253 matches
-
coincidentia oppositorum rezidă demnitatea omului adevărat, pe care românul autentic trebuie să îl aprofundeze și să-l redea artistic. Prin însăși hibriditatea lui, la jumătate de drum între idei și pasiuni, românul era destinat să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin în cele mai vaste și complexe înfăptuiri ale sale. În aceste române culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Vanitatea este refulantă, iar culpabilitatea refulată. Ambele sînt complemenare, aparținînd unei funcționări perverse comune, lipsite de armonie și contradictorii, fiind vital resimțite. Prima reprezină supravalorificarea și suprasatisfacția falsă a sinelui, iar cealaltă corectivul: subvalorificarea, insatisfacția obsedantă a acestuia. Energia motivantă scindată patologic este paralizată, devenind "forță moartă"; dar, pe baza vanității manifeste și constatabile, existența polului opus refulat poate fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale. Incapicitatea mărturisirii constituie o greșeală individuală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subconștient imanente pot fi ridicate la nivelul conștientului și supuse controlului purificant. Supraconștiința armonizantă este mai mult decît conștienta iar subconștientul dizarmonizant este mai puțin decît conștient. Dat fiind că viața psihică este în totalitatea ei o unitate funcțională psihologic scindată sau rațional reconstituită conform gradelor de luciditate, reflecția conștientă ar trebui în principiu să poată dobîndi un grad de luciditate introspectivă care să-i permită să pătrundă tot mai adînc atît în dedesubturile intențiilor mai mult decît conștiente, cît și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
identificați prin spectrometria de masă. În condiții corespunzătoare, piroliza ligninelor dă naștere la un tip de produși caracteristici, monomeri fenolici substituiți, în care catena laterală propanică din lignină a fost scurtată la unul sau doi atomi de carbon sau complet scindată. Se creează noi legături duble în catenele laterale prin dehidrogenare. Picurile de origine ligninică din cromatograma (GCĂ sunt recunoscute ușor datorită abundenței ionilor moleculari. Spectrele de masă ale ligninei sunt diferite de cele ale produșilor de piroliză a hidraților de
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
care invenția narativă primează totuși, în ciuda frescei istorice sau de moravuri. Ricardo Reis, unul din numeroasele pseudonime-heteronime ale poetului Fernando Pessoa, este o proiecție a poetului clasic, sensibil și totodată cerebral. El îi va supraviețui timp de nouă luni multiplului, scindatului său genitor (mort în noiembrie 1935) exact atât cât să-și acrediteze visul și viața în furtuna evenimentelor politice ce primejduiesc treptat, dar inexorabil Europa. Ricardo, fugarul în Brazilia, se-ntoarce sub imperiul morții lui Pessoa la Lisabona, se cazează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
numește Peșteri cu picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mors certa, hora incerta, situându-se în aceeași tradiție (postaugustiniană) ce consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o încă de la naștere: "pentru a cunoaște moartea/ în toate ale sale mărunțișuri/ îmbătrânesc pân' la durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le poartă, în uriaș buchet, spre mormintele victimelor (sisif); dimineața se trezește primul, "cu inima plină de toate durerile lumii" și cu "ochii scăldați în roua pustiului" etc. De aici, senzația inițială că personajul (când lugubru, când luminos) este dramatic scindat, că morbul dublei sale naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
izvorăște din dorința constantă de a se află într-un alt spațiu și într-un alt timp și nu reprezintă o preluare din versurile sau din gândirea lui Leopardi, ci un punct de originalitate. La autorul romantic eul nu pare scindat nici atunci când intelectul trăiește experiențe extraordinare, precum cea descrisă în Infinitul. La Quasimodo, cea care stabilește din nou contactul eului cu realitatea, cea care îl readuce în pezent pe poetul cufundat în viziuni onirice este iubita, în mod surprinzător și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alte texte din istoria literară mondială și le vom folosi, prin urmare, ca exemple ale tezei deja enunțate. Prin construcțiile sale estetice, autorul Sonetelor sugerează că tragedia nu se grefează numai pe dualități de situație (destin nefast), de sentimente (natură scindată) sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intelectual ca și Joseph, acesta optează de timpuriu pentru vita activa, implicîndu-se plenar (și cu succes) în lumea reală și oferind "dublului" său castalian cufundat în vita contemplativa o variantă existențială antitetică. Exemplul lui nu rămîne fără ecou în conștiința scindată a protagonistului, împingîndu-l către examenul ultim al inițierii acela al negării propriei condiții. Copleșit de îndoieli, Joseph Knecht se retrage din pos tura de magister ludi, spre oroarea membrilor Ordinului, și decide să intre în societatea oamenilor obișnuiți, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
idei care ar putea activa reacția de respingere automată din partea cititorului. Același lucru este valabil și pentru un jurnalist care lucrează pentru un organ de presă situat la dreapta eșichierului politic. Astfel fiecare rămâne în partea lui, iar opinia rămâne scindată între cititorii de dreapta care citesc presa de dreapta și cei de stânga, care citesc presa de stânga. Toate acestea din cauza caracterului fundamental afectiv al alegerii politice. Pentru mai multe informații Lodge, M., Taber, C. (2005), „The automaticity of affect
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de lucruri, decît cu vidul ce se deschide în mijlocul fiecăreia din senzațiile mele; cum să nu mă mir
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu coincidă decît cu intervalul, reprezintă o dislocare ce-i ruinează unitatea interioară. Prin urmare, orice tentativă de identificare cu sine, asumată prin cuvînt, nu va face decît să agraveze această diferență de sine, acest ultim stadiu al diaforei. Eul scindat face să șchioapete funcția auctorială cea care, în mod obișnuit, atestă coerența și legitimitatea spuselor antrenînd în acest dezechilibru certitudinea noastră de cititor potrivit căreia discursul este proprietatea exclusivă a unui enunțător unic. Deci discursul nu mai apare ca topos
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de combinare, prin paronimie și, astfel, prin surprinderea relațiilor, a similitudinilor între referințe diferite. Berlinul, văzut prin jocul copilului sau prin ochii fla neurului, este descris în final printr o serie de imagini care îi pun în evidență caracterul stratificat, scindat, agonic. De exemplu, cutia de cusut (Nähkasten), despre care Benjamin spune că avea nu doar un rol tehnic, ci și o întrebuințare ascunsă, magică. Do vadă stă modul în care este alcătuită: „Neben der oberen Region des Kastens, wo diese
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și specificul orașului moldovenesc. Geneza, fizionomia urbană, structura etnică și evoluția demografică I. A. Geneza orașului. Aprecieri critice cu privire la dezvoltarea urbanismului moldovenesc De aproape cinci milenii umanitatea își trăiește propria sa istorie în dou) „lumi” separate, într-un univers bipolar, scindat definitiv între mediul rural și cel urban. Perspectivele citadine ale oricărei așezări umane au fost prefigurate, în primul rând, de apariția „mentalității de orășean” a locuitorilor săi. Mai precis, de asumarea celei mai nobile caracteristici a acestei mentalități: libertatea. Libertatea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
lui Leopardi și tematizarea nimicului propusă de acesta. În scopul de a reliefa contradicția dintre înrădăcinarea poetului în raționalismul iluminist, pe de o parte, și cufundarea sa poetică în nimic, pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să ajungă la o concluzie stabilă, la coerență filozofică, suspendat și scindat între un nihilism absolut și disperat și veleități individuale și umanitare 239. Dincolo de aceste ocurențe istorico-terminologice, cultura italiană a adus contribuții importante la analiza nihilismului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tragic, pentru a le adapta la context/ orizontul de așteptare. Cu toate acestea, ni se pare oarecum îndreptățită și opoziția stabilită de un autor precum James L. Smith între, pe de o parte, complexitatea eroului tragic, care ilustrează o conștiință scindată ("essentialy divided"), și, pe de alta, simplitatea organică a personajului melodramatic, înzestrat cu o vitalitate teatrală supraabundentă ("superabundant theatrical vitality"), care identifică răul exclusiv în exterior, fără a-l mai căuta și în sine. Smith comite însă un abuz în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
alta, simplitatea organică a personajului melodramatic, înzestrat cu o vitalitate teatrală supraabundentă ("superabundant theatrical vitality"), care identifică răul exclusiv în exterior, fără a-l mai căuta și în sine. Smith comite însă un abuz în interpretare atunci când atribuie o "conștiință scindată" (recte o dimensiune psihologică) eroului tragic, distrus de un agent intern ("inner destructive agent"), în vreme ce protagonistul melodramei ("esentially whole"), de o inocență absolută, rămâne invariabil victima împrejurărilor exterioare. Or, pentru eroul tragic arhetipal (ilustrat de piesele lui Eschil, adânc ancorate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
faptul că "tragedia exclude recunoașterea, în timp ce comedia înscenează adesea numai parodia ei", și definea conștiința tragică drept "o conștiință opacă, simplă, cu identitatea nedivizată, nefisurată de acel du-te-vino al oglindirii". Eroul tragic nu are cum să posede, așadar, nici o "conștiință scindată", pentru că lui "îi ajunge scopul său substanțial", iar personajului comic îi e suficientă "subiectivitatea lui derizorie". Abia drama reprezintă "desfășurarea și analiza mișcării recunoașterii", proces făcut a descoperi omul în "acel ceva care ia naștere între oameni"67. Just. În
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră de semnalizare a "grandorii referentului numenal", fapt menit să trezească în receptor nu doar elanul identificării cu personajele dramei, ci și curiozitatea, spiritul analitic. Așa se explică de ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și "artă". Degradarea tragediei s-ar produce o dată cu procesul individualizării/ psihologizării teatrului, care va impune ca o consecință inevitabilă și dispariția corului de pe scenă, rolul acestui element esențial urmând să fie jucat fie de un personaj-raisonneur, fie de însăși conștiința "scindată" a protagoniștilor. Ca personificare a conștiinței și a rațiunii umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
regretul față de iubirea defunctă pentru amant și pentru tinerețea pe veci pierdută 119. Acesta e și motivul pentru care, în loc să aducă mult visata izbăvire, moartea soțului consfințește, dimpotrivă, sfârșitul jocului amoros întreținut de perversa dorință triunghiulară a femeii cu suflet scindat, incapabilă să iubească pe unul și același bărbat trup și suflet, cu mintea și cu inima deopotrivă. În absența soțului respectat pentru inteligența și ireproșabila sa ținută morală, femeia își dă seama de natura reală a sentimentelor față de amant și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Bianca pare a se conforma din instinct dorinței sale și-l trădează, făcând mult mai ușoară despărțirea, fără corvoada explicațiilor inutile (vezi și duplicitatea Anei din De peste prag). Iată, așadar, că Lovinescu schițează chiar din primele încercări literare imaginea naturii scindate a femeii, făcută să decadă până la ipostaza degradată a prostituatei, pentru a-și putea lua cu mai multă îndreptățire revanșa în imaginar, ca sursă fecundă de inspirație. De aici provine și ideea necesității durerii, a suferinței în dragoste, prin care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului" lovinescian, cum și al confruntării dramatice cu alteritatea feminină (bărbatul se raportează obstinat la trecut, pe când femeia se agață doar de prezent), pe fondul unui simbolism ambivalent, circumscris de leitmotivul oglinzii. Sub semnul lui Narcis se și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]