316 matches
-
atinge acest nivel de creștere spirituală și rămâne „la nivelul cărnii” riscă să intre, mai devreme sau mai târziu, în comunitatea anticriștilor. Cuvintele lui Ioan - aceștia ex nobis exierunt („au ieșit din mijlocul nostru”), primesc următoarea explicație: omnes haeretici, omnes schismatici ex nobis exierunt, id est, ex Ecclesia exeunt; sed non exirent, si ex nobis essent. Anticriștii sunt recrutați dintre membrii Bisericii. Ei își spun creștini, dar, în adâncul sufletului ei, îl neagă pe Cristos. Câtă vreme rămân în interiorul Bisericii, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din trup așa cum spune Ioan în epistolă, dar nu fac parte din acesta: Non de carne mea paecisi sunt, sed pectus mihi premebant cum inessent („Ele nu au fost tăiate din carnea mea; mă apăsau atunci când erau în mine”) (ibid.). Schismaticii care după un moment de rătăcire se întorc în sânul Bisericii nu pot fi numiți „anticriști”; faptul că s‑au întors în trupul originar dovedește că nu l‑au părăsit niciodată. Un mădular al trupului nu poate fi „extirpat” asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din propria Biserică. Căci, dacă donatiștii sunt anticriști și dacă în fiecare catolic se ascunde anticrist, este evident că în fiecare catolic se află „în stare latentă” un eventual donatist. În ce măsură atunci anticriștii descriși de Ioan pot fi identificați în schismatici? Singurul element incontestabil este ruptura lor de Biserică („ei au ieșit dintre noi”). Într‑adevăr, catolicii și donatiștii recunosc și mărturisesc divinitatea lui Cristos, adică îl mărturisesc pe Isus ca Cristos. În acest caz, se întreabă Augustin, donatiștii pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lettre, o introspecție soteriologică, un exercițiu spiritual, o mistagogie cristică. Toți credincioșii pot să devină anticriști - formând marea armată a Anticristului - în măsura în care faptele lor negative contrazic flagrant învățătura Mântuitorului. Din această perspectivă, noțiunea de „schismă” suferă o extindere semantică semnificativă. „Schismatic” (sinonim cu anticrist) este considerat orice creștin, catolic sau nu, a cărui viață este în dezacord cu dogma, care nu a descoperit încă sensul iubirii lui Dumnezeu (caritas). Schisma exterioară nu este decât efectul secundar al celei originare, petrecute înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, Întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, Împotriva tuturor, adică Împotriva unității sacre a Bisericii Întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește Împotriva Duhului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de peste vară și se aventuraseră pe malul său din stânga, înspre aval, pătrunzând în adâncime, afundându-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și fără nici un fel de avertisment, declanșaseră atacul. Ambuscada lor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ocupând aproape în totalitate satele acestui teritoriu; la nord, în districtul Hotin și de-a lungul cursului Nistrului s-au produs infiltrații mai mult sau mai puțin importante ale populației ucrainiene, în sfârșit, în sud, sate rare de cazaci, ruși schismatici, de bulgari și de musulmani veniți din Dobrogea. Mai e de notat - și acest fapt prezintă o importanță ce n-ar putea fi contestată - că aproape totalitatea denumirilor toponimice, nume de localități, de sate, de pământuri, de păduri, de munți
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
numărul total al populației din Basarabia n-a putut să scadă, ci dimpotrivă. Acest element etnic străin nu este elementul evreiesc, deoarece numărul evreilor locuind în Basarabia se cunoaște; nu sunt de asemenea nici germanii, nici cazacii, nici țiganii, rușii schismatici sau bulgarii, toți oameni de rase sau religii diferite, ușor de recunoscut și al căror număr de altfel redus se cunoaște. Rămân deci ucrainienii - și în acest caz este important să se știe unde s-a putut stabili în Basarabia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Cleopatra II a construit un templu la Leontopolis (la nord de Memfis, astăzi Tell el-Jehudije). Era un act cu totul neortodox: trecuse deja timpul în care prezența unui alt templu la Elefantina era tolerată, astfel că vestea construirii unui sanctuar schismatic ar fi putut avea drept obiectiv explicarea și legitimarea declasării familiei Oniazilor din funcția de mari preoți. Josephus Flavius, în Ant. XIII 62-79 și XX 235-237 confirmă această tradiție. b) Totuși, același Josephus (Războiul iudeilor I 33 și VII 420-432
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și cordiale, în cazul celui din Leontopolis, relațiile par să fi fost dificile, astfel că istoriografia oficială iudaică tinde să supună acest episod unui fel de damnatio memoriae. Exista apoi și templul samaritean de pe muntele Garizim (cf. 6.5), cosiderat schismatic de iudei. b) Oricum, rămâne valabilă expresia lui Dimon I cel Drept, care a trăit către anul 300 î.C.: „Lumea se sprijină pe trei piloni: Torah, cultul [la templu] și faptele bune ale celor drepți” (Mișna, Avot I,1
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care era fostul palat al lui Irod transformat în fortăreață de către răsculați. Oricum ar fi, după această perioadă se pierde orice urmă a comunității, deși unii savanți susțin că principalele trăsături ale credinței și practicilor lor au continuat în grupul schismatic al caraiților, care resping tradiția farisaico-rabinică și se conformează doar Scripturilor. În concluzie, merită să semnalăm o polemică apărută recent: reproșul adresat celor care îngrijesc (conform acuzei, autonumiți îngrijitori) publicarea textelor de la Qumram că aceasta este prea lentă și că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
păcii la Augustin, profesorul Milbank identifică o singură poziție inconsistentă: acceptarea, fie și condiționată, a coerciției. În contextul controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii dialectice, ci încurajează de la sine o altă violență”2. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a faptului că nu-i era îngăduit creștinului să ucidă în vreme de război. Conciliul fusese convocat pentru a pune capăt ereziei donatiste; Părinții conciliari trebuiau să evidențieze serviciul datorat statului și autorității civile, servicii refuzate de altfel de curentul schismatic în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul militar va fi complet acceptat și chiar impus creștinului de ierarhia ecleziastică. Atunci, când în poporul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel al ordonanței patriarhului Moscovei, Nicon, în 1653. Miza era următoarea: ar trebui credincioșii să-și facă cruce cu două degete (simbolizând cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea umană) sau cu trei degete (simbolizând Treimea)? Rascolnicii (schismatici) au preferat să îndure o persecuție îngrozitoare decât să abandoneze obiceiul străvechi de a-și face cruce cu degetul mare și cu arătătorul împreunate. Țarul Petru cel Mare (1682-1725), în cadrul efortului său uriaș de occidentalizare a Rusiei, s-a legat
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul de religie tolerată. Considerați schismatici, românii au ajuns să fie persecutați pentru credința lor și au fost supuși unui proces de asimilare confesională sau unor măsuri ce au vizat preluarea controlului politic asupra lor. Să ne amintim de prozelitismul calvin, făcut sub patronajul principilor unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care a fost construit templul samaritenilor. Ei se considerau „adevăratul Israel”, singurii urmași ai poporului Israel care a păstrat cu credincioșie Tora lui Moise, adică legea stabilită de către Iosua la Sichem (Ios. 24). Samaritenii îi socoteau pe evrei eretici și schismatici. Datându-și singuri originile înainte de perioada judecătorilor, samaritenii susțineau că schisma iudaică a avut loc înainte de secolul al XI-lea, când preotul Eli a ridicat templul din Șilo ce rivaliza cu templul din Sichem; această lucrare schismatică a fost urmată
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
des arts et des lettres (Îndreptar universal al științelor, artelor și literelor), Paris, Dubochet, 1843, cf. http://www.cabinet-revel.com/archive/20octobre%202005/ader 20oct053.html (n. tr.). 87 Rușii, care nu recunosc autoritatea Patriarhilor de la Constantinopol, sunt considerați drept schismatici de către români. 88 Heliade, citat de dl E. Regnault. 89 Numirea episcopilor trebuie să fie validată de Adunarea legislativă. 90 Econom [stareț, cf. DEX (n. tr.)] În trecut, primul mitropolit al unei țări, în sintagma mitropolit primat; cel mai înalt
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prin ochii noștri de carne, mântuirea se hotărăște încă din istorie. Darul catolicului pentru militantism este una cu darul lui pentru imagini, pentru fabricarea și înțelegerea lor. Reabilitarea cărnii fondează un activism neîncetat și neîngrădit. Pe calea deschisă de Bizanțul schismatic, Biserica apostolică și romană a putut să se deschidă către tehnicile cele mai profane ale imaginii, de la vechiul spectacol de umbre până la cinemaul holografic. Iluzia optică nu-l înfricoșează pe un fiu al Sfântului Atanasie și al Sfântului Chiril (doctorii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
corpul Bisericii vor fi nu mai puțin răspunzători ca și cei ce au crucificat corpul Lui; căci faptul acela a fost cel puțin spre folosul omenirii întregi, deși nu a fost săvârșit cu o astfel de intenție; pe când ceea ce fac schismaticii, nu numai că nu aduce nici un folos, ci încă din contră, multă vătămare. Acestea nu le-am zis numai cu privire la stăpânitori, ci și cu privire la cei stăpâniți. Un bărbat oarecare sfânt<footnote Notă Arhim. Theodosie Athanasiu: Sfântul Ciprian al Cartaginei, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care s-au lepădat de credință ca să scape cu viață), dacă revin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care s-au lepădat de credință ca să scape cu viață), dacă revin și primesc martiriul sunt iertați. (n.s. 62, p. 448) footnote>“. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX, în PSB
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p. 21) Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor „Se cuvine, dar, să vă depărtați de unii ca aceștia și să nu vorbiți cu ei nici în particular, nici în public; să ne ținem strâns de profeți și mai ales de Evanghelie, în 97 care patimile ne sunt arătate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fie disprețuit de ei”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și cunoscând necredința lor, i-a alungat din munte, spunând că cuvintele lor sunt mai rele ca otrava”. (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, LXVII, în PSB, vol. 16, p. 231-232) „Să n-aveți nici o legătură cu schismaticii, nici cu arienii eretici. Căci știți cum iam făcut și eu de rușine pentru erezia lor dușmană lui Hristos și străină de dreapta credință. Siliți-vă mai degrabă să vă uniți mai întâi cu Hristos și apoi cu sfinții, ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]