239 matches
-
surdină - nu luasem decât o îmbucătură de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gândurile, cu iubirea și cu suferința. Toate își avuseseră rostul lor, ca să fie cea de acum, un acum curat, la fel ca la început. Năvăliră apoi la căldură, lângă vatra din bucătărie. Pe masa mare din mijloc, așezate pe ștergare scrobite, îi așteptau farfuriile adânci, pline cu mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui Dracula! Parol! îl categorisește mental Avocatul. Cu un gest repezit, care se dorește a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
portocale, adusă din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu pot fi bănuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minte cât de mirat eram din cauza asta. Din această amintire, mi-am dat seama că trebuia să situez desfășurarea visului mult mai adânc în trecut. M-am concentrat asupra fetiței, a cozilor ei legate cu funde enorme de pânză albă, scrobită. M-am gândit că seamănă cu tărăncile pictate de maeștrii olandezi, femei cu capul acoperit de mari și învoalte dantele. M-am gândit la cearceafurile din olandă pe care se tolăneau nudurile superb arcuite ale lui Ingres și brusc mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încetișor dormitorul, se reflecta în ușa cu ape a șifonierului și îmi cădea pe obraz. Stăteam în pat cu ochii deschiși și priveam prin fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi, cu olane și oberlichturi, cu luminatoare și uși de stejar masiv, iar mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta ochii ca japonezele, cu obrazul lipit de umărul ridicat. Mi-era al naibii de dragă, roșcata! Pe pieptul bluzei albe, scrobite, purta o dalie portocalie. Am așteptat-o iar pe Puia mai bine de-o oră, dar n-a apărut. Nimeni, nici Balena, nu știa ce e cu ea. Până la urmă am ieșit din subteran și am intrat în curte la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi urmărit ceva, se poate ca totul să fi avut o anumită semnificație. De fapt, acum când reflecta, era convinsă că Ruby urmărea ceva, ceva ce lui Alex nu-i plăcea. Își aducea aminte de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului i-a venit rândul la ghișeu. Să vezi acum spectacol, mi-am zis, gata să fac pe figurantul indiferent de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se vedea limpede că de Îndată ce va termina școala de croitorie avea să-i părăsească pe toți fără nici un regret. Alături de ea, pe canapeaua din spate, stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră, impecabilă dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune, cu excepția uneia poreclită Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau să aibă un colegiu nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el, cu gura lui de căpcăun și Începea să-i ia pe rînd, unul cîte unul și să-i curețe cu buretele. Îl scotea Înmuiat În apa strînsă la spălător și-l trecea peste fețele lor, uneori le stropea gulerele scrobite. Apoi celor mai măricei, celor care jucau mai bine fotbal le dădea cîte un picior În fund și-i trimitea În clasă. Ai fi putut crede că, stînd atîta timp Împreună cu copiii de la Inmaculado Corazón, Morales a profitat de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
detergent cu care se ștergeau clapele, dar mirosul acela din salonul cu piane a fost primul parfum de care a avut nevoie În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era foarte nervoasă și-și mușca buzele cînd greșeai, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care veneau pentru prima dată la școală și nu voiau să rămînă pentru nimic În lume. „Vreau la mămica! Vreau la mămica!“, strigau bieții de ei, ți se rupea inima cînd Îi vedeai cu uniformele impecabile și cu gulerașele albe scrobite care-i supărau foarte tare la Început și cu cît plîngeau și mișcau gîtul mai mult, cu atît Îi rodea mai rău gulerul. Misiunea de a-i primi Îi revenise de data asta măicuței Mary Agnes, care se sculase foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost văzut. Ori poate nu e un miracol și orașul, orașul meu, mi-e aliat în noaptea asta. Mi-am făcut valiza. N-am făcut mare lucru și n-am avut nevoie de cine știe ce, în ultimele luni. Cîteva haine, scrobite și călcate, o cămașă de bumbac pe care n-am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu bucățică: că buzele sunt ca de știucă, nasul are șa, că ochii sunt ca mătasea broaștei, ovalul feței prea mic și cercul dosului prea mare, că... Marioara și Mișu îl opriră: Nu te-am învățat eu așa, spuse Mișu scrobit, iar Marioara adăugă: — Și nici nu ne privește! Păcat de tine și de mintea ta! Iancu e măgar, așa cum ai zis. Deși are farmec, nu se putu ea stăpâni să adauge. — Am zis porc. Mi-a făcut însă un serviciu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o vedea, se pare, ca pe un fruct pus pe talger, la masă, ca pe un pahar cu licoare. Nopți întregi a visat, chinuit, noaptea fermecată a nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece, bunicu-său încrustase pietre de lapis, care noaptea păreau ca niște ochi vii. Mai târziu, fiul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la vreo treizeci de ani, stătea în fața lui, lăsându-și capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței, Evul Rațiunii, Revoluția Romantică) și nici nu se prezenta ca un universitar scrobit, sau ca un rebel al campusului, care Încurajează răzmerițele. Spunea că grevele studențești și mișcările de preluare a puterii În campusuri contribuiseră să dea țara mult Înapoi. Nu‑i curta pe studenți cu Încercări de familiarism sau căutând să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sub masă înghițindu-și orezul cu lapte. Dar atunci fumam, spunea ea, până m-am îmbolnăvit de piept, și trecea liniștită într-o altă poveste, cu sanatorii și Charles Boyer și parfum de violete și scena morții, într-un pat scrobit. Și cum de-ai scăpat? zicea copilul. Ușa se deschidea și în salon își făcea apariția doctorul cu chip de înger și zâmbetul lui Leslie Howard care tocmai inventase antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Îi acordă toată atenția sa, așteptând să vadă ce sugestii concrete aveau să urmeze. Ai verificat sursele obișnuite? Numai subalternii intrau În detalii. — O, da, domnule. Acesta a fost primul lucru pe care l-am făcut. Viscardi Își trase manșeta scrobită, aruncă o privire În jos la un fir sclipitor de aur și spuse, Întorcându-se către Patta: — Nu vreau să te rețin de la Întâlnirea de prânz, Pippo. De-ndată de Brunetti Îi auzi porecla, se trezi c-o răsucește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu copertina de ploaie. Se rezema de zid. Ținea în mână telefonul mobil și purta o conversație care părea extraordinar de dură. Și ea arăta extraordinar: eficientă, plină de energie, îmbrăcată într-un costum negru elegant, cu o bluză albă scrobită și o servietă mare și lucioasă. Hugo s-a gândit invidios, pierzându-și puțin din entuziasm, că unele mame erau atât de bine organizate. Când a trecut pe lângă ea, cu Theo în brațe, Hugo a auzit o parte din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]