344 matches
-
sus la ultimul etaj al blocului-vilă cu 5 nivele aflat pe Victoriei, vis-a-vis de sala teatrului de estradă „Constantin Tănase” și aproape lipit de vechea clădire a fostului Teatru Național. În casa liftului, înșirați și dându-ne „onorul” de pe zidurile scorojite și chinuite-n draci de „pămătufuri” totuși pricepute, „arlechini”, „paiațe”, păpuși cu măști și alte stilizări contorsionate care parcă se schimonoseau și hlizeau cu gura până la urechi, parcă bătându-și joc de noi că ne-am grăbit și n-am
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
cu cuviosul Arsenie tot de-atunci, o poză cu tatăl bunicului tău făcută în 1921, o frescă de la o biserică părăsită de trei veacuri cu un soldat care aduce mult a daphniot, un cufăr îmbrăcat în piele sculptată, pe alocuri scorojită, cu sertare de mesteacăm, ticsit cu manuscrise și cărți bisericești uzate, pe care se văd picăturile de ceară, cufăr ce a fost donat mânăstirii Filoteu de Nichifor Daphne la 1342 - se vede inscripția pe pielea din interior, un vechi clopot
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
peretele translucid. După primele zile, observase că zona-tampon dintre casă și cenușa de dincolo se micșora încet, dar vizibil. Și ea sesiză din camera proprie cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă neomenesc și fugi spre camera lui, aruncându
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
a pictat mansarda de la Păltiniș, bolta peșterii filozofului cu bizonii de la Altamira; acesta denumind-o AXIS MUNDI ! Bizonilor, dându-le semnificația de ,,Afirmarea primatului European, asupra altor culturi, deoarece bizonii nu au existat decât în Europa și America..,, Însă zidurile scorojite ale mansardei marelui filozof, nu au putut păstra bizonii pictați, decât câțiva ani.. Constanța Abălașei-Donosă, este un exponent, un produs al școlii Vespasian Lungu ! Expoziția de față, este de un mare rafinament; florile, naturile statice, peisajele sunt executate de un
EXPOZIŢIA; FLORI ŞI PEISAJ ACUARELĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344560_a_345889]
-
i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai cerea bunică-mii, căreia eu îi spuneam mama-mare, să-i pună câte un ou peste cartofii prăjiți. Hobzoaica se cam săturase de la o vreme de poara asta a lui și, uneori, ea încerca să-l
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba. Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă, E-o liniște
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
mine preț de câteva clipe și deodată s-a ridicat în „capu’ oaselor”, s-a îndreptat de șale și apoi s-a dus la lada de haine, a cotrobăit pe sub ele, și a scos din ea patru cărți cu coperțile scorojite și filele îngălbenite, primele trei dintre ele - destul de groase; erau: „Spartacus” de Raffaello Giovagnoli, „Oliver Twist” de Charles Dickens, „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon și „Cineva scutură cuibul” de George Nestor. - Uite, bă, dacă spui că-nveț’ bine, trebe
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai cerea bunică-mii, căreia eu îi spuneam mama-mare, să-i pună câte un ou peste cartofii prăjiți. Hobzoaica se cam săturase de la o vreme de poara asta a lui și, uneori, ea încerca să-l
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce să
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
găzduiască în continuare pe acest om de cultură, care transformase casa într-un adevărat sanctuar al respectului față de artă... Acum maestrul locuiește cu distinsa sa soție Cornelia Teodosiu, fostă vedetă a teatrelor de music-hall, într-o casă veche, cu tencuiala scorojită, în care n-a reușit să înghesuie nici mobila (a fost nevoit să-și taie în două masa de lucru!), nici comorile care anterior decorau pereții: diplome, medalii, trofee, partituri, fotografii istorice”. Și iată că s-a stins compozitorul! Acum
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
se cuvine ascultătorii și niciodată nu se așeza în piață decât după ce numele poveștii pe care avea de gând s-o spună făcuse ocolul medinei și ațâțasea imaginația copiilor. În vreme ce negrul privea pierdut soarele alb și pal scoborându-se în spatele zidurile scorojite, Djemaa el-Fna începea să se umple de lume. Îmblânzitorii de șerpi și negustorii de apă plecară, iar în locul lor sosiră zeci de tarabagii ce vindeau cușcuș, harira și tajine, mâncăruri al căror miros inunda văzduhul. Ceva mai departe copiii acrobați
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
răsăritul spulberat din delta stufului, și strigătul de păsări brodat în lumina amurgului. sunt geamătul de piatră din albia fluviului și pasul Chiralinei la marginea târgului . sunt strigăt rătăcit ca punctele-n eter, și florile uscate-n câmp și iarba scorojită , parfumul salcâmului pecat în aer și spre cer . sunt floarea neiubită ciulin pur în Bărăgan de tine-ndrăgostită . Referință Bibliografică: Elegia IV / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607, Anul II, 29 august 2012. Drepturi de Autor
ELEGIA IV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355299_a_356628]
-
evita abia în ultima clipă o tăietură greșită. În seara aceea frizerul n-a plecat devreme acasă. Moșu’ Klesch l-a reținut lângă sine. „Știi, Sibla, mai rămâi”, i-a spus după ce acesta își reintrodusese instrumentele în tașca de piele scorojită. „Mai am un șnaps, dacă vrei... Pentru Petrescu!...” Se duseseră în bucătăria de vară, iar noi, tiptil, ne-am strecurat în încăperea de alături. Îi vedeam bine printre scândurile peretelui despărțitor, cu tencuiala pe alocuri desprinsă. Moșu’ Klesch scosese sticla
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
ștrengar mi se înfășoară în jurul inimii ... Vară mă obosește. Vară nu e anotimpul meu... Nu-mi place vară. Nici vacanță de vară. Nici vară la țară. Nu-mi place plajă cu nisip prea fierbinte...cu piele înroșita și chinuita...și scorojita... Și soarele asta care îți infinge sulițe fierbinți în creier și-ți arde pleopele... Și țânțarii ăștia cât niște elicoptere... Îmi plac doar ploile de vara.Repezi și calde.Si nopțile de vara.Cu luna mare și multă. Și-mi
MI-E TOAMNA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356062_a_357391]
-
tuturor... În sfârșit ,ajungem și la Bran. În otomană, Bran înseamnă „poartă” , dar cred că n-are nicio legătură. În față, cocoțat pe o colină, Castelul lui Dracula ne amintește de măreția unor timpuri de demult. Pare cu mult mai scorojit decât ultima oară, când am trecut pe-aici. Timpul lasă întotdeauna riduri pe care deseori le poți acoperi cu-un fond de ten. Aici nu e suficient nici fondul de rulment. - Încotro o luăm ? îl întreb ,încercând să îi aduc
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
central al schiței (a 7-a) Doamna Viorica (pp. 85 - 89), eroină-Viorică «trecută cam de multișor de cincizeci de ani», «o femeie butucănoasă, cu obrajii ruginii și [cu] mustăți oxigenate; de peste treizeci de ani trăiește de pe urma unei cămăruțe cu pereșii scorojiți, pe care o pune oricând la dispoziția vilegiaturiștilor», cerând un preț exorbitant, «o sută de lei pe zi» (p. 85), pentru că ea, pe când a fost la Veneția, „plătise chirie tot ce adunase în șase ani“; povestirea (a 8-a), Căruțașul
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
rugăciunilor. - José, Fecioara Maria ne va asculta rugămințile. Îi vom pune numele tău, iar de va trăi, promit să-l duc în pelerinaj în munții Pirinei. Casa era sărăcăcioasă și rece, ca o bătrână în agonie. O ușă din lemn scorojit dădea o notă de tristețe, iar ferestrele prost închise lăsa frigul să pătrundă peste tot, înghețându-le rogojina roasă de pe scânduri. Carmen era mică și se cuibărea între cei doi părinți ai ei, martori ai unei neputințe materiale esențiale și
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
și de respectivul cetățean. Dolofanu ieși precipitat, mormăind: belești pe mă-ta! În primărie se așternu o liniște sufocantă, aparent lucrativă. Și primarul,și vicele, și ceilalți funcționari, în special specialistul Vârtosu, toți își afundaseră nasurile în dosare și terfeloagele scorojite, parcă ar fi mirosit acolo ceva cristale prețioase, democratice, ale statului nostru de drept. Dar, în atâta steril de acte și nămol birocratic, cu greu puteai ghici vreun bob lucitor de dreptate pentru amărășteni, alegători potențiali. Alegători cu opinii cameleonice
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
spre el un necunoscut cu o țeavă în gură trimise spre Constantin o mică săgeată. Aură observând manevră necunoscutului cu cagula pe fata îl împinse pe Constantin într-o parte. Imediat autoturismul demara în trombă. Săgeată se înfipse în zidul scorojit al blocului. Se uită să vadă numărul mașinii. Acesta era acoperit cu noroi. În acel moment nu era nimeni pe aproape. -Să mergem la Poliție să spunem cele întâmplate. Să vină ei să ridice săgeată, pentru a o dă la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
cât de bine le dosiseră proprietarii lor. Atunci își pierduse și uica Livi mândrețe de Buick, deși îl ascunsese în garajul unității de pompieri, cu al cărei comandant fusese prieten. Trăsura era dintre cele confortabile, cu cobără din piele, cam scorojită ea pe alocuri, arcuri din foi de oțel și roți cu bandă de cauciuc. Nemaiavând mașină, uica Livi, medic de profesie, își inspecta circumscripția sanitară cu trăsura, luându-mă uneori și pe mine, un țânc de vreo zece ani, însoțitor
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
primar. Se aud șoaptele orașului, iar dincolo de șoapte se aude un slab alea jacta est, ca și când ne-am mai hrăni cu niște rădăcini de latinitate într-un mod cu totul obscur. Orașul mic tace, ascuns în amărăciunea șomajului, cu căsuțe scorojite lipite uneori de vile impunătoare sau case de secol XIX. Străzile șerpuiesc senin și se întind să cuprindă teresele de vară, unele chiar moderne, în care oamenii se grăbesc să intre ca la o binevenită relaxare. Mă întrebam unde sunt
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
VITEAZ - 440 DE ANI DE LA MIȘELESCU-I SFÂRȘIT Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cine și-a plimbat măcar odată privirea peste filele marii cărți a istoriei neamului românesc, fie ele scorojite și îngălbenite de vreme, fie încă proaspete, lucioase și mirosind intens a contemporaneitate, n-are cum să nu înțeleagă un fapt evident și anume că, indiferent cine au fost cei care au avut interese pe aceste meleaguri - de oriunde ar
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
I. IOAN-VODĂ CEL VITEAZ - 440 DE ANI DE LA MIȘELESCU-I SFÂRȘIT, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Cine și-a plimbat măcar odată privirea peste filele marii cărți a istoriei neamului românesc, fie ele scorojite și îngălbenite de vreme, fie încă proaspete, lucioase și mirosind intens a contemporaneitate, n-are cum să nu înțeleagă un fapt evident și anume că, indiferent cine au fost cei care au avut interese pe aceste meleaguri - de oriunde ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
firesc, dacă-l analizăm din punctul de vedere al „seniorului”, al asupritorului, care n-a avut, de când e lumea, interese ... Citește mai mult Cine și-a plimbat măcar odată privirea peste filele marii cărți a istoriei neamului românesc, fie ele scorojite și îngălbenite de vreme, fie încă proaspete, lucioase și mirosind intens a contemporaneitate, n-are cum să nu înțeleagă un fapt evident și anume că, indiferent cine au fost cei care au avut interese pe aceste meleaguri - de oriunde ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
cantor. O ședință parohială. În podul casei, mama a găsit niște opinci din piele rămase de la tatăl ei. Se făceau din piele groasă de bou. Mult mai târziu au ajuns la deșeuri din anvelope, dar erau mai rigide; pentru iarnă. Scorojite, uscate, mucegăite într-un colț. Le-a spălat, le-a lăsat la înmuiat vreo 3 ore. Apoi le-a tăiat în fâșii înguste precum tăițeii. Tata tocmai ascuțise cuțitele pe tocila unui vecin; o piatră învârtită cu un mâner; piatra
ZUPA DE OPINCI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360147_a_361476]