572 matches
-
lampa spre chipul acela din bronz, studiindu-l cu mare atenție. Trăsăturile rotunjite și părul lung Îl determinaseră să creadă că era vorba de statuia unei femei. Dar, oare, nu puteau fi trăsăturile Împăratului, fixate În bronz pentru a fi scrinul ce-l Însoțea În lumea de dincolo, cum se spunea că procedau vechii egipteni? Oare această cutie pentru relicve trebuia să ocrotească trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea Închipui de cât timp ar fi fost nevoie pentru terminarea ei. Acea „comoară”, indiferent despre ce era vorba, putea fi Încă pe drum, ori poate că ajunsese deja la Florența. În acest caz, nu mai putea fi ascunsă În scrinul menit să o adăpostească. Trebuia să se afle altundeva. Între fetru și fetru. O alegorie sau o expresie ce trebuie luată ad literam? Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împiedicau În lăncile lungi, așa Încât el ajunse singur la ușa atelierului. Omul zăcea pe pardoseală, plin de sânge, lângă uneltele meseriei, rămase În ordine pe bancul de lucru. Din ce Își putea aminti Dante, nimic nu fusese atins. Lăzile și scrinurile nu fuseseră forțate, ca și când asasinul nu ar fi avut nici un interes privitor la conținutul lor. Cel care ucisese părea să nu fi luat nimic. - Unde este Amid, servitorul lui? Îl Întrebă pe bargello, care se oprise În dreptul ușii. - A fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi privirea i se lumină, În timp ce Își ridică fruntea dintr-o dată. Lucis imago repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliță, iată aspectul micului oraș, în care vandalii și alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău decât trupele turcești
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de fabulații ca să descoperi în final doar câteva adevăruri mărunte? -E o plăcere, observ eu. -Plăcere! Plăcere este un lux, faptele sunti mportante, nu ficțiunea! Am mers apoi în dormitoare unde avea paturi duble , remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau nici tablourile, nuduri, cu tonuri de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sa periculoasă cododuello care era specialitatea lui la acea dată. În plus, cum puteai oare să porți pică unei persoane așa de grozave? Și chiar în momentul în care îmi smulgea saxofonul din mâini își vâna reflexia în oglinjoara de pe scrinul cel lung. M-am dus jos în pivniță unde erau depozitate obloanele împotriva furtunii și toate uneltele, și acolo, după ce am hotărât că nu pot pleca înapoi acasă numai ca să fiu trimis înapoi de Bunica Lausch, m-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sunetul de gong al adevăratei autorități. Ușa îi era încuiată, și presupun că ședea întinsă pe patul ei de puf în șorț și șal și papuci cu vârful ascuțit, cu toate nimicurile existenței ei din Odessa așezate pe măsuță, pe scrin și pe pereți. Cred că Mama se așteaptă să-I spui la revedere. La ce bun? O să mă duc oricum să-l văd mai încolo. N-a avut puterea să meargă să vadă rezultatul muncii ei îndârjite de a păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele părul, dar operația în sine o incita. Lângă fiecare pat se găsea câte un mic scrin. Pe acestea, fetele din primii ani nu aveau voie să-și țină decât obiectele strict personale. Cele mai mari, însă, le puteau împodobi după plac, atâta timp cât buna-cuviință era respectată. Se înțelege că fardurile erau interzise, ca și bijuteriile. Hattie poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din primii ani nu aveau voie să-și țină decât obiectele strict personale. Cele mai mari, însă, le puteau împodobi după plac, atâta timp cât buna-cuviință era respectată. Se înțelege că fardurile erau interzise, ca și bijuteriile. Hattie poseda puține bunuri. Pe scrinul ei se găsea un iepuraș de porțelan cafeniu, care-și scărpina o ureche și care o însoțise pe tot parcursul anilor de șcpală. Cu toate că celelalte fete râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din minte. După ce Hattie aruncase o privire prin centrul orașului, începuseră să se aranjeze și să-și ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele armurii, o oglindă de asemenea verticală, pe postament tubular de alamă, oferea o retrospectivă interesantă, în amănunt, a unuia și aceluiași exponat. În colțul opus, pe un fel de scrin lătăreț inestetic, lucea discret un monitor LCD, cu ecranul împărțit în patru secțiuni rectangulare, monitor ce era conectat, probabil, la rețeaua internă de mini-camere video de supraveghere, din muzeu. Chiar așa, nici nu este nevoie de mai mult de o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
metri pătrați la Borgo Pio. El nu și-ar fi permis-o niciodată. Câștiga un milion șapte sute de mii de lire net pe lună și cheltuia tot. Bârne vechi de lemn străbăteau tavanul. Pe rafturile vechi și Întunecate ale unui scrin Încă se mai ghiceau urmele unor fresce. Biblioteca - geometrie de pătrate perfecte protejate de o vitrină strălucitoare - se afla Într-o ordine impecabilă: toate volumele erau adunate În ediții, iar culorile erau combinate cu mult bun gust. Pe etajerele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușeau să se desprindă de acolo, căci nu era pe lume un spectacol mai minunat. Valentina și Kevin veniți de cine știe unde, anume pentru noi. Își aruncă haina pe pat. Trebuia să-și poată mișca brațul În libertate. Puse Springfieldul pe scrin. Obiectul acela negru, ca un bumerang - simplu, perfect, esențial. Patul pătrat, cu incrustații laminate. Inelul trăgaciului, o elipsă atroce și goală. Țeava dreaptă ca un sex. Avu ideea paranoică de a verifica dacă era Încărcată. Era Încărcată. 7 lovituri + 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dădu seama că Valentina era În prag. De cât timp era acolo? Înghețat, Închise ușa dulapului. Primul sertar era Încă deschis. Dacă Valentina s-ar mai fi apropiat un pas, i-ar fi văzut pistoalele. Iar Springfield Armory rămăsese pe scrin - neagră, lucioasă, ca un monolit amenințător Între fotografia de la nuntă și plicul pentru avocatul Fioravanti. Dar Valentina nu se mișcă. — Tati, Începu ea - căci era o fetiță foarte perspicace și Îi observase neatenția - ai deschis boilerul? — Da, bineînțeles, șoricel, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când În când. Polițiștii lucrau și duminica, la fel ca și răufăcătorii. Altfel cine ar avea grijă de oamenii de treabă? Valentina era mândră că tatăl ei era un om drept. Pe când desprindea halatul tatei din cui, observă pistolul pe scrin, dar nu i se păru ciudat. Chiar și atunci când nu era de serviciu, tati avea Întotdeauna pistolul la el. Zicea că spre deosebire de șerpi și de alți prădători, ființa umană are un caracter rău, și nu trebuia să aibă Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neagră, un Mic Prinț strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie să atingă corpurile. Pe scrin, fotografia În ramă aurită pe care nu o observase prima dată. Buonocore și blonda - care Încă era brunetă - În ziua nunții lor, În fața unei biserici monumentale: tineri, Îndrăgostiți, se sărută pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ceai și putem sta frumos de vorbă până se trezește ea. Ne-a condus în sufragerie - o cameră rece, mai degrabă depresivă, cu chilimuri soioase pe pereți. Erau una sau două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor s-a repezit brusc spre fiica ei și a tras-o, mai degrabă cu ostilitate, de talie. — Cureaua e nouă? a întrebat ea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Groapa, Bietul Ioanide, Un om între oameni. E adevărat că dintre autorii acestor cărți doi erau de mult consacrați, iar altul se afirmase înainte de 1944; e adevărat, de asemenea, că aceste cărți au apărut, cu dificultate, către sfârșitul deceniului (iar Scrinul negru după 1960, dar face parte din aceeași perioadă, căreia-i plătește un tribut mai mare decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei apariție a fost cu drept cuvânt atunci salutată ca un eveniment. Cu privire la Bietul Ioanide și la Scrinul negru, a formulat Alexandru George o serie de observații care, oricât s-ar supăra (cu intoleranță total necălinesciană) discipolii fanatici ai maestrului, sunt niște observații critice legitime și pertinente, de bun-simț și bun-gust. Aceasta nu înseamnă a-l „denigra” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
stil empire, luat din camera vecină, scund și foarte larg, din mahon masiv, împodobit cu bronzuri. Coloanele, ornamentate tot cu busturi de sfincși, ca și tapetul, se asortau și cu restul mobilierului: un dulap cu uși masive și coloane, un scrin cu marmură albă, încercuit cu o bară metalică, o oglindă înaltă, monumentală, un fotoliu cu picioarele groase, scaune cu spătarul tare în formă de liră. Dar o cuvertură confecționată dintr-o fustă veche de mătase stil Ludovic al XV-lea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dogmele bisericești și biblice fiind ridicate la rang de legi științifice. Știința trebuia să devină «sclava teologieiă. « Cum să fie Pământul rotund ? Oamenii din jumătatea sa de jos merg oare cu capul în jos ? . Acum se considera Universul ca un scrin uriaș, în care Pământul e fundul și cerul capacul, iar îngerii mișcă Soarele, Luna și stelele, aerul etc. Concluzii despre miturile astronomice ale Universului: antichitatea realizează diferențierea dintre stele și planete ; forma Pământului se precizează ca fiind sferică, privit fiind
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
elemente neospitaliere în acest loc în care rândunelele își fac cuiburile în crăpăturile crenelurilor. În interior domnesc curățenia, protecția, căldura, abundența, bogăția, hrana, ordinea și regularitatea, sănătatea și pofta de mâncare, munca și pietatea. În odăi tapiseriile apărau de frig; scrinurile gemeau de rufărie, buțile cu vin se îngrămădeau în pivnițe, iar sipetele de stejar trosneau de greutatea sacilor cu arginți"378*. Nașterea lui Iulian prilejuiește o sărbătoare care ține trei zile și care sporește această tradițională vocație ospitalieră. Se ospătară
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]