1,205 matches
-
un compromis teribil al Bisericii Catolice, apusene. Odată cu distrugerea acestor mănăstiri, a dispărut ce-am avut mai de preț în Ardeal. Acestea erau tezaure de cultură și spiritualitate autentică. Existau acolo manuscrise, documente vechi, icoane, veșminte, toate s-au făcut scrum la 13 iunie 1762. Măsura a fost atât de crudă, încât s-a îngrozit și clerul catolic, nefiind de acord cu asemenea distrugere. Demolarea bisericilor de către comuniști a fost, pentru noi, într-un fel, repetarea dezastrului de la anul 1762. Și
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
șiruri de căruțe cu refugiați, iar la București căzuseră bombe peste facultatea de care îl legau atâtea amintiri ale chiar dragostei lor și peste depozitul editurii "Moderne", unde îi apăruse romanul Tinerețe ciudată, exemplarele câte mai rămăseseră fiind prefăcute în scrum. Nici locul său de refugiu nu este cruțat. Descrierea bombardamentului de la Florica, în timp ce familia era adunată la capela pentru pomenirea lui I. C. Brătianu constituie una din paginile cele mai cutremurătoare ale corespondenței trimisă lui Nelli. Biserica se zguduie din temelii
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Unul dintre cei mai bogați oameni din lume și-a văzut o proprietate de milioane de dolari transformată în scrum. Un trăsnet a lovit vila din Caraibe a omului de afaceri Richard Branson. De aici a pornit un incendiu care a cuprins întreaga locuință, informează . Miliardarul nu se afla la reședința de vacanță, dar mama lui, în vârstă de 90
Kate Winslet a salvat-o pe mama miliardarului Richard Branson de la moarte () [Corola-journal/Journalistic/69159_a_70484]
-
german datând din octombrie 1944 și clasificat drept "secret de stat" vorbea despre posibilitatea adăugării acestor otrăvuri în whisky, schnapps, lichior sau vin. O bilă minusculă cu diametrul de doar 1 mm era pusă în scrumiere, iar căldura degajată de scrumul țigării ducea la vaporizarea ei, ucigând pe oricine care se afla în apropiere. O altă metodă era trimiterea agenților de sex feminin, care să ucidă comandanții cu ajutorul unor microbi fatali ascunși în oglinzile din genți.
Desecretizare: Naziştii plănuiau să-şi ucidă duşmanii cu ajutorul băuturilor şi ţigărilor otrăvite () [Corola-journal/Journalistic/70411_a_71736]
-
faptele sale la zi, mediul social în care se învârte. Această abordare din dublă perspectivă conferă multă consistență și credibilitate personajului. Rămas singur, derutat după plecarea Margăi, Andi își trece în revistă propria existență, observă mecanismele care au transformat în scrum toate iluziile sale de adevăr și justiție socială, încearcă să înțeleagă care au fost pașii greșiți. Toate naivitățile de tânăr jurnalist, obsedat de justiția socială, i-au fost tratate de Bodo, șeful său, după o rețetă pe care o știu
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate și scrum. Și-e visul dulce mistuit. Când lung privești, când răspicat privești, Când altceva nu ești, tu ia aminte, Decât privirea ce ți-o ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
pornit era, iar ea părea și mai pornită decît le pomenise cîndva pe maică-sa și pe soră-sa, rătăcite amîndouă acum printre umbrele mîloase ale unui trecut incert, mistuit de același foc - carnea care arde, sfîrîie și se face scrum înainte să apuce să putrezească și să rămînă sufletul și duhul tînjind în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze/ cu degetele de scrum și scriu și scriu// Și se face deodată seară/ și se face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce pe brațe melancolia aidoma unui copil handicapat care „vrea
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că îl vede acum (presupune scriitorul P.H.Lippa) ca pe un fluture rotindu-se în jurul ei, în cercuri tot mai strânse, bătând din aripile înroșite de focul apusului, gata să fie prefăcute în scrum. Ceea ce nu se întâmplă, deoarece amândoi ies din joc când văd în vale casa cu toate ferestrele luminate: „A venit mama! A venit mama!” țipă Clara din toți plămânii, trăgându-l la vale după ea, parcă voind să-l facă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aventuri cu baștani... Lady Esmeralda Bătrâna își privi cu interes unghiile lungi, vopsite cu ojă (orice culoare doriți, aveți libertatea de a decide) și, după ce zâmbi mulțumită de ceea ce vedea, duse portțigaretul la gură și trase un fum. Apoi scutură scrumul, lovind cu degetul arătător, o singură dată, suportul de lemn, lăsând fumul să se ridice încet către tavan. Fotoliul este plasat în mijlocul camerei, iar femeia se așază mai bine (mărgelele lungi zornăie, dar sunetul este aproape catifelat, plăcut la auz
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a aflat povestea, mijlociul a râs și i-a zis că nici un lup nu va putea să-i dărâme casa. Dar lupul, văzând casa de lemn, a luat o torță și i-a dat foc, așa încât casa s-a făcut scrum. În acest timp, purcelușii ieșiseră pe ușa din dos și fugeau spre casa fratelui mai mic. Abia au reușit să pătrundă în casa acestuia, că lupul era deja la ușă. Fratele mai mic i-a primit, le-a ascultat tărășenia
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
desprins atâtea din formulele criminale de stânga ce populează lumea ultimelor decenii. Faptul c-a existat o reală hibridizare barocă fascism-comunism poate fi lesne documentat (așa cum a făcut, strălucit, Vladimir Tismăneanu în eseurile din Spectrele Europei Centrale și Ghilotina de scrum, apărute la Editura Polirom, urmat, apoi, de un substanțial comentariu pe aceeași temă al lui Caius Dobrescu). Această veritabilă construcție maladiv-arborescentă, în care se întâlnesc resentimentarismul social cu aspirațiile convertirii unor trăsături particulare în arme de atac ideologic, etatismul convertit
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
mincinos. Cîntecelor de sănătate, sau de însănătoșire prin pilde, în nădejdea că un om dăscălit apucă, măcar din cînd în cînd, cărările înfrînării, le stă bine, ca la Arghezi, mai pe urmă, pereche cu cîntecele de boală, "de foame de scrum". Bolnița lui se numește Spitalul amorului, culegere de stihuri de epocă ale minților rătăcite pe destul de ocolite drumeaguri. E, în ele, o pedagogie superficială, a scufundării în viață și în tabieturile timpului, a mahalalei ascultate în momentele ei de lamento
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
nimic, fără durere, nu rodește și nu trece de pragul vieții, de flama ei vie, așa că las să doară acest vânt sudic înfoiat ca un păun, fiece ochi al durerii să nimerească în mine, orice semn al ieșirii din lăuntricul scrum. umbra îngropată și-a îngropat umbra sub mărul în floare, așteptase alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut că e. în schimb, petalele florilor scuturate, de-abia atârnau pe pământul boltit. nici nu-și imaginase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Tehnoredactare: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe gustul criticilor - devine inoperantă. Cea a citatului amplu - tot așa de simpatică branșei - insuficientă. 4 Să ne folosim, pe cât ne țin caracterele de acest artificiu prietenesc: "ar trebui poate să vă spun acum/ că pianista și amerikanul aveau creierul scrum/ că abuzau de delir ca niște violatori de mescalină/ ingerată în decalitri de benzină explodată în gol/ o benzină zăpăcitoare cu limbi de șarpe hipnotizator/ cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
în care zace tatăl tău și revezi scena ce integrează această imagine a tatălui în care se integrează tot zbuciumul tău: ești lângă tatăl tău, pe pat, într-o dimineață de vară, sunteți acoperiți cu un cearșaf alb, presărat cu scrum de țigară și citiți amândoi, fiecare citește din cartea lui, el un roman de spionaj, tu o carte despre avioanele de vânătoare din al Doilea Război Mondial, sunteți într-o baracă de pe șantierul unde lucrează tatăl tău, în încăpere, pe lângă
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]