570 matches
-
an ca să se usuce și să își ia culoare. După aceea cam 3-4 săptămâni se ține în apă ca să se înmoaie spre a putea fi lucrat. Sunt lucrate în banc manual cu dăltițe și ciocanul. Se cioplesc pe față, se scobesc pe spate, se dau cu ceară și ulei de in. Măștile au aplicat păr natural din blană de oaie și de capră. Bența Codrin din Fălticeni, profesor de istorie, a moștenit arta cioplitului în lemn din familie. La Festivalul de la
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
am reușit să vedem la Paphos ”mormintele regilor”, un sit arheologic cunoscut sub acest nume, ultimul loc de odihnă pentru aristocrații din Paphosul secolului al III-lea î.Hr. și secolul al III-lea d.Hr., constând din niște camere mortuare scobite în stâncă , unele prevăzute cu coloane și „curți”... Mai aveam la dispoziție o singură zi în care fata mea era liberă, așa că am hotarât împreună să nu ratăm o excursie la Nicosia, capitala „ruptă” în două, cu partea de nord
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
ni-o mai dus unu’ căldarea șî-o plecat cu butelia!” hai la vot, cu mic cu mare, cât ne mai permite UE, micul nostru pe grătar, c-un colț de pâine și muștar, și vreodouă scobitori, în nas ne scobim la urmă , când băgăm votul în urnă; gagicăreală pe șustache, că s-a întors mama din Italia și nu mai vrea să plece înapoi, pesemne a aflat că tata i-o dă sub coadă vecinii, că soțul ei a plecat
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
făbricuță ajunse model de eficiență și profit, însă toate tentativele de privatizare fuseseră respinse. Prietenii știu de ce! Aflat deci, în această dimineață, în relație directă cu registrul contabil al propriei vieți, domnul Eracle, din lipsă de soluții, începu să se scobească în urechi, apoi în nas, apoi se scărpină în cele mai diverse locuri, însă nu găsi ieșirea din depresie (rar se întâmplă așa ceva contabililor, dar și când o fac...). Bărbații însă, atunci când sunt copleșiți de probleme au totuși o cale
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
ca în anul acela să rodească toate, încât hambarul și cămările se umplură. Ba mai mult, Artemie se duse în târg și cumpără câteva roiuri de albine, pe care le așeză în niște stupi rotunzi, făcuți din trunchiuri de fag scobite pe dinăuntru, în livadă. Vara scoase multă - multă miere, de nu mai aveau în ce s-o pună. Domnul binecuvântă casa lor cu de toate! Un lucru curios se întâmplă în iarna care urmă. După ce căzuse prima nea, Katya ieși
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
un sfânt și pe aici, s-au țicnit oamenii ăștia de tot și vin la el să se roage, risipindu-și prinosul de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident de mucava. Oamenii au început să se teamă de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
un sfânt și pe aici, s-au țicnit oamenii ăștia de tot și vin la el să se roage, risipindu-și prinosul de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident de mucava. Oamenii au început să se teamă de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
surdacă a picat un sfânt și pe aici,s-au țicnit oamenii ăștia de totși vin la el să se roage,risipindu-și prinosul de omenie.El se autointitulează cu emfazăNesperatul Sfântși le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui,scobindu-se între dinții protezeicu un trident de mucava.Oamenii au început să se teamă de elși-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucurosși le consideră deja o obligație.Merindele le descântă ca un șaman să le scapede
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
sale. Bătrânul negustor nu se lăsă rugat mult și o conduse într-o cameră frumos amenajată, chiar pe puntea corabiei, care oferea un spațiu primitor și confortabil. Pe jos erau întinse multe piei și blănuri, iar bârnele de sus erau scobite cu atenție, lăsând lumina și aerul să pătrundă în intimitatea încăperii. Aela chemă toate amazoanele. Climene apăru la braț cu Celeno, avea un aer de neîncredere nefiresc pentru ea. Talestri o privi cu nervozitate și începu: - Bună dimineața, dragele mele
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
comporți ca un mișel! Bârna ce în ochi te-nțeapă Ți-a orbit sufletul tău, Te crezi prințul de la curte, Dar cerșești un rol în hău! Te trezește dar' făptură, Zvârle rolul eremit! Că nu ești decât un vierme, Ce scobești pe cel rănit! imagine internet Referință Bibliografică: PAIUL DIN OCHI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
-
păr nu va ști că ploile sunt frumoase primăvara fluturii vor avea aripile în atele florile vor fi rod uscat și verdele și albastrul vor obosi retina de prea multă trezire Nu lăsați toamnele să întunece diminețile păpușilor își vor scobi ochii să îngroape lumina și își vor tatua pe suflet ploi galbene cu noroi de frunze la prânz se vor hrăni cu melancolii și seara vor bea lacrimile îngerilor și ce-i mai rău este că nu vor ști niciodată
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
a lipsi de la sfânta masă, iar doamna se duse să plângă și să se dea cu capul de frigider, în odaia din fund. La sfârșit, se șterseră cuviincioși la gură cu un boț de mămăligă și se puseră pe așteptat scobindu-se în măsele cu paie rupte din mătură. Cum lucrurile păreau că trenează, domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după carnea sărată, luă o hotărâre eroică. Se ridică icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
documentare, lungile interviuri cu cei care i-au cunoscut pe acei mari duhovnici, l-au scos pe părintele Vichentie din schit, mai întâi dormind câteva zile în câte-o chilie ridicată în vârf de munte, apoi în câte-o grotă scobită în stâncă, pe urmă rătăcind săptămâni îndelungate în căutarea unui pustnic cu har despre care auzea că are darul înainte-vederii, până când a ajuns să revină la schit doar în marile posturi pentru a se spovedi și împărtăși. Primind de la un
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
de pazel, dintr-un cer decupat. Ultimul zbor a ținut 35 de ani! La început am zburat paralel cu pământul, atingând vârful brazilor, apoi degetele florilor, albinelor și ierbii, am atins chiar solul din zbor, am ras iarba fragedă, am scobit pământul și am făcut găuri de trecere că doar trebuia să supraviețuim și noi, și toți care vroiau să conviețuiască în cuplu, am săpat tuneluri de eliberare... știind din picturile existențiale că o închisoare consimțită e mai bună decât libertatea
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
rost lozinci și sloganuri. Cu sufletele mai albe ca ghioceii, cu glasurile mai cristaline decât oricare clinchet auzit vreodată, școlarii, mlădițele primăverilor noastre erau obligați să rostească solemn (și vai de acel micuț care tușea, satrănuta, voia pipi sau se scobea în năsuc în aceste momente festive): „Noi, primăvara patriei, noi viitorul/ cu graiul inimii cel mai ales/ venim să omagiem al XIII-lea congres,/ partidul, țara și conducătorul.// (scrise cu majuscule) Epoca Ceaușescu e lumină/ în care ne-am născut
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
ea în relație cu brazda la arat sau cu repetarea de multe ori până rămâne o dâră adâncă, un „șanț“ . De la arâg, arig, arrug - la rigola nu e departe: o simplă afereză cf. araki-raki „rachiu“. Tot în legătură cu „a săpa, a scobi“ și deci cu canalul era văzută fata la iranieni kanya sau femeia: kona la suedezi, coană al nostru, kuna „femeie“ în tupi guarani (America de Sud), kin în armeană, în udmurtă ken „noră“ etc., femeia fiind văzută ca o brazdă (loc arat
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
multe de scris despre magh. arok - se vede legătura cu arik, arâk, arig -, cu sl. rov „șanț adânc, groapă“, poate și cu lat. rivus, rus. reka etc. Dacă cineva se mai îndoiește de relația lui canalis cu „a săpa, a scobi“ iată o frumoasă explicație dată în NDE, Paris, 1913, p. 158: canal, „râu săpat de om: rivière creusée par l'homme“. Atunci de unde confuzia cu „trestia, stuful“? În scitică kana înseamnă „cânepă“, la greci și romani canna „trestie și stuf
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
cu suflet barbar dar cu atâta ușurință/ încât s-a auzit bucuria lui Dumnezeu// - ehei frățioare ți-ar trebui/ "încă puțină lumină pe limbă"/ și până să-mi vii și până să-mi vii/ "mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
din urlet să nu zacă somnu-ntrânsul. Și-a-ndoit pe veci opinca în grânarul țării noastre, morilor le-a tăiat hrinca legănând apusu-n glastre. Le-au cărat cocorii dorul plumbuit în scrin de cetini maica, taica și pridvorul își scobeau din umbre prieteni. Pe marama ce-nfrunzește din ochi roșii trandafirii luna-n-rouă-și împletește steagul păcii și-al iubirii. Vin degrabă, drag române! să cântăm cu toți-n cor azi, e ziua ce-ți rămâne cât ești liber, nu dator! Autor
E ZIUA TA, ROMÂNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370514_a_371843]
-
contribuție, creștinii simpli și-au încropit bisericuțe din lemn, iar cei deciși iremediabil să-și închine viața doar Domnului și-au săpat cu dalta lăcașuri de închinăciune în stâncă, dovadă fiind bisericile rupestre de la Țâpova, Saharna, Butuceni. În mănăstirile rupestre scobite în malurile Nistrului, gândea regretatul Andrei Vartic, cu referire la vechimea lor incertă, călugării erau, la nevoie, și ostași la hotar. Și că începutul acestor lăcașuri săpate în piatră vine de la închinătorii care aveau încă în trup sângele netulburat de
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
și asupriți?” E-atât de bine - (Floare Ranta Cândea) E-atât de bine/ să sar peste/ zi/ și să mi se facă/ foame/ astfel găsesc lumina/ din/ silabele tale/ printre pânze de ape/ sau de păianjen/ pun masa/ de lumânări/ scobite în portocala de lumânare/ apoi ne ardem la/ șemineul amintirilor...” Legătura dintre literatura romană a începutului de secol, din țară și literatura din diaspora. Categoric, există o astfel de legătură, din păcate, prea puțin valorificată de forurile Culturii din România
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
deși lua bătaie cât încape. Consumatorii, deloc impresionați de comportamentul nefiresc al moșului, priveau în gol, nu mai vorbeau nici măcar între ei ca să nu-i dea nici un prilej de a intra în vorbă iar cei mai cuvântăreți din fire se scobeau în dinți sau se scărpinau prin diferite locuri. Numai că, moșul era ceva mai viclean decât ne imaginăm. Spuse așaa, cam într-o doară: - Bă, l-am văzut! Stane, ca electrocutat, intră în acțiune și umplu cu dexteritate un păhărel
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
deși lua bătaie cât încape. Consumatorii, deloc impresionați de comportamentul nefiresc al moșului, priveau în gol, nu mai vorbeau nici măcar între ei ca să nu-i dea nici un prilej de a intra în vorbă iar cei mai cuvântăreți din fire se scobeau în dinți sau se scărpinau prin diferite locuri.Numai că, moșul era ceva mai viclean decât ne imaginăm. Spuse așaa, cam într-o doară:- Bă, l-am văzut!Stane, ca electrocutat, intră în acțiune și umplu cu dexteritate un păhărel
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
complexului agro-industrial Krakl World International, un concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Toate acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730. Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]