880 matches
-
istoria acestei tradiții. Serviciul de voluntariat organizează în fiecare an diferite jocuri și concursuri pentru a prezenta școlarilor istoria și cultura lumii într-un mod cât mai atractiv. De exemplu, în februarie 2009, voluntarii au organizat un joc numit „Ziua scitului”, având ca temă cultura Pazyryk. Elevii au putut astfel să descopere această civilizație amuzându-se. În fiecare an se organizează concursuri cu caracter educațional, în colaborare cu diferite departamente ale muzeului și centrele școlare. La începutul fiecărei ierni, serviciul de
Serviciul de voluntariat al muzeului Ermitaj () [Corola-website/Science/326284_a_327613]
-
primit numele de "expunere peterburgheză". Muzeul păstrează în rezervele sale 2,7 milioane de piese; 65.000 de piese sunt expuse în 350 de săli și grupate în 5 colecții: Piesele cele mai remarcabile sunt obiectele din aur ale civilizației sciților, o imensă colecție provenită din culturile romane și etrusce, dar și o serie de obiecte deosebit de bine conservate a poporului hun. Pot fi găsite, de asemenea, o colecție deosebit de bogată a obiectelor ce amintesc istoria Siberiei, ca scrierile din secolele
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
1000 î.Hr. Evenimente violente, certificate de descoperirile arheologice din centrul orașului o dată cu săpăturile efectuate pentru fundațiile hotelului "Astoria", au pus capăt acestor așezări omenești. Primele așezări dacice apar în mileniul I î.Hr. În secolul al V-lea un grup de sciți se așază în regiune, dar au fost asimilați de către daci. Valea Mureșului a fost în această perioadă una dintre porțile de intrare ale invaziilor celtice în Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
perioada “culturii Hallstatt“ (1150-450 î.C.) aparținând primei etape a epocii fierului s-au păstrat numeroase urme, atât pe teritoriul Turzii, cât și in împrejurimi. În această perioadă, daco-geții de individualizează din masa triburilor tracice, alcătuind majoritatea populației autohtone. Pe lângă sciți, în zona Turda au trăit în epoca fierului și celți. De la celții trăitori în regiunea Turda în a doua fază a epocii fierului (“cultura Latène”, 100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă de bronz, găsită la Luncani. Etapa
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
3 aprilie 1078), el a fost recunoscut suveran până și de independentul Philaretos Bahramios. Noul basileu l-a executat pe Nikephoritzes, care era detestat de mulți, în schimb i-a înălțat pe doi favoriți, nu mai puțin cruzi și lacomi, sciții Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nikephor III s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Descoperirile arheologice din zonă demonstrează că pe vatra actualului Harkov populațiile locale au existat fără întrerupere încă din mileniul al II-lea î.Hr. Astfel de descoperiri au fost datate ca fiind din epoca bronzului, dar și mai recente, de pe vremea sciților și sarmaților. Există dovezi bogate ale așa-numitei culturi Cerniakov, care a înflorit în zonă între secolele al II-lea și al VI-lea. Orașul a fost fondat pe la mijlocul secolului al XVII-lea. În 1805, în oraș a fost înființată
Harkiv () [Corola-website/Science/303837_a_305166]
-
arheologic dedicat excavării resturilor fortăreței hazare Sarkel), Douglas M. Dunlop și Abraham N. Poliak; popularizați de Arthur Köstler (în cartea "Al treisprezecelea trib"), consideră că o parte importantă a evreilor vest-europeni, așa-numiții așkenazi (sensul nou nemți; sensul vechi, antic sciți, Saka) - denumiți de turcologii din Turcia musevî türkler, adică turcii mozaici -, sunt descendenții comunităților hazarilor evrei. În lucrarea lui Köstler se subliniază că hazarii "„și-au ales acestă religie (mozaică) în anul 740, deși nu avuseseră nimic în comun”" cu
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
întinde pe o perioadă documentată de timp de mai bine de 2.500 de ani. Începând cu secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, corăbiile grecești purtând familii întregi de negustori, meșteșugari, ostași și marinari intră în marea denumită de Sciți "Axaina" (albastru întunecat) și o denumesc "Pontos Euxeinos" ("euxeinos" însemnând în grecă "primitoare"). Zona gurilor Dunării, prin posibilitățile sale comerciale, le atrage atenția, și coloniști veniți din Marea Egee și de pe coasta de sud a "Pontului Euxin" (Marea Neagră) întemeiază aici mai
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
referă la asediul turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc și i-a înecat în
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină”. Papa Nicolae I (an 865 d.H., Într-o scrisoare către Împăratul Mihai al III-lea al Constantinopolelui) afirmă: ”grecii numesc limba latină - limba pe care o vorbesc sciții” adică geții, iar Sextus Rufus, sec I d.H. (Breviarium, c. VIII cf. Bocking Not. Dign, II, 6) este cât se poate de clar: ”O limbă barbară latină se vorbea și În provinciile Illiricului Încă Înainte de cucerirea romanilor. Sub numele de
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
care le-am efectuat în perioada 2000-2008), dintre care numai 6.000( conform datelor de pe site-urile referitoare la Tătarii Crimeeni) în Bulgaria. sunt descendenții unor popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populației este folosit încă din secolul al XIII
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
ajuns până în Burgundia în secolul X, urmați de uzi, pecenegi și cumani. Nou-veniții aduceau cu ei limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus. Pentru români, migrațiile nu erau privite că ceva nou. Îi denumeau "geți" pe goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Sfântului Andrei».» Alegerea Sfântului Andrei nu a fost hotărâtă la întâmplare, deoarece Sfântul Apostol era venerat de poporul rus. Potrivit scrierilor teologului Origene, Sfântul Andrei, fratele Sfântului Petru a fost primul evanghelizator al Rusiei, el a predicat Cuvântul lui Dumnezeu sciților, popor nomad care trăia în steple eurasiene, o zonă care se întindea din Ucraina până în Altai. Apostolul a murit ca martir în Patras în anul 60. Potrivit unor povestiri, Sfântul Andrei a ridicat o cruce pe dealurile Kievului, pe malurile
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
provincia Balkan (Turkmenistan). Populația orașului era de 33.388 de locuitori, potrivit recensământului din 1989. Orașul Serdar este situat la nord-vest de capitala țării, Așgabat. Orașul Serdar este situat aproape de vechea cetate persană Farava. Locuitorii regiunii făceau parte din poporul scit, "daheenii" care trăiau la est de Marea Caspică. În 1881 a fost construită o gară în orașul modern pe Calea Ferată Transcaspiană. În iulie 1918, în urma declarării legii marțiale în capitala Așhabad, comisarul V. Frolov, șef al Ceka din Tașkent
Serdar (localitate) () [Corola-website/Science/327317_a_328646]
-
Don este Rostov pe Don, iar cel mai important afluent este Donețul. În antichitate, râul era considerat granița dintre Europa și Asia. În vremea de maximă înflorire a Greciei Antice, într-o perioadă în care zona Donului era locuită de sciți, râul cunoscut ca Tanaïs era unul dintre cele mai importante căi comerciale. Tanais este numele sub care erau cunoscute râul Don și orașul așezat pe malurile lui de către sursele antice grecești. Se pare că numele modern al cursului de apă
Râul Don (Rusia) () [Corola-website/Science/304813_a_306142]
-
noimă. Împăratul împărțea funcțiile de răspundere rudelor sale și celor ale soției, depravata și inteligenta Euphrosyne Ducas. Vânzarea de titluri se înfăptuia pe o scară și mai largă decât înainte, până și cele mai înalte erau cumpărate cu bani de sciți și de sirieni. Impozitele nebunești sufocau industria și comerțul, iar locuitorii regiunilor rurale ale Asiei Mici treceau în masă sub stăpânirea sultanului de Iconion, preferând puterea Islamului morții de foame. Situația politică externă a Imperiului era nu mai puțin deplorabilă
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
și-au numit coloniile din Siria și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
prima menționare de către izvoarele istorice în actuala provincie Gang-su, regiunea vestică Chinei de astăzi. Descoperirea în 1986 a unor morminte aparținând acestei populații a demonstrat că din punct de vedere antropologic yuet-chi făceau parte din rasa europoidă, fiin probabil sciți sau iranieni (după numele prin care mai sunt denumiți: masa-geți sau dahi regali ar putea avea origini daco-getice). Denumirea de yuet-chi provine din izvoarele chinezești, dar au fost denumiți și tokhari, sau în perioada ultimă de înflorire kușani. La un
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii și al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast și cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu. a mutat capitala Imperiului Persan la Persepolis. A anexat Punjabul în 517 î.Hr.. Pornește într-o expediție împotriva sciților în (513 î.Hr.), soldată însă cu un eșec. Darius I a vrut să cucerească Grecia, dar a fost înfrânt la Marathon (490 î.Hr.). Moare înainte de a porni în a doua expediție împotriva grecilor, în anul 486 î.Hr., sarcina de a
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
Marea Egee. Primele hărți grecești au demonstrat influența pe care a avut-o acest drum. Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. sub Darius I cel Mare Imperiul persan ajunge la maxima lui înflorire. În urma expediției din anii 514-512 î.Hr. împotriva sciților, el își extinde stăpânirea asupra unei părți din Peninsula Balcanică. Cyrus cucerise coastele estice ale Mediteranei, continuase și asigurase cucerirea părții sale sudice prin dominarea Egiptului. Darius cel Mare s-a pregătit timp de opt ani pentru această expediție. Probabil
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
războiului din Tracia. S-a spus că toate popoarele din zonă s-au supus, mai puțin geții care au luptat din patriotism. La nord de Dunăre se aflau triburi aliate cu cele de la sud de râu. Grecii numeau această populație sciți. Cei care erau situați la est erau mai apropiați ca limbă de perși, iar cei de la vest aveau o limbă apropiată de cea tracă. Nimic nu era mai firesc, decât ca popoarele de la sud de Dunăre să se alieze cu
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
faptele sale din aceste locuri sunt învăluite în legende. Dominația persană asupra părții estice a Peninsulei Balcanice a durat 15 ani și a fost întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în Imperiul persan. El a dorit deasemenea să cucerească Sciția și pentru că voia să se răzbune pe sciții
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
a fost întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în Imperiul persan. El a dorit deasemenea să cucerească Sciția și pentru că voia să se răzbune pe sciții care invadaseră Media cu 100 de ani înainte. Regele persan Cyrus ""cel Mare"" (558-528 î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte provincii
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în Imperiul persan. El a dorit deasemenea să cucerească Sciția și pentru că voia să se răzbune pe sciții care invadaseră Media cu 100 de ani înainte. Regele persan Cyrus ""cel Mare"" (558-528 î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte provincii din Asia Mică, și regatul Lidiei, de care depindeau, cel puțin nominal, toate coloniile grecești din Ionia, unde
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]