88,469 matches
-
independență, a fost soră de caritate voluntară. Dragostea dintre ea și Eminescu a fost castă până la moartea lui Ștefan Micle (1879). Abia după moartea acestuia, după 7 ani de când s-au cunoscut, Eminescu i se adresează pe nume Într-o scrisoare. Când i s-a permis, pe Eminescu l-a Îngrijit cu multă devoțiune și a participat la suferința lui cu toată ființa ei. Pe Eminul ei, cum Îi plăcea să Îl alinte, l-a iubit cu o dragoste profundă. Oricâtă
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ființa ei. Pe Eminul ei, cum Îi plăcea să Îl alinte, l-a iubit cu o dragoste profundă. Oricâtă răutate ar nutri cineva, nu se poate să nu se lase cuprins de tonul ars de iubire care se desprinde din scrisorile ei și din poeziile pe care i le-a dedicat lui Eminescu, și În marea majoritate, Îi sunt dedicate lui. Poeziile ei sunt un adevărat jurnal de iubire, trecând prin toată gama de sentimente. Dragostea ei a fost atât de
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Iași ca să fie aproape de „dulcea minune”, „Îngerul blond”. El Îi dedică poezii eminente, iar ea Îi dedică delicate versuri. O vizită În salonul ei de poezie sau se Întâlneau sub teiul de la Copou. Când nu se puteau Întâlni, comunicau prin scrisori. Ștefan Micle era Îngăduitor cu această situație, având Încredere În soția lui, accepta ca Veronica să fie muza unui poet de geniu, așa cum Laura a fost pentru Petrarca. Veronica și-a Înțeles din capul locului menirea. Și-a asumat acest
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Se temea că această Împlinire Îi va aduce fericirea supremă și atunci nu ar mai fi avut motiv „să plângă așa frumos”. Din dragostea lui pentru Veronica se „nășteau” poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale. Într-o scrisoare din 1882, Eminescu Îi scria: „Tu ai fost și ești viața mea, cu tine s-a Început și s-a Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
liric general”. N. Iorga a comparat-o cu „o eroină antică”, iar Duiliu Zamfirescu o considera „poeta unui cult”. Volumul ce cuprinde corespondența dintre M. Eminescu și Veronica Micle și poartă titlul „Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit”, cuprinde numeroase scrisori până acum necunoscute. Volumul acesta prezintă o spectaculoasă redimensionare a figurii Veronicăi Micle. Ni se dezvăluie o femeie superioară, inteligentă, cultivată, care l-a iubit și Înțeles pe Eminescu. Referindu-se la puternică personalitate a Veronicăi Micle, George Munteanu spune
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și Vlaicu Bârna, întîmplarea dată uitării, "una din marile farse" în care s-au lăsat antrenați "sburătoriștii", cu mentorul lor printre ei, și pretinsul țăran din Ieud, talentat, care trimite scrisori inspirate criticului, este unul din modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i se datorează urmărirea manevrelor lui V. Eftimiu de a pune mîna pe conducerea Teatrului Național, cărora i-a căzut pradă ministrul
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i se datorează urmărirea manevrelor lui V. Eftimiu de a pune mîna pe conducerea Teatrului Național, cărora i-a căzut pradă ministrul Muncii din guvernarea Maniu; cursul scrisorilor defăimătoare publicate de Mircea Damian la adresa membrilor Regenței, în Cronica politică și parlamentară, dar și punerea pe două coloane a Jurnalului ținut de Octav Șuluțiu, pentru cît reflectă sau nu o critică menționată ca "severă" la adresa lui, de E. Lovinescu în
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
de cultură și civilizație: Oglinda literară. Salutînd-o cordial și urîndu-i ani mulți și o față neaburită de ce se aburesc deobicei revistele de la noi. Cronicarul își declară cu sinceritate și cu sentiment de invidie: pentru titlul rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea rubricii, o veste bună: "Maestre, pentru 2002 vi se pregătește ceva." Succes! * Un săptămînal ce se cuvine urmărit este Piața literară de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
provincie: Antiteze, 10-11-12/2001, de la Piatra Neamț. Tema provinciei în raport cu centrul este chiar miezul unei anchete din ultimul număr pe anul trecut. Un interviu și un fragment de roman publică dl. Petru Cimpoieșu, una din revelațiile prozei postdecembriste. Cronicarul semnalează și scrisorile inedite, cinci la număr, plus o carte poștală dintre noiembrie 1987 și ianuarie 1989, adresată de Nicolae Steinhardt lui Aurel Dumitrașcu. Le prezintă dl Adrian Alui Gheorghe. O rubrică bine venită, ce ar putea sta sub deviza maiorescianului În lături
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
face, de a scrie, în mod real, sau adevărat, o corespondență, tot timpul fiind livresc, "cultural", lucru de care amândoi avem oroare de fapt, deși... Observația cu Poulenc și cu aluzia la Freud și la "orchestra" pe când nota cuvântul dă scrisorii deodată o notă frivolă simpatică... nu știu cum să spun. Plimbându-se singur pe malul Rinului, Nego cu siguranță recita poezii de Rilke sau alții... Cum mi se întâmplase și mie, într-o zi, după ce ieșisem din Domul copleșitor și o luasem
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
Gheorghe în Primarul face unul din cele mai complexe roluri din ultima vreme, cu o modificare semnificativă de registru. Valer Dellakeza găsește clou-ul pentru un diriginte de poștă pungaș și veșnic cherchelit care trăiește dependent de scormoneala în intimitățile (scrisorile) celorlalți, un viciu ce-l concurează zdravăn pe cel al băuturii. Ceva caragialesc se regăsește în atmosfera spectacolului. Excelenți Angel Rababoc și Nicolae Poghirc în Dobcinski și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
inspirație salvatoare și... generatoare de mare literatură: schimbarea de identitate. Scena cercetării soldaților căzuți și rămași pe câmp pentru a găsi un chip care să-i semene, e cutremurătoare: să porți hainele și legitimația unui mort, să primești pe front scrisori de la iubita și părinții celui căzut, să "cazi" conform cu identitatea dispărutului în vulgaritate și incultură... Maestru al loviturilor de teatru, Makine își pune eroul în fața unei noi aventuri: salvând viața unui general rănit și devenind șoferul acestuia, Alexei ajunge în
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
prejudecăți". Un caz la fel de surprinzător mi se pare cel întîlnit cu puțină vreme în urmă tot în paginile unui ziar și aparținînd tot unei voci "din public": "Cu pertinență îndrăznesc să vă propun să realizați o retrospectivă a proceselor FNI" (scrisoare către redacție, în România liberă, 3617, 2002, 2). Contextul pare să indice aici o folosire improprie a termenului pertinență, într-un fel de formulă de politețe neobișnuită, căreia i se atribuie sensul "cu respect". E ușor de reconstituit și calea
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
timp, din cel "nepotrivit (cu situația)". Definiția este evident contrarie utilizării politicoase a termenului, demonstrînd că formula cu pertinență are o funcție cît se poate de autolaudativă. Că e vorba de o interpretare fantezistă a sensurilor se confirmă în continuarea scrisorii, cînd același cititor vorbește de "cei cu venituri modeste, împotriva cărora nu am decît compasiune": exprimare în care e folosit impropriu ori unul ori altul dintre cele două cuvinte ale căror componente semantice evaluative se opun (prepoziția împotriva și substantivul
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
noastre cu premiul mult rîvnit. Pur și simplu extraordinară e povestea O conferință de pomină, personajele sînt incredibil de minuțios urmărite, atmosfera de epocă berlineză de început de secol XX e reconstituită cu artă, Jacques Bigot seamănă cu Delavrancea din scrisorile lui Caragiale. Cei doi Florin Manolescu se adresează deci unor cititori diferiți, această adresare fiind ea însăși un joc cu strategii pe care nu putem decît să le savurăm pe îndelete. Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
operei sale deschide un alt drum situat intre creație si viața lui. Pentru a fi posibil să accedem la această parte a biografiei sale, a fost nevoie de două decese. întâi, a fost necesară moartea scriitorului, ca să fie publicate jurnalele, scrisorile, manuscrisele, toate documentele revelatoare în ceea ce privește viața sa interioară. Numai atunci am putut scrie despre perioada pe care Cioran a vrut să o lase îngropată sub nisipul timpului. Al doilea eveniment semnificativ a fost "moartea comunismului". Atunci cărțile sale au fost
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
am numi mondene relațiile ultraintelectuale pe care le am cu Bibescu (n. ns.: este vorba de Antoine). Nu există zi ca, din America, să nu-mi trimită extrase din presa străină", îi scrie Proust criticului englez Sidney Schiff într-o scrisoare publicată în volumul Marcel Proust Correspondance générale, de către Robert Proust și Paul Brach, Paris, Plon, 1932, vol. III, p. 47. Alți români care gravitează în jurul lui Proust - sau, am putea la fel de bine spune, în jurul cărora gravitează Proust: Anna de Noailles
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
și ca avizați cititori ai acesteia. Corespondența lui Proust - atât edițiile apărute înainte de marea ediție în 21 de volume a lui Philip Kolb, cât și aceasta din urmă - atestă prezența de zi cu zi a unui dialog viu, dus prin scrisori sau în saloanele vremii. Multe dintre textele care vor fi dintre cele mai citate figurează în Corespondența cu românii, iar meritul cu totul deosebit al Corneliei Ștefănescu este de a le fi scos dintr-un fel de indistinctă masă și
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai la amintirile involuntare ca materie primă a operei sale" - fac parte din Corespondența adresată lui Antoine Bibescu, cel despre care Proust spunea: "O singură persoană mă înțelege, Antoine Bibescu" (într-o scrisoare către Anna de Noailles). Prin acești prieteni români, Proust se apropie de România, încearcă să o cunoască, ba chiar pune la cale o călătorie la moșia lui Antoine Bibescu, călătorie care nu va avea până la urmă loc. Cornelia Ștefănescu reface
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
ne oferă și comentează o imensă informație surprinsă în cele mai mici detalii. Îi este dată Corneliei Ștefănescu și amărăciunea de a constata că prin "fabricații" de tot felul "Bibescu a falsificat textele culegerii" (cf. Capitolul " În căutarea adevărului unor scrisori") Scrisori ale lui Marcel Proust către Bibescu, texte pe care ea lucrase ani în șir și pe care Philip Kolb le contestă în parte: "Am în vedere câteva scrisori adresate de Marcel Proust lui Anton Bibescu și felul în care
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
oferă și comentează o imensă informație surprinsă în cele mai mici detalii. Îi este dată Corneliei Ștefănescu și amărăciunea de a constata că prin "fabricații" de tot felul "Bibescu a falsificat textele culegerii" (cf. Capitolul " În căutarea adevărului unor scrisori") Scrisori ale lui Marcel Proust către Bibescu, texte pe care ea lucrase ani în șir și pe care Philip Kolb le contestă în parte: "Am în vedere câteva scrisori adresate de Marcel Proust lui Anton Bibescu și felul în care Philip
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
Bibescu a falsificat textele culegerii" (cf. Capitolul " În căutarea adevărului unor scrisori") Scrisori ale lui Marcel Proust către Bibescu, texte pe care ea lucrase ani în șir și pe care Philip Kolb le contestă în parte: "Am în vedere câteva scrisori adresate de Marcel Proust lui Anton Bibescu și felul în care Philip Kolb le anulează obiectivitatea editării"(...) "Întrucât, până să fi intrat în posesia ediției Kolb, mai ales a volumului al doilea, cu incriminanta-i prefață, eu am luat de
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
prins în capcana unei anomalii atingând grotescul, după o muncă de o viață". (Cornelia Ștefănescu începe să se documenteze încă din 1967.) Soluția? ,,Reproducerea integrală a celor două texte, dar și intervenția mea cu un comentariu". Concluzia ar fi că scrisorile din ediția Bibescu au "valoare de mărturie" "atunci când putem avea încredere în texte și când pot fi situate cât de cât aproape de data când au fost scrise" (cf. p. 55). Făcându-ne astfel să străbatem împreună cu ea drumul accidentat al
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
fructuoase percepții, Titu Maiorescu, ce avea să devină și primul ministru al țării, iar cam tot pe atunci bărbatul politic cu cel mai agresiv orgoliu, în bună parte justificat, din România, P.P. Carp, îi mărturisea tânărului ce tocmai citise din Scrisoarea pierdută că dacă până atunci se crezuse cel mai inteligent om din patrie, acum vedea că se înșelase, Caragiale fiind acela, și tot astfel, dacă cel mai european om politic al vechiului Regat, Tache Ionescu, se declara încântat să-l
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
manifeste, în timp ce etnologul e silit să bea țuică din tuburi transparente de medicamente, pentru că așa circula o modă în Dobrogea anilor '80. Și, atenție, flacoanele nu se spălau după folosire, iar politețea cerea să nu te plîngi. Alte texte reproduc scrisori "scrise cîndva", altele sînt scurte și inimoase confesiuni despre rude și strămoși. Acestea din urmă se dilată în partea răsturnată a cărții, unde Irina Nicolau scrie o lungă confesiune, nu personală cum sînt de obicei confesiunile, ci de neam. Nu
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]