223 matches
-
o afacere politică. Mai precis, o afacere a stângii mondiale. Priviți lista premiaților din ultimii treizeci-patruzeci de ani și nu veți descoperi altceva decât "umaniști", agenți-salvatori ai lumii a treia, "ecologiști", corecți politic, conformiști ai muzicalei ziceri "liberté, egalité, fraternité", scrântiți întru Stalin, Mao sau Castro (când spun Castro, mă gândesc mai ales la doi extraordinari prozatori, Hemingway și Márquez, căzuți, ambii, într-o pasiune morbidă față de bărbosul Fidel.) Probabil că ultimul non-stângist laureat a fost T. S. Eliot, în 1948
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
unor portrete delicate, caligrafiate cu emoție, precum cel numit Din nebăgare de seamă: ŤAritina nu mai este/ a fumegat ușor, s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un saltimbanc/ sângaci/ a fumegat / ca o pipă de familie bună... Mi-a scrântit din greșeală,/ din nebăgare de seamă/ toată închipuirea,/ tot orizontul meu cel rotofei... / toate vârstele/ mi-au rămas șchioape, mioape. / Aritina, cocul ei auster/ sâmbetele ei îmbrăcate bine/ acele de croitorie/ legumele perpelite/ toate se îndreaptă încet/ spre mijlocul de
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
Nu doar în SUA, dar și în Franța sunt posibile bazaconii de felul celor susținute de unii din republicanii scrântiți întru Biblie din SUA, bazaconii care au urmări dintre cele mai ciudate și grave. Numeroase femei musulmane nu se lasă consultate și, cu atât mai puțin, asistate la naștere de medici bărbați. Au fost cazuri în care femei în toată
Orice bazaconie e posibilă () [Corola-journal/Journalistic/4132_a_5457]
-
piper! Vigilența lui Cornel Nistorescu acționează, asemenea iederei, nu doar pe orizontala prezentului, ci și pe verticala viitorului. „Apropiata intrare” a lui Horia-Roman Patapievici în rândul directorilor de gazetă excită și ea glanda etică a prietenului meu. Aici, Cornel a scrântit-o rău de tot: autorul Omului recent va conduce o revistă de idei, de analiză a unor simple cărți, și nu o gazetă ce i-ar putea îmbogăți pe redactori folosind know-how-ul pescuit în dosarele soioase concoctate de slujbașii lui
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
speriate ale posibilelor necroloage. Maestrul de ceremonii este Ion Stoica, un cinic ingenios, ocupat cu pregătirea cadavrului, a locului etc. Portretele tuturor participanților au relief, linii sarcastice și tușe specifice: "În ziua cea mare, șeful statului a sosit șchiopătând: își scrântise piciorul la o partidă de volei, în week-end-ul de la Snagov". E un exemplu de virtuozitate a unei memorialistici învăluite în umor și ironie. Biograful lui Rebreanu a dezertat în tabăra lui Ilf și Petrov, transformându-se într-un comediograf. Schițele
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Constantin Țoiu Doamnei Doris Jurgea Colombina și-a scrântit glezna; pe teren plat, se descurcă, însă când urcă și trebuie să îndoaie articulația piciorului drept, mai greu... Așa-i spun în gând, ca servantei agere și poznașe din teatrul italian. Pe față, nu mi-ași permite... La început, ce
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
fără rugăciune, erudiția te desparte de numenul transcendent. Uneori erudiția autoarei surprinde detalii atît de infime încît scoate la lumină personaje de care nici măcar nu știai că există în opera lui Dostoievski. E cazul lui Semion Iakovlevici din Demonii, personaj „scrîntit întru Domnul, cu darul prezicerilor“, cum îl descrie prozatorul rus. În Semion Iakovlevici autoarea vede întruchiparea unui pseudoisihast, simulacru pitoresc al sfinților de odinioară: „În toată creația dostoievskiană probabil că nu există caricatură mai grotescă a isihasmului decît cea realizată
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
fumegândă apăru un soldat care ținea în mâini un pachet de cărți pe coperta cărora era desenat un soldat ținând la piept un automat; voi putea invoca inocența mea pentru debutul meu literar? Mi-am spus fără menajamente că mă scrântisem și devenisem mai reacționar decât taică-meu: odată confundasem sărbătorile religioase - într-o sinagogă, ajunsesem să confund plutoanele de execuție! Unde se va sfârși această degringoladă contrarevoluționarăť? Progresasem, desigur (...) dar dacă progresasem era numai în cedarea unor poziții de clasă
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
alergată de câini. Altă dată a fost văzut împărțind Cuvinte calde unor bătrâni. Lumea spune că de mic era rău, Se juca mai mult singur, mereu gânditor. Acum e tot singur și calcă cu greu: Ocolind o gâză și-a scrântit un picior. Între semafoare Iar am ajuns în contratimp la semaforul acela: trebuie să-mi ordonez odată minutele în logica lor cea mai simplă; Dar oare pe ce scară de timp și de spațiu se poate afla, fără eroare, momentul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble călare, pe când la cel căruia mustața îi cădea ca o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai mult nu servea citea ziarele. Invalidul, un om ciudat cum nu se mai pomenise în orice caz, ea, bătrâna, nu mai pomenise. Bănuia că e scrântit. Altfel, de ce-ar ajuta-o pe ea și pe noră-sa atât de mult, sau i-o fi plăcând de noră-sa! Dar era prea bătrân pentru asta, și, pe urmă, prea tăcea. Nu spunea nimic niciodată. Orice l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu atâta putere, că se zguduiră pereții. A plecat! Ufff! făcu Irina palidă suflând zgomotos. Ce spaimă am tras! Uite cum tremur! Te-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ales de el. A fost cel mai norocos dintre toți. Sărind, în panica și fierbințeala momentului, nu din ușa vagonului sau de pe scară, ca ceilalți, ci de pe acoperiș, se alese, în cădere, doar c-un picior fracturat și-un braț scrântit din umăr. Dacă trenul ar fi avut viteză, murea sau se stâlcea rău, dar, așa, de la înălțimea aceea, cu ce forță se rostogolea, avusese mare noroc scăpând atât de ușor. Înfierbântat cum era, în primele clipe nici nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Gonzalv tocmai căzuse într-o totală apatie, caracterizată prin dezinteres amar pentru Conțescu, când, aflîndu-se la Gaittany, Smărăndache îl apostrofă: . - Ai aflat de accidentul lui Conțescu? . - Nu, zise acesta aproape impasibil. . - A avut un nou atac și, căzând, și-a scrântit un picior. - Ce nefericire! exclamă Gaittany, neputând să nu râdă în același timp. Toți cei de față, în afară de Gonzalv, râseră fără retenție. Această veselie ieșea din faptul că raportau accidentele și G. Călinescu remisiunile lui Conțescu la cazul Gonzalv, luând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Maria,/ Cât e ea de sfîntă,/ Și-uită fecioria/ La un chil de țuică", și mamaie m-a auzit și mi-a zis că Maica Domnului o să mă pedepsească. Și nu știu cum am sărit dup-aia din pat și mi-am scrântit piciorul..." Atunci râsese Jean de el și ieșise-n ploaie ca să strige porcăriile alea către Dumnezeu. Lui Mircișor, care acum se chinuia să rupă o bucată de iască de pe scoarța castanului, nu-i plăceau deloc înjurăturile, dar se gândea că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încuviințează progresele unui tânăr ușor debil. - Dacă noi am fi înțeles ce tactică folosesc, i-am fi putut nimici cu ușurință. Am fost însă prea siguri pe noi. Sunt convins că acum însă vor aplica tactica noastră standard. - Te-ai scrântit de tot! exclamă Bella. Cum să facă asta, de vreme ce tocmai au atacat ca odinioară? - Acum și ei sunt convinși că o apărare croită pentru tactica orbitelor joase le va distruge navele în doar câteva zeci de minute. Știu că nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de nesăbuit precum Maestrul vostru? Chiar stau și mă întreb dacă nu cumva lucrurile sunt legate și stă Imperiul să se năruie fiindcă acela care ar fi trebuit să îi conducă pe quinții mei întru înțelepciune și echilibru s-a scrântit și a ajuns un aventurier. Să nu îndrăzniți să-mi spuneți că aterizarea lui N'Gai Loon pe Kyrall nu are nimic de-a face cu necazurile Alaanei! exclamă furios împăratul. - Cu tot respectul, Sire... - Aha, ba îndrăzniți! Foarte bine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul morții. încetul cu încetul, în vale se așternu din nou tăcerea. Se auzeau doar plânsul îndepărtat al unui copil ce se pierduse și gâfâielile răgușite ale unui cal care își scrântise piciorul printre pietrele vadului; acum zăcea pe jumătate în apa nu prea adâncă și, azvârlind violent din picioare, încerca în zadar să se ridice. în vreme ce burgunzii își luau pozițiile, înșirându-se de la un versant la celălalt al văii, Sebastianus își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului și clinchetul metalic al armelor lor. Calul care-și scrântise piciorul zăcea acum nemișcat, pe jumătate în apă; încetase și plânsul copilului ce se auzise cu puțin timp înainte; poate că asta însemna - speră Sebastianus - că-l găsise cineva și că acum avea grijă de el. între timp, în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 7. Cînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, și le-ai străpuns tot umărul, cînd s-au proptit de tine, te-ai sfărîmat, și le-ai scrîntit șoldurile." 8. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi aduce sabia împotriva ta, și voi nimici cu desăvîrșire din mijlocul tău oamenii și vitele. 9. Țara Egiptului va ajunge o pustietate și un pustiu, și vor ști că Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cuvințel, nici un gest din cele hotărâte de Finți nu se clintiseră. Spune lumea că-i bătea Finți pe actori, dar nu am nici o confirmare că s-ar fi petrecut așa ceva. Așa că am părăsit în glorie rolul, oarecum afanisit că o scrântisem, dar și mândru că-mi probasem calitățile și nu-mi făcusem de râs blazonul. Eram actor cotat, aplaudau o mie de oameni de trei ori pe un monolog tâmpit, eram cineva. Dacă ei voiau ca pe vremea lui Finți, treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
bine îl trimit pe Ion”. Ioane, dacă vrei ca pomana ta să fie deplină, du te acasă la Costăchel și spune-i Măriucăi să vină cu căruța aici. Da’ ce să-i spun Măriucăi? Spune-i că Costăchel și-a scrântit un picior. Pe glodul ista... și noaptea... Grigorosu a fost destul de convingător. A ajutat-o apoi pe Măriuca să înhame armăsarul la căruță și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru prostia aia de Adăpost pentru cocori. Care e al guvernului... care primește aproape toți banii de la... Știi, cred că s-ar putea să fie într-adevăr o operațiune a guvernului, zice Cain. Dacă stai să te gândești. Ești total scrântit. Rupp încearcă să râdă, dar îi iese ceva de calibru mic. O organizație publică, în orice caz, zice Duane. O rezervație publică. Nu e publică. E o fundație. Cu fonduri private... Sigur are ceva legături cu statul... Puteți să tăceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
1988, la cinci după-masa sau cum? —Oh, Markie. Câți ani aveați? Paipșe, cincișpe? — Ar fi trebuit să-l auzi. „E o chestie care poate fi numai a noastră. Să ne atingem unul pe altul, acolo, doar atât. Doar noi doi...“ Scrântit băiețașul. Ea ridică mâinile și se lăsă în genunchi, în noroiul uscat. —Tu faci mișto de mine. Asta-i marea ceartă despre care nici unul din voi n-a vrut să spună nimic atâția ani? El se așeză lângă ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tramvaiului 10, apoi hălăduiți pe nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște tufe de măceș, tu te Întorci cu spatele și Îți aprinzi o țigară Lux. Pachetul e verde, scris cu negru și auriu, cerul este, natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]