351 matches
-
țate printr-o scrisoare că dacă nu ne deranjează... Face o strâmbătură comică. — ...și dacă avem destul timp... Toți râd, bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina. La Roma nu ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sobră și acră. Unul Întinse mâna și mișcă imperceptibil din degete semn ca Walter să-și depună acolo buletinul. Walter Îi mai dădu și alte documente, inclusiv cel pe care apărea clar numele lui Harry. Polițistul le inspectă pe toate scorțos. Îi aruncă teancul de documente Înapoi și-i spuse pe un ton răstit: De ce-ți lași clienții să umble de capul lor? E Împotriva legilor turismului. Walter făcu ce auzise că e cel mai bine când ai de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un tip osos. 29 martie 2004 AM FOST ȘI SUNTEM PRECUM IUDA Am fost și suntem precum Iuda Nu cu Iisus, cu noi am fost, Căci ne-am trădat cinstea și truda; Și totul, totul fără
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele câteva cuvinte de întâmpinare, că domnul Pavel apăru în canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai înalt ca în realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decât se voise, - și, înaintând câțiva pași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe lângă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemându-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi închipuit, văzându-mă cu tâmplele ușor albite, bărbat între două vârste, corect îmbrăcat, scorțos, cu nelipsita cravată burgheză la gât - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că în urmă cu câteva decenii, tot tânăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași bancă și că aici sub frunzișul aceluiași copac mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omoară oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în reușită, îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat în Elbaroom. N-ar fi trebuit să-i las să se poarte așa cu tine. Pot să-ți vorbesc între patru ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp Lawrence nu reuși decât printr-un efort suprem de voință să scape de imaginea aceasta pe cât de sublimă, pe atât de oribilă, ce parcă i se lipise de retină. Închidea ochii și vedea fața Oliviei, reprezentată printr-o gaură scorțoasă, din care ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bine poarta de la ocolul rățuștelor iar acestea ieșiseră afară. Alergă după ele, reușind cu greu să le închidă la locul lor, dar trei dintre ele căzuseră în groapa cu nămol și din galbene și pufoase cum erau, deveniseră negre și scorțoase și abia se mai legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
tipul care-l pronunțase, să dansez În cercuri mici la ideea că o să-l văd. Dar mai Întâi trebuia să trec prin asta. Deci tu ce ești? mă Întrebă tipul cu turban. — Ea o să fie o fe... femeie de afaceri scorțoasă, răspunse Philip cu amabilitate, În numele meu. Uitându-mă În jur, m-am Întrebat ce anume aveau balurile mascate de-i făceau Întotdeauna pe bărbați să se Îmbrace În femei și pe femei să se Îmbrace ca niște curve. Indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că va respecta regulile, dar te asigur că a fost măcar informat care sunt acestea. —Ei, doar vom fi cu toții acolo ca să ne distrăm, nu-i așa? Deci dacă Philip vrea să se și distreze puțin, n-o să fim prea scorțoși cu chestia asta. Tu ai grijă doar să n-ajungă la presă. Înțeles? — Bineînțeles, am aprobat solemn, Întrebându-mă cum naiba aș fi putut să Îndepărtez ziariștii și fotografii chiar de omul pe care fuseseră invitați să-l vadă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să caști gura la fleacuri pe stradă sau să te-nhăitezi cu cine știe cine, că-ntîrzii, și dacă te prind cu vreo absență, îți rup urechile! Bucuria întrezărită o clipă se spulberă. Îmi iau șapca și ghiozdanul, și o pornesc! Așa de scorțos cred că n-am mers niciodată. Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate ― noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate? Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din ce sânt făcute! E, popa, ori neînvățat, ori că-l strângeau, mai știi... mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine; iarăși o pornea la drum, scorțos nevoie mare, scârț, scârț, că uitai să vă spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este prea convins, însă ceva, nu știe prea bine ce, poate legat de suprafețele lucitoare, de apă, de drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când frigul ne intra în oase; Și de atâta tăvăleală, Ne erau hainele scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în geamul meu, Vântul suflă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se aliniază lângă mine. Shim își ridică o margine a robei și face doi pași, plasându-se în centrul sălii, cu fața spre împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Își întoarce fața către est și apoi din nou spre centru. Scorțos, face o plecăciune și urează: — Fie ca strănepoții Majestăților voastre să se numere cu sutele și să trăiți veșnic! Repetăm urarea după Shim în timp ce ne lăsăm în genunchi. De afară se aude sunet de tobe și muzică. Intră un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prezidentul era undeva pe la mama dracului, prin Kazahstan, totul a fost după „pohta ce-a pohtit” dumnealui, adică l-a tras pe linie moartă pe al doilea om în stat, președintele Senatului României Mircea Geoană, și l-a delegat pe scorțosul premier Boc, să primească în locul lui onorurile militare și huiduielile civile, inerente într-o țară ajunsă pe marginea prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din mâna ei stângă, luă și punga din dreapta, continuau să meargă alături, fără a vorbi. Ajunseseră la vila unde locuia Irina, o cochetă clădire îngustă, cu acoperișul de olane cărămizii. Urcară treptele, coborâră în hol. Ira dezbrăcase hanoracul, peste blugii scorțoși avea o largă jachetă albă, de lână groasă. Într-o mână ținea sticla de vin roșu, în cealaltă un pahar pictat cu floricele albastre și o cană țărănească. — Nu mai sunt decât două persoane cazate aici, în vilă. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tremura. — E penibil, domnule. Nu te mai suci atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate o recunosc. Vecinul a râs, copilărește. Și-a trecut mâna scorțoasă prin părul alb. A ridicat paharul cu scursura numită limonadă și a sorbit, strâmbându-se. — Cred și eu că o cunoști. Toată țara o cunoaște. — Cum... cum toată țara? — Simplu. Simplu de tot. Ne spunea, cândva, noapte bună. Tuturor. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă a valetului, exprimată cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu stăpân, și nici împăratul Napoleon, ci potaia stăpânei, afurisitul Bichon. PAGINĂ NOUĂ 3 Exista și o față ascunsă a orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bărbatul! Acolo, sub abricos, ceva care nu-i de tot al ei: niște butuci, bușteni, buturugi. Nu se văd bine, că-i Întuneric. Dar chiar de-ar fi, nu s-ar vedea, din pricină că sunt acoperiți cu o pânză Întunecată și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice firoscoasa, Înălțând un deget, ca mama, dar numaidecât coboară degetul, se lasă și ea pe vine, lipită de mine. Ei sunt veșnic vii! - se cuibărește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le aducă ai lor, plecații la parașute: suspante - cu care au să se joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată, ceva-ceva din pădure. Așa că, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai rămas timp să discutăm despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu o mai simțisem de ani de zile, el își apropie fața de mine, de aproape pielea lui este aspră și scorțoasă, la fel ca pielea portofelului așezat între noi pe masă, vrei să discutăm despre situație aici sau în altă parte, întreabă el, poate mergem în locul în care s-a născut această situație, iar eu șoptesc, bine, dintr-odată nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]