80,833 matches
-
atât mai mult cu cât există, chiar în spațiul românesc - vezi cărțile prof. Dan Horia Mazilu - lucrări și cercetări solide asupra acestei cărți de "căpătâi" pentru creștinism, meditativă și inițiatică în același timp. Făcând abstracție de statutul special al acestei scrieri, putem încerca o analiză literară a romanului prin lentilele unui cititor modern. Poveste este simplă: Avenir, împăratul Indiei, află de la astrologii haldeeni că fiul său Ioasaf va fi ispitit să treacă la legea creștină. Împăratul va construi un palat în
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
apoi în rafturi) și sabatiene (prin reluarea "temei ochiului" din Eseu despre orbire: Dacă toți oamenii sunt orbi, ce importanță are cum se numește vreunul"), ca să nu mai pomenim toată literatura recentă - Eco, Coelho - pe seama "numelor". Oricum, citim probabil ultima scriere a mileniului "decăderii" (cum ar fi zis Ackroyd) cu acest subiect. Traducerea doamnei Mioara Caragea îmbracă ușoara schematizare a cărții într-o frumoasă limbă românească. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002. Cu ochi
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
privind inteligența artificială. Începînd cu prima carte - Speech Acts, 1969 - și terminînd cu ultima - Rationality in Action, 2001 - Searle le propune cititorilor o teorie unitară și extrem de complexă a limbii și a intelectului. Realitatea ca proiect social e una dintre scrierile recente ale filosofului american pe tema limbajului ca element esențial de construcție a realității sociale. Cartea a apărut în 1995, în original sub titlul The Construction of Social Reality, iar publicarea traducerii în română la doar cîțiva ani de la ediția
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
frumusețe a lui Lucifer, chiar și mîndria aceluia care, după ce l-a adorat pe Dumnezeu se măsoară cu El și îl sfidează". Astfel de rînduri intră firesc în registrul memorialistic al scriiturii. Locul comun este o componentă esențială în orice scriere de acest tip. Cum spuneam, la Maria Cantacuzino-Enescu, locul comun își găsește manifestări care au fost evidențiate de prea puține ori de critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
în Stupul (cunoscute și cititorului român, în versiunile Anei Vădeanu și respectiv Ioanei Zlotescu), au recuperat valorile a căror lipsă se simțea cel mai acut în acele momente: prospețimea, autenticitatea (chiar sub formele unei elementarități brutale), într-un cuvînt adevărul. Scrierile lui Cela nu răspundeau însă numai unor necesități spaniole. Pascual Duarte este înrudit strîns cu Străinul lui Camus, prin singurătatea disperată a personajului care nu știe să-și valorifice aspirația ascunsă la solidaritate, și la fel de profund marcate de existențialism sunt
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
romanul unui individ hăituit de viață, Stupul este romanul vieții fără orizont a unor indivizi obscuri, marcați de lipsurile și adaptabilitatea penibilă a unei supraviețuiri pur materiale. Structura fragmentară a romanului era cerută de atomizarea societății spaniole postbelice. De la o scriere la alta, Cela a experimentat mereu noi tehnici narative, s-a înnoit fără a înceta să fie același observator implacabil al vieții spaniole, într-o galerie de personaje și scene descinzînd din Quevedo, Goya și Valle-Inclán. Nucleul tuturor scrierilor sale
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
o scriere la alta, Cela a experimentat mereu noi tehnici narative, s-a înnoit fără a înceta să fie același observator implacabil al vieții spaniole, într-o galerie de personaje și scene descinzînd din Quevedo, Goya și Valle-Inclán. Nucleul tuturor scrierilor sale este tableta ce consemnează o impresie fulgurantă, definită de el ca o îmbinare de caricatură și acvaforte, o explozie de viață, aparent arbitrară ("fără cap și coadă, stabilind conexiuni fugare cu realitățile cele mai diverse"), în fond însă înscrindu-se
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Peneș, un nume extrem de prezent pe piața manualelor de limba și literatura română. În mod firesc există o lecție despre Cuza, plasată în economia manualului astfel încât să fie sincronă sărbătoririi zilei de 24 ianuarie. Lecția cuprinde un fragment dintr-o scriere a lui Dumitru Almaș, intitulată "Cuza-Vodă și Sultanul", o legendă despre demnitatea principelui român manifestată la Înalta Poartă, o legendă care este de fapt repetată de principele Carol în împrejurări similare, înainte de a cuceri independența. Spre lectură se propune copiilor
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
și Sultanul", o legendă despre demnitatea principelui român manifestată la Înalta Poartă, o legendă care este de fapt repetată de principele Carol în împrejurări similare, înainte de a cuceri independența. Spre lectură se propune copiilor o scurtă povestire preluată dintr-o scriere a lui Petru Demetru Popescu. De data aceasta se promovează imaginea de om corect în raport cu supușii săi, de apărător al dreptății în orice ocazie. Și ni se înfățișează celebra sa deghizare spre al străbate lumea reală fără a fi cunoscut
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
bătrâni balcanici / și știau prea bine ce ierni bântuie pe la noi", Petar Paici), suferința, moartea, fantasmele și frica - toate nu sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui, o știu prea bine,/ să mă arunc și singur în flăcări", Predrag Bogdanovici Ți), la cel ironic (adus, de pildă, prin tema femeii balcanice de către Radmila Lazici: "Așa m-au surprins zorii, trudind la cuvinte./ În locul unei
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. în biografia lui Eliot am încercat să surprind individul în stilul prozei mele - oferind astfel lectorului receptiv un mijloc de a descifra natura exactă a scrierilor lui. Cu ce începeți, când vă apucați de un roman? O stare de spirit sau o istorie? Vă planificați incidentele? întotdeauna am mai întâi istoria, dar cu greu se poate face o separare între poveste și 'starea de spirit' pe
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una și aceeași, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. Există vreo notă autobiografică în scrierile dvs.? Romanele nu par a fi astfel. E vreunul cu deosebire confesiv? E inevitabil ca romanele să aibă elemente autobiografice, din moment ce eu, omul, sunt cel ce le scrie. ' Eul' meditează inevitabil asupra propriei ființe. ' Eul' are înțelesuri proprii lui, pe
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
atenție mai este un detaliu: în ajunul acestui eveniment editorial, Marcel Reich Ranicki își inaugura noua sa apariție la televiziune - evoluînd de astă dată "Solo" (cum se intitulează emisiunea sa bilunară). De astă dată el a întîmpinat cu superlative proaspăta scriere a fostului său prieten. Cu un singur lucru pare însă temutul și admiratul critic a nu fi de acord: cu părerea emisă de Günter Grass referitoare la tema nuvelei sale - acesta fiind de altfel elementul care reține deocamdată din plin
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
O democrație relativ consolidată cum este cea germană - afirmă Günter Grass - trebuie să fie capabilă să înfrunte forțele dreptei (extremei drepte n.n.) cu un arsenal adecvat de argumente. Or, situația este ușor diferită. Revista "Der Spiegel" consacră un număr special ultimei scrieri a lui Günter Grass înscrisă din start, firesc, în fluxul recent al unor reflecții pe marginea istoriei, străine de interdicții, prejudecăți și tabuuri. Sunt difuzate în ultima vreme documentare istorice, filme în care martorii evenimentelor - atîția cîți au mai rămas
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
că la finele războiului acestea nu mai aveau vreo importanță strategică și erau populate de refugiați civili. în ceea ce-l privește, Günter Grass a declarat că se simte foarte vinovat pentru a fi eludat, în intervențiile sale verbale și în scrierile sale, capitolul alungării germanilor din ținuturile de răsărit. Nuvela în pas de rac anulează acum aceste omisiuni și se plasează, prin codul ei literar, în dezbaterile pe marginea istoriei, în cîmpul vast al memoriei colective și - nu în ultimă instanță
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
cîmpul vast al memoriei colective și - nu în ultimă instanță - în sfera delicată a intransigențelor morale. în noaptea de 30 ianuarie 1945, cînd nava "Wilhelm Gustloff" părăsește portul Gdansk, la bordul ei se află și un mai vechi personaj al scrierilor lui Günter Grass - Tulla Pokriefke, purtînd în pîntec o sarcină ajunsă la termen. "Titanicul german" este lovit de trei torpile lansate de pe submarinul sovietic "S 13". Efectul este fatal, vasul se scufundă, cea mai mare parte a pasagerilor își află
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
C. Rogozanu Cine deschide prima oară noua carte a lui Stelian Tănase, Acasă se vorbește în șoaptă, ar putea crede că-l așteaptă vreun experiment literar radical, vreo scriere avangardistă. Pagina e ruptă în două: jumătatea de sus este ocupată de jurnalul pe care autorul l-a ținut între 1986-1990 (jurnal deja apărut la Editura Institutul European); jumătatea de jos este rezervată dosarului lui Stelian Tănase din arhivele Securității
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
Catrinel Popa Născut la 11 ianuarie 1941, Wolf Lepenies este profesor de sociologie la Freie Universität din Berlin și membru corespondent al cîtorva prestigioase instituții academice din Europa și Statele Unite. Printre scrierile sale se numără Melancholie und Gesellschaft (1969), Das Ende der Naturgeschichte (1976) și Die drei Kulturen (1985). Pentru o lucrare mai recentă despre Sainte-Beuve i s-a decernat premiul Joseph Breitbach, cea mai înaltă distincție literară din țările de limbă
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
a peticului pe care el o actualizează ori de cîte ori îl folosești, un fel de ereditate semantică. în cazul particular al articolelor la care am recurs știu precis că ele au pretins o mobilizare mai mare decît o cere scrierea cîtorva pagini obișnuite. Este motivul pentru care consider că aceste texte sînt . Ele au fost scrise uneori cu furie, alteori cu sufletul la gură. Nu poți inventa aceste stări care fac parte acum din memoria peticelor și compun un capital
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
afectat ori proiectat", structurîndu-se diferit în funcție de discursurile despre timp ale oamenilor. Astfel, Ciprian Mihali vorbește despre cronometrie (timp al măsurătorii precise, omogen, ciclic și simetric), cronologie (timp liniar prin excelență, ireversibil, avînd ca punct de plecare un eveniment fondator), cronografie (scrierea timpului, cronicile sau biografiile, timp episodic și neregulat, irepetabil) și cronosofie (propune o chestionare a viitorului, cuprinzînd toate tipurile de divinație). Calendarul este o mediere între timpul societăților și timpul cosmic, astfel "refigurează timpul" și "cuprinde în sine forma esențializată
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
volume de care cititorii aveau de multă vreme nevoie, fie că e vorba despre romanul neterminat al lui Mircea Nedelciu, despre Rețeaua Caraman, cu date referitoare la un celebru caz de spionaj românesc în Vest, sau despre subiecte disputate ca scrierea Evangheliilor, iudaismul, integrarea persoanelor cu handicap și, nu în ultimul rînd, raporturile Bisericii Ortodoxe Române cu dictatura comunistă. Religie și naționalism... are la origine o lucrare de doctorat, susținută în 1995 la Universitatea Liberă din Bruxelles de Olivier Gillet, cercetător
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
trupul fluid - un fel de abur risipit în aer, prelingîndu-se către tăriile cerului - și pe care o răsfira cu ochii și cu sufletul...". E o îndrăzneală la Cimpoeșu de a sări peste bariere, intuind discontinuități psihice, în concurență cu faimoase scrieri europene, care patrulează terenuri similare. "E sigur că printre nenumăratele vise care ne colindă de-a lungul vieții se insinuează fraudulos și anonim visul propriei noastre morți, cel care ni se va împlini la urmă de tot, iar grefierul crezu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
tărîm pentru că am convigerea că explicitul nu poate da imponderabilității de conținut și de stil o materialitate. Aș putea pune ca motto comentariului critic adagiul: enigmele nu sunt făcute să fie dezlegate. Sensul e însă restrîns la acest gen de scrieri. La încheierea însemnărilor de lectură reiese, sper, că romanul Povestea Marelui Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de elogii (pe deplin meritate!) să adaug și o rezervă. Din primele rînduri, am situat cartea în
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
să subliniez mai agresiv ceea ce autorul eseului citat pare doar să fi sugerat. Domnul Niculescu a pomenit despre o distincție importantă: cea între reformele ortografice fundamentate științific și cele impuse ideologic. Pornind de aici, argumentul Academiei cum că revenirea la scrierea cu "â" și cu "sunt(em)" înseamnă restabilirea unei tradiții întrerupte de samavolnica reformă comunistă de la 1953 devine pe de o parte ridicol, pe de altă parte propagandistic. Ridicol nu are cum să nu fie, dacă e vorba de restabilirea
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
gravă a problemei. Mai grav este că, nu știu din ce motive, crainici și reporteri radio sau TV, parlamentari, miniștri, președinți, profesori universitari și (nici o surpriză) academicieni pronunță "sunt" și "suntem", uitînd că, dacă au optat pentru o variantă de scriere etimologică, s-ar cuveni să respecte și tradiția etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode (care aduce
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]