1,812 matches
-
spălat. Cel mai repede s-a înțeles cu imamul și cu preoții bisericii ortodoxe cărora le-a garantat că le face ca noi veșmintele cu care slujeau. Au prins gust și ceilalți din oraș cînd au văzut că uniformele ofițerilor sclipeau și cînd primăreasa le-a spus prietenelor ei că acestui Cezărel îi dădeai o rochie veche și ți-o dădea înapoi ca nouă. Dar cînd s-a aflat că la boiangeria și spălătoria lui puteai să dai un costum vechi
Cumetria tocmai cînd by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7777_a_9102]
-
apa cum se alegea din nisip închegîndu-se / ca și carnea și / rîul înălțîndu-se ca un deget spre cer. / Iar din loc în loc / pești încă vii și oameni și dobitoace zbătîndu-se / prinși pe jumătate în piele. și sus / la mari depărtări sclipeau inelele podurilor / și lănțișoarele și..." (Dansul). Accentele crude ale imaginii îl apropie pe Ion Mureșan de expresionismul lui Gottfried Benn. Cu o deosebire însă. În poemele lui Ion Mureșan întotdeauna o transcendență - Poezia, Zeul - este vinovată de această degradare dramatică
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Când viermii orbi vor sfâșia din prada/ Batjocurii ce va mai fi din mine." Curtate de poeți de toată mîna, de la Barbu la Moșandrei, păsările Herei, Arguși reduși la decor, pot fi socotite, fastuoase, desfătătoare și artificiale, embleme ale modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri grele
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă sclipind lacrămă. Din copaci ploua nectarul zorilor ca o picurare de perle scumpe. O fire, izvor nesăcat de milă! Pîn^ și tăcerea ta vorbește cucernicelor mele simțiri. Prea slab ca să te pot cuprinde, te iubesc cunoscîndu-ți îndurarea. Te voi slăvi pînă
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Australia a continuat să joace de la egal la egal cu campioana mondială en-titre, apărându-se foarte organizat și reușind să-i împiedice pe magicienii lui Carlos Alberto Parreira. Primele 45 de minute s-au încheiat fără ca Ronaldo sau Ronaldinho să sclipească, puține mingi ajungând la câștigătorul ultimului Balon de Aur. Pauza a fost un sfetnic bun pentru jucătorii lui Parreira, iar în minutul 49 Brazilia a deschis scorul prin Adriano, care a putut astfel sărbători nașterea copilului său. Golul le-a
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
mi bubuie, ochii mi explodează de mii de stele care cad ritmic asupra noastră. Neîn cetat. Hai să intrăm aici, e frig, spune. Suntem înăuntru. În hol ceasul arată 12.01. La mulți ani. O bombă de cartier, supraaglomerată, totul sclipește, asurzitor, costumele negre, paietele, fripturile și parfumurile dulci, senzuale. Aur. Țiganii încing dansul în jurul nostru, se rotesc neîncetat. De alături se aude un puști strigând fără rost: Ia tiribomba, neamule, tiribomba cu norocul, ca să-ți potolească focul. Fum și acordeoane
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
această emisiune Îmi aduc aminte de revolta unei foste prezentatoare, revoltă foarte mult mediatizată nu cu mult timp În urmă. Am admirat atitudinea intransigentă a domnului Dan Diaconescu. Avea perfectă dreptate. Realizatorii emisiunilor trebuie să fie buni meseriași, să le sclipească mintea, nu trupul, În Întregime, sau părți din el. Dacă tipa respectivă asta dorea, ar fi trebuit să se adreseze unei agenții de resort. Orice post de televiziune ar trebui să promoveze acest punct de vedere: calitatea, nu cantitatea contează
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
este doar vehiculul dintre lumi, simbolul „spațiu-timp” întrupat într-o ființă fantastică, vorbitoare, ce aparține și prin culoare - în contrast cu întunecata, pestrița ghionoaie - binelui și vieții. Deși încovoiați de efort, țăranii, aceste „combine” vii intrate cu secera în lanul de grâu, sclipesc optimist, incandescent în lumina orbitoare a soarelui de vară. Modul expresiv, în manieră naivă, în care este exprimată mișcarea, se înscrie ca încă o reușită a picturii lui Gheorghe Boancă. Reprezentativă pentru viziunea pictorului este compoziția cu un subiect generat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o mașină misterioasă. Atunci comandantul aeroportului a ordonat să fie capturat urgent OZN-ul. Răsete - animație. Altă poveste și mai S.F. decăt toate S.F.-urile: anul ... și un gardian vigilent a observat pe șosea o navă cu multe faruri care sclipeau. Din navă, el fiind sub regresie hipnotică a povestit cu lux de amănunte, au coborăt răpitorii; cap mic, ochi mari migdalați, cu pupilele ca ale pisicii, nas lung, gura o tăietură, fără buze. Răpitorii l-au invitat la bordul navei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu-i mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pui: Ce-i cu tine, Dakota? Cum ai ajuns la cascadă? Ce cauți aici? Pur și simplu mintea lui nu reușea să găsească o explicație la ce se întîmplase. Am venit după tine, Lupino, răspunse puiul, relaxat. Luminițe ghidușe îi sclipeau în ochi și Lupino înțelese cu stupoare că, odată scăpat din ghearele morții, unde fusese cu doar cîteva clipe mai devreme, puiul uitase deja ce i se întîmplase. Vreau să merg și eu cu tine, adăugă, mulțumit de ce plănuise să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu. Perfect! Încetul cu încetul, se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de nea alb? că argint din Ophir", „cu bol?i mai Înalte decât Însu?i Cerul": „Acolo printre-acele lungi coloane Suspend? lampe mari că ni?te albe lune Ce Împlu lumea raiurilor mele Cu o lumin? dulce, alb?, cald?. Stâlpii sclipesc, bol?ile-s str?lucite, ???? rite-s de pulbere mai alb? Ca-argintul cel de viu ". („Odin ?i poetul") Peisajele pe care Eminescu le f?ure?te În misteriosul mediu marin Încânt? prin viziunea original? ce „Ing?duie fanteziei plasticizante a artistului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
singuratic ?i ale apelor râului, În fire de lumin? urzite din „vatra de j?ratic" a cerului: „Pe un deal r?sare luna, ca o vatr? de j?ratic, Rumenind str?vechii codri ? i castelul singuratic ?-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind În ropot". În „F?t-Frumos din Tei", luna r?sare că o minune a nop?îi, din umbră codrilor: „ Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurze?te melancolic A lor suflet Îmb?țâț . Lun-atunci din codri iese
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
să știe, într-un decor temporal aflat la multe secole în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii erau împodobiți din vârf și până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer plutea o atmosferă de pace, liniște și sărbătoare. Au coborât din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casa? Asta-i o cocioabă, ori tu ai făcut acolo o vilă. Da, draga mea, așa e. Hai să intrăm. Înăuntru o găsi pe baba Floarea, cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp de una, de alta, o întrebă de sănătate... Îi povesti bătrânei cum a căzut în budană și baba râdea de se prăpădea. Babă Floareo, cum de te-a dus gândul la așa ceva? Eram singură, zilele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce-am terminat micul dejun, m-am apucat de treabă. Voiam să scap de grămada de lemne arse. Osaki, Hangița, și-a făcut apariția la poarta din grădină. — Ce s-a întâmplat? Mi-au ajuns niște vorbe la urechi. Îi sclipeau ochii în lacrimi. Îmi pare rău, am murmurat eu în chip de scuză. — Nu aveți de ce să vă cereți scuze. Ce-a zis poliția? Nimic. — Atunci e bine, spuse ea, fericită. Am discutat cu Osaki despre modalitatea de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a trecut prin fața ochilor. Apoi s-a topit. Am sărit din pat și am cuprins, cu brațele, genunchii mamei. — Mamă, te rog, iartă-mă! Zilele acelea, așa cum mi le amintesc și acum, au fost cam ultimele în care au mai sclipit, cât de cât, tăciunii fericirii noastre. După ce s-a întors Naoji din Pacificul de Sud, a început adevăratul iad. III Senzație de neputință. Am impresia că nu mai pot nici măcar să trăiesc. Valuri de durere îmi străpung necontenit inima, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-mi aceste cuvinte pe care le-am citit într-un roman franțuzesc cu multă vreme în urmă, m-a cuprins o melancolie de care nu era chip să scap prea curând. Am privit pe fereastră. Marea, scăldată de lumina amiezii, sclipea cu intensitatea orbitoare a unor bucăți de sticlă. Mi-am adus aminte că, atunci când am citit acele cuvinte în roman, am fost oarecum de acord, considerându-le, probabil, adevărate. M-a cuprins nostalgia pentru acele zile când eram în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
altul. Nu-mi puteam stăvili lacrimile, cu toate că știam foarte bine că nu mai aveau nici un rost. În seara aceea, după ce s-a întunecat, am ieșit pe verandă și am stat acolo multă vreme. Nu-mi puteam înăbuși suspinele. Stelele toamnei sclipeau pe cer. La picioarele mele s-a cuibărit o pisică. Nu știu a cui. În ziua următoare, mâna mamei era și mai umflată. Nu mai mânca nimic. Nu putea bea nici măcar suc de portocale. Zicea că o doare în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fi fost fericit. — De ce? — Și împăratul s-a eliberat. — Chiar dacă vreau să plâng, nu mai am lacrimi, continuă mama, zâmbind cu tristețe. Mă întrebam dacă mama era sau nu fericită, dacă sentimentul de fericire nu semăna cumva cu aurul care sclipește vag pe fundul râului tristeții. O senzație de lumină palidă, ciudată, după ce ai reușit să depășești hotarele nefericirii. Împăratul, mama, și chiar eu puteam fi fericiți. Dimineață liniștită de toamnă. Grădină însorită, afânată. Am pus deoparte andrelele și am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secată, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, foșgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. Și pentru ca acestă zi de mîine să nu fie doar o simplă abstracțiune, Muzeul Literaturii și-a luat precauția de a intra chiar de astăzi în mitologia creației literare și
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]