982 matches
-
dacă și-ar pune mintea cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce copiii au mai multe disponibilități, pot să fie în clipa următoare Scufița Roșie ori chiar un automobil care scrîșnește din frîne, indivizii din Vulturul Alb au o fixație, să silească lumea întreagă în recunoașterea ordinii lor, dreptății lor, jocului lor. Cum s-ar spune, toată lumea să călărească pe cozi de mătură și să facă și bătături pe fund!" Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e obligatoriu să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prins mirosul lor. Hainele - corpurile - le par ca niște case. Doar brațul lui Packer petrecut pe după ea ar putea fi un duplex pe Park Avenue. O vilă în Creta. În noaptea aia se întâmplă ca o mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înclina spre dreapta. Neînduplecată și fără a sta pe gânduri, Luana viră stânga și-o porni nebunește cu Dan în urma ei. Uluiți, cei doi se uitară unul la altul. Oliviu ridică din umeri și plecă după ceilalți în vreme ce fratele său scrâșni din dinți, gândind că fata asta obraznică trebuia pusă la punct imediat. Se chinui bietul Renar, câteva zile bune, să ajungă la un capăt cu îndărătnica de vară-sa dar nici chip să iasă, măcar o dată, așa cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți fie rău. Las-o dracului de bicicletă, scrâșni fata. De ce nu vrei să te mai întâlnești cu mine? Ce ți-am făcut? Nu mi-ai făcut nimic, Luana, nu te mai chinui. Atunci? Băiatul ar fi dat orice s-o poată amăgi cât mai frumos, cât mai convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu-l lua în seamă. Când a fost altfel? Ai dreptate. Niciodată n-a scăpat ocazia să mă insulte dar acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea să nu-i admire fluența exprimării, articularea firească a fiecărui cuvânt. Era vădit enervată, dar reușea să păstreze un ton reținut, aproape politicos. Din a Înaintat jumătate de pas, dar s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva clipe n-a mai rostit nici o vorbă. Când a deschis gura, a zâmbit din nou, un zâmbet vesel, destins, pe care Însă Adam l-a socotit Înfricoșător. — Așadar, asta faceți voi, comuniștii educați, așa-i? Dați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întins un braț În direcția unui punct nedefinit din depărtare, ca și cum ar fi vrut să pună mâna pe acea țară cu numele de Malaysia. Acolo e fratele tău, a mai spus el. Drumul era acum presărat cu pietriș mărunt care scrâșnea sub tălpi. Ziceai că nu-ți amintești mare lucru despre fratele tău, a adăugat Din, cu voce mai blândă, aproape părintească, așa cum fusese În prima zi când Îl cunoscuse pe Adam. — Încerc Întruna. Adam simțea că poate vorbi deschis, erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi fost o surpriză. Dar nu pot să sufăr să nu știu! Nu mă chinui. Jahat sekali, răule! L-a lovit ușor peste umăr. Ai răbdare! Nu mai e mult de mers. Drumul era tot mai prost, iar arborele Mercedesului scrâșnea la fiecare obstacol. Parc-am fi pe terenul de joacă, a râs Farah. Fii atent să nu strici cumva mașina, tati ar Înnebuni! Te-ar Închide În casă pe veci. O să fiu plecat multă vreme, de ce mi ar păsa? a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
locul lor... Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o privească. Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pietriș. Ovidiu deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu-atât mai mult îmi place. Ar putea reprezenta nașterea unui nou gen publicistic. Revoltă docililor. Riposta oamenilor de artă. Zău, a sosit momentul să trecem la fapte. Prea și-au făcut de cap toate hahalerele astea tinerele. De ce să scrâșnim mereu din dinți și să-nghițim gălușca? De ce să nu punem la cale o schimbare? Artiști din toate țările, uniți-vă! N-avem nimic de pierdut, în afară de regulile lui Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
motorul mașinii punându-se în mișcare. Adrian se apropie de fereastră și se uită afară. Eleanor curma tăcerea. — Incredibil, murmura ea. — Convertirea lui Fanny Tarrant pe drumul spre Gatwick? întreba Șam. — Moartea Dianei, zise Eleanor. — Ah! făcu Șam. Auziră pneurile scrâșnind pe pietriș când mașina lua viteza. Adrian se întoarse de la fereastra. — E incredibil de poetic, nu-i așa? Că într-o tragedie antică grecească. Nu te-ai aștepta că viața să imite artă atât de îndeaproape. — Poetic? întreba Eleanor. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E ciudat cum o casă poate arăta exact la fel pe dinafară când pe dinăuntru totul s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare de noroi și apă. Fata acceleră, făcând motorul să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat pe spate, cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind, scrîșnind, o să mă duc la Dorobanț. Ar trebui să fie simplu să ne așezăm la gura sobei și să vorbim. O să-l întreb de ce bate război cu toate chipurile, cu toate gesturile, cu toate vîrstele mele. Sau îmi spui că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah, Revoluția!), Mioara Alimentară, timp de patru ani, trei săptămâni și două zile își începu, punct cu punct, să-și construiască planul, să-și schițeze traseele, să-și modeleze strategiile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără ferestre cu o ușă de stejar cu vizetă îngustă cât să-ncapă o carte subțire ca aceea primită de curând de la Mama: Povestiri din altă lume, din care nu înțelesese mare lucru (în afară de Prolog), scrisă de un actorastru care scrâșnea între pagini despre vise în vis, șoimi tiranici, peneluri crude și atotștiutoare, furieri care se transportau pe sine ca mesageri divini și alte sofisme din astea. Deodată, cineva o fură pe Alimentară, un bărbat mare, roșu în obraji și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate speranțele sale, căci cu siguranță că femeia nu și-a închipuit nici măcar în visele ei cele mai nebunești că filmul va fi proiectat fără întrerupere într-o sală a Palatului Tokyo din Paris. -Ei da, pentru o expoziție temporară, scrâșnii eu. -Povestea asta mă reconciliază cu umanitatea, conchise Sigrid, cu lacrimi în ochi. Îi înțelegeam emoția, dar nu voiam să fiu emoționat. Îmi era dificil să aleg cu ce să-i distrug credința în umanitate: să-i aduc la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să se întoarcă în Capitală și să continue represiunile. O să iasă prost, Petrică, încep să se văicărească Bulgarul și Croitorașul, privind înspre cordoanele Armatei care se apropie pas cu pas ținîndu și automatele în cumpănă, flancînd tancul ale cărui șenile scrîșnesc lăsînd urme în asfalt. Nu vă pierdeți cumpătul, n-o să ni se întîmple nimic, încearcă Petrică să-și țină oamenii aproape, acum o să vedem cîți bani face fiecare. — S-o spună oricui, dar nu mie, că astea sînt idei puse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că e ceva putred la mijloc și le-au dat de înțeles că nu mai erau doriți în preajma noastră, așa c-au fost nevoiți să rupă rîndurile și să plece cu coada-ntre picioare. Pe cîțiva i-am văzut eu scrîșnind din dinți de ciudă și i-am auzit înjurînd în gura mare în sîrbă sau rusă. O fi fost bine, o fi fost rău? Ne-am descotorosit de ei prea repede? Greu de spus, mai ales că în clipele alea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
intenția de a se răsuci pe călcîie. — Nici să nu te gîndești, îl repezi Gulie apucîndu-l ferm de încheietura mîinii, răsucindu-i dintr-o mișcare brațul la spate. — Ia-o mai ușor, ce naiba, crezi că am să fug, sau ce? scrîșni Santinelă printre dinți. Marș înainte, nici prin gînd să nu-ți treacă să faci vreo prostie, zise Gulie. — Pot măcar să știu unde mergem? întrebă Santinelă, reușind să se slăbească puțin din strînsoare profitînd de faptul că fusese obligat să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]