299 matches
-
zile în urmă. Tăcu și-l privi în ochi. - Dacă-l întîlnești, nu-i vorbi de asta. E poveste veche, și el nu știe nimic... Dar pelerina! exclamă ridicând brusc mâna în aer, parcă-ar fi voit să-i arate scobitoarea pe care tocmai o scosese din buzunar. Am citit și recitit toate stenogramele, doar voi afla de ce s-a hotărât să poarte pelerina asta... - Cu două petice cusute în dreptul epoleților, preciză Pantelimon. - Epoleții fuseseră smulși la descinderea din noaptea aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și înălță brusc capul. - Dar e pur și simplu absurd! exclamă. Dacă apar ediții clandestine, cu eventuale mesagii cifrate, în România, mesagiile nu pot fi decât în românește și adresate românilor. - Pare, într-adevăr, absurd, începu Pantazi căutîndu-și o nouă scobitoare. Și totuși, așa este: ținând seama de calendarele lunare de pe toată suprafața Pământului, computerele electronice au descifrat până acum peste o sută de mesagii, redactate în 15 limbi, inclusiv limba română. - Imposibil! repetă Pantelimon. E absurd!... Ce fel de mesagii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rezultat. Dar e greu de închipuit că această tendință către "liberalizare" poate fi radical anihilată. Pe de altă parte, e greu de închipuit că anumite supraputeri să nu încerce a profita de o asemenea tendință. Se întrerupse, scoase frânturile de scobitoare din gură și le așeză cu grijă, una lângă alta, pe marginea băncii. - Ce-ți spun eu acum, repet, e o simplă ipoteză. Și ți-o spun d-tale pentru că ai înțeles lecția lui von Braun: triumfă numai acela care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vor fi mângâiați... Fericiți iubitorii de pace... - Ah, da! exclamă Pantelimon roșind. Știu. Le-am auzit și eu. Dar nu știam că li se spune așa: Fericirile. - Sunt opt Fericiri, adăugă Pantazi așezând cu degetele ușor tremurând ultima frântură de scobitoare pe marginea băncii. Dacă aș face un efort, cred că mi le-aș aminti pe toate opt... Tăcu, închizînd ochii, parcă ar fi încercat să și le amintească și să le numere. - Spuneați ca au fost trimise mesagii și în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de calendarul lunar din Uganda... - Era expresia ei favorită, continuă visător Pantelimon. Mi-o tot repeta mereu. Pe atunci, mi se părea umilitoare, și nu înțelegeam de ce mi-o spune. De ce tocmai mie?... Cu un gest, scurt, Pantazi zvârli rămășițele scobitorilor, călcîndu-le cu piciorul, amestecîndu-le în pietriș, încercînd să le ascundă. - Ai să înțelegi, poate, mai târziu, spuse. Au fost mulți săraci cu duhul în toată lumea asta a noastră. Dar cel mai faimos tot Parsifal a rămas. Căci a fost singurul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
colo-colo. Toată viața fusese strânsă la pungă, da acu, ce-o fi fost și-n capu ei, că luase obiceiul să strângă de pân casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a văzut baba fără nepotă-su, de focu lui s-a ramolit și de necaz c-a ajuns la mâna lu gineri-su. C-altfel ce să fi fost în mintea ei, de aduna tot ce găsea pân casă : petice, scobitori, dopuri, oase de la mâncare ? Le strângea așa, făcea o boccea și-o pitea, să plece cu ea în lume... Oricât se ramolise, tot știa c-ajunsese la mâna lu gineri-su și știa că de la unu ca el n-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mult ca sigur, nu pot gîndi aceste lucruri, pentru că sînt prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care se adună și-l Împlinește (Încă o măslină Înfiptă În scobitoarea devenirii), și mă uit la Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură bucățile pe jumătate mestecate, să le lipesc la loc pe sandvici și să i-l dau Înapoi - ia-ți-l și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Țanțoșei. Ea Îi spunea don Carlos și cînd stătea la masă avea grijă să controleze ca mîncarea să fie la fel cu a stăpînilor. Șoferul cu mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare pe care pe urmă o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ia legătura cu el. De data asta i-a fost mult mai ușor să scrie, În realitate avea puține lucruri să-i spună, el probabil că știa povestea cu Peggy, a fost o nesocotință, oricum Începusem să mă plictisesc de scobitoarea asta și de altfel e mult mai bine că s-a Întîmplat așa; e mult mai bine, fiindcă, dacă aș fi lăsat-o, prietenele ei s-ar fi solidarizat cu ea... În schimb, unele dintre ele s-au cam supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi putut la fel de bine să vorbească și în dialectul Pawnee. În afara cercului, o față umflată, cu mult păr în nas și în urechi și cu o șapcă de un roșu-sângeriu pe care scria „IBP“, își făcea de lucru cu o scobitoare, sculptând în ea un mic totem cu incisivii săi pricepuți. Nu ne permitem să ne batem cu pumnu’ în piept, spuse bărbatul. Arabii ăia ar fi în stare să traverseze deșertul ca să se răzbune pe un miraj. Păi, cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încetișor spre casă. * Inventariind obiectele folosite de cititori ca semne de carte și uitate printre filele volumelor bibliotecii la care lucrează, bibliotecarul francez Louis Périn a notat, în afara cărților poștale, a ilustratelor sau a scrisorilor, cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând să apună soarele. Omar îi părăsea printre primii, deodată cu paznicii purtători de banduliere. Ca și cerberii ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era zăpușeală și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e frig În celula asta izolată și degetul mare mă doare. Stilizez, la lumina slabă a unui opaiț muribund, ultimele opere care vor trece sub numele lui William. Doctorul Dee a murit, murmurând „Lumină, mai multă Lumină“, și cerând o scobitoare. Pe urmă a zis: „Qualis Ariifex Pereo!“ Bacon e cel care a pus să fie ucis. De ani de zile, Înainte ca regina să dispară, cu mințile și cu inima rătăcite, În cine știe ce fel, Verulam o sedusese. Acum chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dădea drumul În bilă doar o dată pe an să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un fel de pește uriaș pietrificat care Îi curenta cînd Îl atingeau și pentru că li se oferea această experiență plăteau scobitorilor În bilă cu pește carne de capră struguri și frigărui de șopîrlă! Și asta se Întîmpla acum nu foarte mult timp imediat după al Doilea Război Mondial după ce avioanele americane au eșuat În furnizarea Paradisului și cultul local pentru transporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care practicase judō multă vreme. — Ne-ați sunat mai devreme. — V-au sunat de la Poliția Metropolitană... Cum îl cheamă? A, da, Gaston Bonaparte. Am auzit că sunteți garantul lui. Polițistul tocmai își terminase cina. Se scobea în dinți cu o scobitoare, în timp ce vorbea. — Ni s-a spus că e rănit. — Nimic grav. Niște vânătăi și-atât. E francez și ne-am gândit că s-a întâmplat ceva grav dar, din fericire, se pare că nu-i vorba de nici o crimă. Auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori nu s-a putut abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o nedumerită, a scuipat scobitoarea și s-a simțit dator să explice: — Nu aveți de ce să vă îngrijorați în privința lui Endō. Străinul spunea că s-au despărțit în Ginza, azi-dimineață. — Dar de ce l-o fi luat Endō cu el? — Nu prea ne dăm seama din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
facem lănțișoare ornamente pentru brad din hârtie creponată și din boabe de grăunțe înflorite, adică „pop-corn” cum se spune la magazin. Vârful bradului este confecționat din două mere, de diferite mărimi, ornate cu hârtie colorată și legate între ele cu scobitori. Vârful, vârf este un creion sau o pastă de pix. Mai originali ca oricând, chiar dacă posibilitățile materiale nu sunt pe potriva noastră, aceste secrete nu sunt cunoscute de vecini și apreciază mult aceste aranjamente. Cum doamna profesoară de limba română ne-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni. MACABEUS: Cel puțin era bun? PARASCHIV: Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cît trăiesc eu, niciodată. Doar mai sunt legi în țara asta, mai sunt tribunale. Îl dau pe mâna parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a amețit stricata asta. Cine știe ce-o fi între ei. Stănică ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, câteva măsline. Felix, în schimb, se simți sfâșiat. Ar fi voit să strige, să protesteze împotriva insultelor, dar emoția îl pironise pe scaun. Simion îi făcea semn mereu să vină la masă, deși el voia să plece și ședea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un Genel ațipit, planau pe deasupra platourilor cu urme de muștar, maioneză, pielițe de salam de Sibiu și scobitori îmbîcsite. Băieți buni, de la nivelurile lor de inteligență și de somnolență ascultau și prelucrau totul. Treptat, seara își cuibărea burta ei de rață asupra mobilelor încrustate în fildeș și sidef, a micilor figurine din ceramică, a lămpilor mate, a carpetelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Doru Sinistratul i s-a albit jumătate din păr, jumătatea din stânga a frezei arăta ca la un bunic, iar jumătatea din dreapta, normală, se înfățișa ca la un copil de 13, 14 sau 15 ani. Când a scos totuși colonelul Gabrea scobitoarea din gură, dând semnalul de deschidere a focului, iar plutonul a tras, tot ce-a mai simțit Sinistratul a fost că primul snop de gloanțe i-a zburat totul, până și dinții din față, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]