493 matches
-
a preferat să nu alerteze niște posibili martori. Avea impresia că priviri furișe spionau bulevardul de pe la ferestrele Întunecate ale caselor Învecinate. A Înconjurat zidul proprietății pînă În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută." 15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16. Prea iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
să răsune. Nu este normal. Cu toate astea, funcționează. Cu adevărat! Cu adevărat! Chiar funcționează! Apoi urmează un urlet final, un orgasm regal și fiecare picătură din el valorează aur. Din punct de vedere politic. Imediat o imobilizează, gâfâind între scobitura gâtului și umărul femeii. Ea îl fricționează pe spate. El își revine, îi ține o mică prelegere cum că nu trebuie să se mai îndoiască vreodată de el, o atinge ușor pe față cu palma de câteva ori și pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
discutat s-a aflat avântul economic al lui Tatapopii. El renunțase de ceva vreme să ardă cărămizi și să usuce calupi de paiantă - nu se arăta așa rentabilă afacerea, cerea multă muncă și o grămadă de timp -, dar scotocelile, scormonelile, scobiturile lui În coasta dinspre Dunăre a satului slăbiseră solul și, cu sau fără ajutorul Ălui de Sus, acesta a luat-o la vale, după cum cunoașteți cu toții. Tatapopii avusese grijă să ungă pe cine trebuia și a scăpat cu fața curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din urmă, s-a ridicat într-un cot și m-a privit multă vreme fără să clipească. După care a zâmbit: un zâmbet larg, superb, aproape îngeresc. —Rachel, păpușico, cred că te iubesc. 7tc "7" —Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a corpului său. Astfel, în cele șapte zile, fiecare pliu și scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
carieră politică în schimbul unuia dintre acele desene, oricât de rudimentar ar fi fost. în acel apăsător miez de zi, când soarele cădea ca plumbul topit pe extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă înspăimântat. Se vârî și mai adânc.) Hai, vino, motanule. Vino la Brett. N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
satul nostru Cordeni, pe vremea aceea, astăzi Vinețești, intrasem în șase ani și am trăit scene de război petrecute în sat și în curtea casei. Tata nu a făcut armată, fiindcă avea platfus, adică talpa piciorului este dreaptă, nu are scobitura pe care o au majoritatea dintre noi, oamenii, și nu ar fi rezista la instrucția militară, însă în primăvara anului 1944, a fost concentrat pentru a construi cazemate și șanțuri antitanc, căci frontul sovietic, rusesc, se apropia de pământul nostru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Doar după ce pronunțase cuvintele, i se păruse că sunau ca o palmă. Se sprijini din nou de el, cu membrele atârnându-i, fragilă, pentru prima oară de ani întregi când zăboveau unul lângă altul la lumina zilei. O simți în scobitura pieptului lui, o gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l ajute. Nevoia lui de ea o sfâșia în bucăți, mai mult decât propria-i senzație de neajutorare. Femeile îl consolară multă vreme. Îi arătară străzile, casele, arțarul de zahăr singuratic pe care îl plantase el în pustiul peluzei, scobitura din stânga garajului pe care o făcuse în urmă cu opt luni. Karin se ruga ca unul dintre vecini să iasă afară ca să-i salute. Dar toate ființele vii se ascundeau în fața acestei epidemii. Karin se gândi să-l vâre iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorba de o tulburare de personalitate indusă de stres, o chestie care se numea pe atunci criză acută de identitate... Tânăra Sylvie își notă ceva în carnețelul sprijinit de coapsă. Era ceva în modul în care-și ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute, coardă după coardă: cum învățau împreună în bibliotecă până la ora închiderii; filmele europene de artă de marți, de la Cineclub; discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
după care ne-a explicat primele principii ale acțiunii de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
picioarele mele în vreme ce rația mea de apă caldă se revărsa peste mine, urmărind apa care-mi aluneca printre degete înspre gaura de scurgere. Puțin mai tîrziu, picioarele tatălui meu aveau să stea în același loc, picioare ca ale mele, cu scobitura adîncă și urme roșii de la pantofii legați prea strîns. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic și eu aș fi avut un fiu, picioarele lui ar fi stat și ele aici, într-o zi. Picioare. Niciodată nu am vrut să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în camera de control. În el creșteau vibrații ostile. Gosseyn zâmbi. Își dădea foarte bine seama în ce fel ar putea Yanar să-i facă un mare rău, într-un moment critic. Vizualiză, din memorie, peretele dindărăt, care avea niște scobituri pentru condiționarea aerului, tocmai bune pentru ceea ce voia să facă. Se răsuci, ușor, într-o parte astfel încât curentul de aer să-l lovească în spate și, așa, cu tocul în perete, se fixă în poziție de așteptare. Și astfel, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac. Făcîndu-i-se sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde se strînsese apa de la ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i cu ăsta? îi zise pastorul. Avea o voce moale și sigură. — Da. — E un punct de triangulație. Numele tău încă în catalogul de la școala de duminică. Vrei să-l șterg? Thaw se încruntă și-și trecu degetele peste o scobitură ciudată din vîrful stîlpului. — Aici se sprijină un instrument folosit de cartografii guvernului. Am observat că nu mai vii cu mama ta la besearecă. De ce? — Tata zice că nu-i nevoie să mă duc dacă nu-mi place și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se ștergeau de pe față; cu fiecare zi care trecea, semăna tot mai mult cu un tînăr, deși ochii lui se uitau în direcții opuse, iar cu jumătate de gură rînjea și cealaltă era strîns închisă. Domnul McDade, din dreapta, îmbătrînea. Scobiturile din obraji și gît se adînceau. Se holba la doctorii și asistentele care treceau cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima pentru ospitalitate și i-am făcut chiar un mic gest de rămas-bun lui Dragoș, care, deschizând o clipă ochii, ne-a zâmbit neînchipuit de prietenos. 7. Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului și am viermuit acolo, nu știu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne lipiserăm unul de altul, în beznă, iar dincolo de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în camera de control. În el creșteau vibrații ostile. Gosseyn zâmbi. Își dădea foarte bine seama în ce fel ar putea Yanar să-i facă un mare rău, într-un moment critic. Vizualiză, din memorie, peretele dindărăt, care avea niște scobituri pentru condiționarea aerului, tocmai bune pentru ceea ce voia să facă. Se răsuci, ușor, într-o parte astfel încât curentul de aer să-l lovească în spate și, așa, cu tocul în perete, se fixă în poziție de așteptare. Și astfel, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în acest scop de inel, dar lucrul cel mai important îl constituia starea sa de nervi. Era o sarcină la fel de delicată ca și pusul aței în ac. De trei ori îi tremură puțin mîna, ceea ce-l făcu să nu nimerească scobitura aproape invizibilă pe care trebuia s-o atingă cu degetul. La a patra încercare o nimeri. Aparatul de raze-spion începu să clipească la fel ca o lumină zdrobită, numai că nu rămaseră nici un fel de sfărîmături, nimic afară de aerul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]