aminti de-o vorbă de-a mamei lui: - Este un bărbat neînțelept acela care își exercită drepturile. Râse schimonosit. În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiție: Iar alunec pe panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fac chestia asta în copilărie, cel puțin o dată. —Ha. Băiatul ăsta nu. —Ai renunțat la o prietenie din cauza asta? Dar ea-și alungase prietenele cele mai bune pentru mai puțin. Mark se juca cu o bucată de rădăcină, cu gura schimonosită. — El a luat-o pe drumul lui strâmb, eu pe al meu. Ea îi atinse umărul. El nu se feri. De ce nu mi-ai spus? Vreau să zic, de ce nu i-ai vorbit surorii tale de chestia asta? —De ce? Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cartea funciară și a găsit într-însa pe maramureșanul nostru. Ca să vezi ce râde viața de bietele noastre iluzii. Femeile țărănci erau tinere "Este timpul", îmi spuneam la ora de Mâini îndemânatice și mă repezeam spre mototolitele și murdarele broderii, schimonositele ștergătoare de pantofi din pănuși de porumb sau mă aplecam istovit peste traforaj. Rupeam adesea lama subțire a firizului la curbele pe care trebuia să le iau conform liniilor care îmi îndrumau calea. Labirintul lor dădea la iveală profilul a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un fel de strâmtoare, chiar sub locul unde se afla el acum. Pesemne însă că mișcările îi fuseseră prea precipitate, căci văzu cu spaimă pietrele urnindu-se din loc drept spre individul acela. Individul ridica numaidecât capul, cu o fața schimonosită, și-și duse mâna la armă. Corl își întinse labele și-i izbi cu putere casca strălucitoare a costumului spațial. Auzi un zgomot de metal sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coarnelor, o primire a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate ale prizonierilor semnifică o supunere și o chemare la dreptate. Diavolul este simbolul răutății, indiferent dacă apare ca un domn bine îmbrăcat ori ca un cap de țap sau de cămilă schimonosit, cu picioare despicate, coarne, păr. El are rolul de a fi ispititor, călău, de a fi îngerul căzut, cel care divide, di - abole. A 15 lamelă de Tarot exprimă combinarea elementelor naturii (apă, aer, foc, pământ) în forma dorinței pasiunii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
să lovească cadavrul șoferului. Bătrânii îl priveau îngroziți. ― Fii cuminte, îl rugă Nucu Scarlat. Ce-i cu Ionescu? Melania Lupu dădu drumul încet motanului și-l ascunse cu picioarele sub scaun. Cârnul înconjura odaia cu pistolul în mână. Pe fața schimonosită ochii îi ardeau. ― De ce n-ați avut grijă de prietenul meu? ― Liniștește-te! repetă căruntul. Vino încoa'! ― Vreau să știu! De ce nu au avut grijă de tine? Te-am lăsat în grija lor. ― Eu sânt vinovat, băiete, n-am fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
explică atît înrudirile dintre poezia, respectiv, proza lui Ion Vinea și literatura lui Ion Barbu sau Mateiu I. Caragiale, cît și aprecierile lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur”, „mari sensibili schimonosiți”... Tudor Arghezi este un alt mare poet modern aflat în „grațiile” revistei. „Contimporanii” îi vor publica în special texte anticlericale („Mitra Mitropolitului Grigorie“ ș.a.), pamfletare sau poeme „incantatorii” („Lingoare“), iar volumul Cuvinte potrivite va fi promovat de ei atît înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
călinescian — oricît de ambiguu — poate fi privit și ca o replică la adresa autohtonismului antimodern aflat în ascensiune... Urmuz în Istoria... lui G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În fond, Călinescu însuși e un „sensibil schimonosit”, un manierist genial cu bovarismul clasicității... De o „încîntătoare neghiobie”, amestec de „idei culte și de naivități”, unele versuri ale pitarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istoria... lui G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În fond, Călinescu însuși e un „sensibil schimonosit”, un manierist genial cu bovarismul clasicității... De o „încîntătoare neghiobie”, amestec de „idei culte și de naivități”, unele versuri ale pitarului Hristache par, în lectura inversă a lui Călinescu, „fabricate” de Urmuz. Proza „excepțională și revoluționară” a lui D. Anghel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excesul de importanță dat laturei minerale a omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa de altfel decît Arghezi), pe Arghezi, pe Mateiu Caragiale, pe Urmuz și alții, pe marii sensibili schimonosiți”. Poezia ludică a lui Arghezi din Hore este plasată - apoi - în zona nonfigurativului de extracție folclorică, pentru Călinescu folclorul fiind adevăratul nostru clasicism și, totodată, un filon „specific” al poeziei pure: „Intenția de joc se face din ce în ce mai clară în poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă vedem în Suprarealism acea „lumină rembrandtiană” (prețuită de Ion Barbu) sau Stimmung-ul din pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico... În definitiv, ceea ce-i apropie pe Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Geo Bogza este „sensibilitatea schimonosită”, manieristă... Mai mult decît alți critici interbelici, G. Călinescu subliniază „finețea evidentă” a spiritului urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu e greu de văzut că universul lui Urmuz se încheagă din datele unei realități cotidiene puternic localizate și foarte prozaice. Obiectele care o compun sînt surogatele civilizației noastre citadine”. Încadrîndu-l, pe urmele lui G. Călinescu, în categoria „marilor sensibili schimonosiți” a căror realitate „ne arată o față însuflețită de trăsături comice și oribile”, Crohmălniceanu îl plasează pe Urmuz și în vecinătatea expresionismului. Interpretarea „realistă” rămîne însă mai curînd izolată. „Lumea paralelă”, minimală, derizoriu-schimonosită, caricatural-esențializată a maestrului „infinitului mic” și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dădea totuși seama că nu-i mai rămânea decât să apese pe trăgaci. Dar degetele nu-l ascultau. Parcă erau lipite. „Trage! Nu trage! Trage! Nu trage!“ îi comanda parcă o voce îndepărtată. „Trage! Acum! Trage!“ Avea înaintea ochilor fața schimonosită de frică a lui Kobayashi, cu ochii închiși. A făcut un ultim efort să-și concentreze bruma de putere asupra degetului care urma să apese pe trăgaci. Non! Non! Non! se auzi iar vocea, slabă de data aceasta, a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un grajd. Spre norocul nostru, mai aveam încă de-ale gurii, drept care ne-am potolit foamea într-un ungher întunecos. Pentru o para și jumătate, ni s-a permis să dormim pe jos, pe niște paie. În preajma noastră, câteva mutre schimonosite se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine așa, am propus, și Gundo a fost de acord. Întorcându-mă cu spatele și sub paravanul mantalei desfăcute, i-am zis lui Bovo: - Te-ai purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva, din cauza muzicii n-am auzit ce anume, poate era o înjurătură, că în același timp a încercat să-l lovească cu picioarele și coatele pe nea Miki, dar se pare că bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]