362 matches
-
imaginat în al șaptelea capitol al romanului este o expresie a nostalgiei după semnificație, a aspirației către o lectură completă și eficientă a lumii, a înțelegerii ei corecte și a interpretării ei definitive. De asemenea, este important faptul că metafora scripturală a interpretării are la Blecher o semnificație narativă: scrisul este povestire, obiectele misterioase își recapătă înțelesul printr-o narațiune asupra istoriei lor115. Este important însă că scrisul este indescifrabil, de neînțeles, ba chiar greu de văzut ca scriere. Acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ci a mai multora, unele dintre ele cu statutul de limbă "moartă" (latina, greaca, ebraica biblică, slavona), ca să folosim, din rațiuni de comoditate, această nefericită metaforă. În articolul citat mai sus (p. 275-276) mai constatam următoarele: "Complexitatea maximă a textului scriptural a reclamat din partea traducătorilor români în primele două secole de existență a tradiției biblice românești mari eforturi de echivalare a unor conținuturi foarte diverse". De exemplu, dacă ne gândim la prima versiune în limba română a Septuagintei (așa-numita versiune
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
model este cel al fundamentalismului definit ca antielitism. În joc este reacția frustrată, deseori elementară, a categoriilor sociale paupere din întregul Occident. Reacția presupune, printre altele, o reconvertire în cadrul noilor mișcări religioase, creștine și orientale, ce se bazează pe fundamentele scripturale și sacre. Poate cel mai specta culos exemplu este cel al teleevenghelismului American. Sute de mii de oameni se lasă fascinați de charisma unor lideri religioși, excelenți vorbi tori și manipulatori ai unor discursuri antielitiste și populare în raport cu Biserica și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reguli și al unui mecanism de generare. Setul de reguli ar include afirmații, axiome, propoziții elementare, ultime, nede com pozabile. Ele ar putea fi următoarele: „Există fundamentalism religios”; „adevărul se află doar în Sfânta Scriptură”; „religia însemnă întoarcere la bazele scripturale ale credinței”. Odată enunțate aceste reguli, ele se vor combina în virtutea unui mecanism mental de generare a interpretărilor. Teoretic, aceste interpretări sunt infinite. Genetic și funcțional, ele sunt perfect egale. Teologic, social și moral există mari diferențe între un model
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
aceea? Greu de spus, pentru că oamenii sunt cei care conced o anumită doză de veridicitate unei variante sau alteia de fundamentalism. Este cu putință ca versiunea primă să fie cea 225Fundamentalismul religios adevărată. conform acesteia, fundamentalismul înseamnă întoarcea la bazele scripturale ale credinței, adică la fundamente. Așa gândea în 1920 baptistul curtis lee laws. Or, dincolo de acest fapt posibil, există adevăruri construite social cu privire la celelalte forme de fundamentalism. Între adevărurile acestor fundamentalisme există luptă, competiție. Unele pierd (cele mai multe), altele câștigă. revenind
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de cuvînt, care constituie de fiecare dată ținta principală a replicii următoare. În mod normal, vorbirea se înrudește mai puțin cu jocul de ping-pong." (1987: p. 42). Este la fel de adevărat și pentru genul dialogic al presei scrise, precum interviul. Normalizarea scripturală a enunțurilor ajunge la o formă de text dialogic pe care nimănui nu i-ar trece prin minte s-o confunde cu oralul autentic. Mă voi mulțumi aici cu definiția interacționistă a textului dialogic-conversațional pe care o propune Goffman: Enunțările
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pentru a arăta ce este un gen narativ și pentru a explica prezența capitolelor precedente: o repertoriere a practicilor discursive cele mai complexe, alegând, cu bună știință, un gen literar situat între discursul poligerat și discursul monogerat, între oral și scriptural. Numai plecând de la aceste încercări putem evalua și, mai apoi, compara cu alte perspective pertinența acestei teorii 2. De atunci, acest capitol a mai fost completat cu analiza unor alte exemple și cu câteva reajustări în "Abordare pragmatică și textuală
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atenția criticii. Aventuri într-o curte interioară este una dintre cele mai bune cărți de proză de la sfârșitul anilor ’70. N. este familiarizat cu semiologia și cu ultimele achiziții literare europene, are imaginație și strunește bine o seamă de procedee scripturale. Excelent observator, își focalizează discursul îndeosebi asupra a două categorii sociale: noua „intelighență” (studenți, candidați la admitere, absolvenți feneanți sau în căutare de expediente) și lumea „pălăriilor cenușii”, alcătuită din muncitori navetiști, o umanitate care țâșnește din pendularea haotică între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul este cum nu se poate mai grav în cazul unor texte de acest gen, a căror naștere este produsul unei inseminări a instanței materne (indiferent de sexul civil al instanței scripturale) de către o instanță paternă (în speță regimul politic, în cazul dat Partidul) prin intermediul unui organ funcționând ca dispenser de teme (semina, de unde vine semn) dar și ca factor de seducție/viol vizând scriptorul/scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
modelul militar, sicofanteria. Încercarea patafizicianului de a forma un corp de elită al eticii anticumetrioase (detașamentul de "cajvanterie") a eșuat, fiecare dintre vechii însoțitori spre/ companioni de pe Corabia Nebunilor căutând un loc mai cald. 5. Un aspect esențial al relației scripturale, "umbra mâinii care scrie"(tratat cu mare finețe cândva de Irina Mavrodin) este neglijat de analistul bântuit de imaginea mâinilor mulgătorului. Tocmai de aceea se impune o atitudine critică față de cel autoproclamat AS în virtutea relațiilor cu Editorul. 2. Entre(-gent
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
consumator" o rețetă culinară găsită într-o revistă, folosind materia primă aflată la dispoziție). Faptul este în sine anodin: o persoană (desemnată printr-o literă, nu aflăm nimic despre vârstă, sex, calificare, relațiile cu autorul notei) îi "exhibă" un produs scriptural în speță o scrisoare primit de la adolescentul Luca P. cu două decenii mai devreme. Examinează rece obiectul, îl descrie mai întâi ca suport pentru scris, apoi din perspectiva conținutului și a "modului de scripțiune" pentru ca în cele din urmă să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
acestei cărți document, membrii asociației culturale franceze « Société Franșaise des Amis de Ion Irimescu » au hotărât să sprijine publicarea celor două volume de Corespondența Fălticeneană. Dr. Camelia Botez Președinta asociației PREFAȚĂ Eugen Dimitriu sau corespondența literară între document și model scriptural Obiect de studiu al istoriei literare și culturale, corespondența autorilor din toate epocile aduce importante informații privindu i nu numai pe cei implicați în actul comunicării, ci și la contextul cultural, social, politic, istoric. Fie că este de natură personală
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
În acest fel se poate spune că, într-un anumit sens, „moartea lui Dumnezeu” n-a fost doar posibilă, ci și necesară. Nu întâmplător, deconstrucția „idolilor conceptuali” ai tradiției onto-teologice a devenit sarcina teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la „rațiunea scripturală” presupune o critică prealabilă a metafizicii eline ascunse în teologia de manual. Când în La Gaya Scienza (¬125) nebunul lui Nietzsche exclamă: „Voi l-ați omorât”, el acuză consimțirea treptată a lumii apusene la ideea abstract-metafizică de Dumnezeu. În versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prim motor” sau „cauză eficientă” a lumii) este pură vanitate. Despre acest Dumnezeu, Heidegger avea dreptate să spună că nu poate primi jertfe sau rugăciuni. În sfârșit, apariția teoriei univocității la Duns Scottus (1266-1308) se adaugă acestei turnuri raționaliste; teologia scripturală și chiar doctrina analogiei ființei (care afirmă universalitatea revelației lui Dumnezeu) își pierd treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de la Corbie, plecînd de la o literă minusculă anglo-saxonă, a unei minuscule rotunde, pe care o numim carolină, și care va ușura munca de copiere a manuscriselor. Cum literații italieni și englezi au adus cu ei numeroase texte vechi, acesta revoluție scripturală este însoțită de un uriaș efort de reproducere. Rezultatele acestei "renașteri" culturale trebuie, desigur, relativizate. Prima generație de literați care au impulsionat-o sub Carol cel Mare a produs, ea însăși, puține opere cu adevărat originale: "manualele școlare" ale lui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un copil răutăcios/ strappando i pesci/ despărțindu-i/ în fâșii fără formă/ e nevoie de foarte multe cuvinte/ pentru a descrie cu ce se ocupă el/ de aceea stau și înconjur/ cu gard viu această imagine”. Ce-i drept, aluziile scripturale devin uneori excedentare, transformând poemele în versete teoretizante inabil camuflate: „Textul fiind singurul rezultat/ (fie și provizoriu) al unui act de creație literară/ ne rămâne să-i cercetăm dârele/ în absența subiectului/ care a fost fie dat dispărut/ în furtună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
imaginea textului ca pânză, țesătură asupra căreia au loc intervenții "croitoricești" care o înnoiesc mereu. Répétition este o vocabulă hermeneutică. Ea interoghează istoria: ce s-a petrecut între două ocurențe, de același enunț este altul față de prima dată? Réécriture este scriptural și critic (ibidem, 9). Din seria propozițiilor care au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
polițist. De fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o dimensiune configurațională a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Londra în 1894, evocă un eveniment determinant din viața lui James. Prezentarea celei de-a doua povestiri, În cușcă, dezvoltă mai mult un rezumat orientat al întîmplării (rezumat eliptic, deoarece întrebarea finală va rămîne fără răspuns). Rezumatul este o practică scripturală foarte obișnuită pentru ultima copertă: are o logică descriptivă prin faptul că spune totul pas cu pas. De regulă, el este scurt, niciodată "pur" (remarci evaluative...), centrat pe tematică. De fapt, el nu reduce niciodată în totalitate povestea în ansamblul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
surprinde în fulguranța ivirii și a devenirii, în efemera sa ființare de dinaintea intrării în orizontul ființei. Ea nu respiră decât în acest scurt interval de trecere spre ființa poetică la care aspiră. Prin și în distanță - luând distanță față de prezența scripturală a ființei textului -, semnificabilul intră în forma propriei treceri, în câmpul (fără spațialitate) al ființării. Fie că vorbim, pe de o parte, de "materia textului" (H.-G. Gadamer) sau de "lucrul textului" (P. Ricœur), fie, pe de altă parte, de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, e surprinsă, urmărită, învederată și explicitată la nivelul categoriilor naratologice și poetice, al ideologiei și viziunii, al tehnicilor și convențiilor definitorii (convenția de oralitate și convenția scripturii), al esteticii și practicii scripturale implicite. În cadrul tratării analitice se fac referiri la un mare număr de autori din toate literaturile europene importante, iar când contextul o permite, și din literatura română, pagini interesante fiind consacrate lui N. Filimon. Dar despre marii scriitori sunt inserțiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
de iarnă i-au fost pentru întâia oară străine și depărtate. [...] și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinsese de cătră sine”. Întrepătrunderile, glisările etc. imprimă momentelor de fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate de tiparele acesteia, existența, destinul, experiența pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția. În schimb, ceea ce domină
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
aparenta istoricitate a evenimentului, de o istorie de suferință. În orice caz, cadrele de explicare și comemorare a calamităților, deși se focalizează asupra suferinței, deschideau perspective de deznodământ fericit la care conducea intervenția divină. Modelele de suferință definite în textele scripturale și canonice au sfârșit prin a-și crea propria memorie, prin efectul unei reactivări constante care se conformează unor norme prestabilite și imuabile. În Evul Mediu, peripețiile dureroase trăite de evrei, după degradarea situației lor în Europa, au dus la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ziua de comemorare a distrugerii celor două Temple. În ritul așkenaz, aceasta devine în cele din urmă parte integrantă din slujba de sâmbătă dimineață. Ea pune accentul pe meritul martirilor morți pentru sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Sunt citate diferite versete scripturale, extrase în special din Deuteronom și din Psalmi, și cu aceeași ocazie Dumnezeu este rugat să-și amintească de martiri, să-i răzbune și să le salveze urmașii. Această liturgizare a martiriului, care creează o punte între trecutul biblic și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În ciuda unor avertismente din Talmud care condamnă prezicătorii și îndeamnă la răbdareqqq, învățații evrei au fost în mod regulat supuși, pe de o parte, tentației de a calcula data sfârșitului, pornind de la exegeza sofisticată și mereu reluată a anumitor texte scripturale, și, pe de altă parte, celei de a se întreba dacă nu există un mod de a-i grăbi venirea. Astfel, aceștia făceau calcule bazate pe valoarea numerică a cuvintelor și pasajelor din Biblie pentru a determina data precisă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]