137 matches
-
Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este bună și nu se însoțește de deteriorarea personalității sale. Din punct de vedere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de gândire autistă cu stereotipii, neologisme, bizarerii și care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E. Kraepelin. Parafrenia expansivă sau maniacală caracterizată prin exaltare euforică, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Boston, 1954. Pickord, W.R., Studies in psychiatric art, Ch. Thomas, Springfield, 1967. Pierloot, R., Problémes généraux de psychosomatique, E. Nauwelaerts, Louvain, 1956. Pinel, Ph., Traité médico-philosophique sur l’aliénation mentale, J. Ant. Brosson, Paris, 1809. Piro, S., Il linguaggio schizofrenico, Feltrinelli, Milano, 1967. Platon, Oeuvres, Vol. I-II, Gallimard, Paris, 1950. Plutarch, Despre mânie, Ed. Cartea românească, Sibiu, 1943. Pöldinger, W., Die Abschätzung der Suizidalität, H. Huber, Bern, 1968. Pongratz, L.J., Psychiatrie în Selbstdarstellungen., H. Huber, Bern, 1977. Porot, A
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motiv. Ea presupune deci un act voluntar de dominare a impulsurilor și a pasiunilor, eliberarea de prejudecăți și iluzii, de orice solicitări constrângătoare asupra eului, care putea să privilegieze un mobil de acțiune, față de altul. Nu indiferența involuntară sau patologică (schizofrenică), ci indiferența deliberată, voluntară este indiciul unei asemenea libertăți, care are drept corolar pentru Bossuet refuzul sistematic al angajării, iar pentru Merleau Ponty disponibilitatea și angajarea permanentă, ca expresie a tendinței de autoafirmare a eului, care înțelege lucid să compenseze
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
latin) Autismul este o psihoză infantilă precoce, este o tulburare primară, cu multiple dereglări secundare. P. Janet considera această entitate nosologică ca fiind pierderea simțului realului iar H. Ey, preluând această idee descrie acest sindrom ca nucleu pozitiv al psihozei schizofrenice. Copilul bolnav de autism este prăbușit de propria flintă și în neantul său. Sindromul este recunoscut de timpuriu, chiar din primii ani de viață, curba ascendentă a evoluției psihomotorii se oprește sau se prăbușește. Manifestările bolii se concretizează în forme
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
activității voluntare. Intensitatea hipobuliei este variabilă, de la forme ușoare până la stări profunde de inhibiție, nerăspunzând la stimulii verbali și fizici. Această stare se numește stupoare și se întâlnește cu deosebire în stările depresive severe (este stupoarea melancolică), în schizofrenie (stupoare schizofrenică sau catatonică) și în confuzia mintală (stupoare confuzivă), uneori dificil de deosebit de starea precomatoasă. Hipobulia în forme ușoare și modeste apare în stările nevrotice, în unele toxicomanii, oligofrenie, demențe etc. Abulia este de fapt o hipobulie extremă, în care capacitatea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să surîdem astăzi. Dar orice evoluție a cunoașterii re-prezintă un drum presărat cu capcane și ocolișuri. Importantă e urma indiscutabilă lăsată de Grupul celor Zece, care a fost animat de bucuria transgresării frontierelor disciplinare, în căutarea unei lumi mai puțin schizofrenice, mai drepte, care să respecte demnitatea ființei umane. Autoarea a avut excelenta idee de a-i intervieva pe actorii principali, la douăzeci de ani după autodizolvarea grupului. Fiecare și-a urmat propriul drum, însă toți cei care au participat la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nenorocire". A. I. Candrea menționează un basm de Ispirescu în care se regăsește aceeași observație. Ne gândim la legătura dintre această poziție și semnul clasic al "cocoșului de pușcă", cu somnolență și fotofobie. Este posibilă, de asemenea, analogia cu o catatonie schizofrenică (boală care începe în mod identic) sau cu alte catatonii, mai ales acelea depresive. Se crede, în județele Vaslui, Galați, Bacău, Iași, că un epileptic se va trezi din acces dacă este mușcat de degetul cel mic de mezinul familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea reciproc și care a luat sfîrșit atunci cînd unul dintre ele a început să-l extermine pe celălalt. Afinitatea aceasta rămîne un mister. Dar ea constituie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
major; e. nu poate fi stabilit un factor organic care a inițiat sau menținut tulburarea. 3. La evaluarea gradului de handicap în schizofrenie se vor avea în vedere: a. forma clinică : catatonică, hebefrenică, paranoidă, nediferențiată, reziduală, simplă și depresia post schizofrenică. Primele patru forme sunt cele mai severe și au un potențial handicapant major; b. tipul de evoluție: - subcronică sau cronică, cu sau fără episoade de acutizare; - în remisiune (când o persoană cu schizofrenie nu mai prezintă nici un semn de tulburare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261795_a_263124]
-
major; e. nu poate fi stabilit un factor organic care a inițiat sau menținut tulburarea. 3. La evaluarea gradului de handicap în schizofrenie se vor avea în vedere: a. forma clinică : catatonică, hebefrenică, paranoidă, nediferențiată, reziduală, simplă și depresia post schizofrenică. Primele patru forme sunt cele mai severe și au un potențial handicapant major; b. tipul de evoluție: - subcronică sau cronică, cu sau fără episoade de acutizare; - în remisiune (când o persoană cu schizofrenie nu mai prezintă nici un semn de tulburare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261794_a_263123]
-
major; e. nu poate fi stabilit un factor organic care a inițiat sau menținut tulburarea. 3. La evaluarea gradului de handicap în schizofrenie se vor avea în vedere: a. forma clinică : catatonică, hebefrenică, paranoidă, nediferențiată, reziduală, simplă și depresia post schizofrenică. Primele patru forme sunt cele mai severe și au un potențial handicapant major; b. tipul de evoluție: - subcronică sau cronică, cu sau fără episoade de acutizare; - în remisiune (când o persoană cu schizofrenie nu mai prezintă nici un semn de tulburare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261796_a_263125]
-
major; e. nu poate fi stabilit un factor organic care a inițiat sau menținut tulburarea. 3. La evaluarea gradului de handicap în schizofrenie se vor avea în vedere: a. forma clinică : catatonică, hebefrenică, paranoidă, nediferențiată, reziduală, simplă și depresia post schizofrenică. Primele patru forme sunt cele mai severe și au un potențial handicapant major; b. tipul de evoluție: - subcronică sau cronică, cu sau fără episoade de acutizare; - în remisiune (când o persoană cu schizofrenie nu mai prezintă nici un semn de tulburare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261793_a_263122]