966 matches
-
și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-am descoperit incapacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uscați și rigizi ca rahatul vechi de câine. În astfel de locuri, proprietarul poate fi găsit întotdeauna în spatele casei de marcat, drept ca un băț de steag, cu un chiștoc fumegând în colțul gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lîna era raționalizată: chiar și cele uzate erau păstrate pentru prieteni. A treia dugheană era tradiționala dugheană a „elefantului alb“, cu toate că elefantul devenise negru; numeroase familii angloindiene Își vindeau colecțiile de miniaturi de abanos. Mai găseai acolo o sumedenie de scrumiere de aramă, chibritelnițe brodate care nu mai conțineau de multă vreme chibrituri, cărți prea ferfenițite ca să poată fi vîndute la anticariat, vreo două albume de cărți poștale, o serie completă de ilustrații la opera lui Dickens găsite În cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am Închis. Salonul luminos și artificial, unde se simțea atît de străin, nu se mai vedea; dispăruseră și revistele cu coperte lucioase, și scrumierele de sticlă. Întunericul era deplin. Digby Întinse o mînă și o atinse ușor pe a ei. — Te supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi răspunse: Nu. — Nu-i așa că eram Îndrăgostit de dumneata? Ea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse, dar, cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea era scăldată În razele lunii. Se auzea susurul fîntînii și se vedea limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului Forester. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șoferilor dinainte rămâneau înăuntrul lor - urmele de tocuri pe covorașele de cauciuc de sub pedalele șoferului; un chiștoc uscat de țigară, pătat cu o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un set de hărți itinerare, un roman ușor pornografic pe care mi-l împrumutase Renata ca o glumă curajoasă, o fotografie polaroid pe care i-o făcusem stând în mașină lângă rezervoarele de apă cu sânul stâng expus. Am tras scrumiera afară. Tăvița metalică îmi sări în poală, eliberând o duzină de chiștoace pătate cu ruj. Fiecare dintre țigările acestea, fumate de Renata în timp ce mergeam de la birou la apartamentul ei, îmi amintea de unul dintre actele sexuale care avuseseră loc între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în timp ce dreapta cobora pe coapsele fetei și-i cuprindea fesele în căuș. Stând așezată așa, cu călcâiele sub fese, fata depărtă coapsele pentru a-și expune micul triunghi pubian, cu labiile deschise și proeminente. Prin fumul care se ridica din scrumieră, Vaughan studie corpul fetei cu o privire veselă. Lângă el, fața mică, serioasă, a fetei era luminată de farurile mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașini urca panta pasajului superior. În oglinda retrovizoare i-am văzut pe Vaughan și pe fată, cu corpurile luminate de mașina din spate reflectându-se în portbagajul negru al Lincolnului și-n o sută de puncte ale finisajelor interioare. În scrumiera cromată am văzut sânul stâng al fetei și sfârcul erect. În canelura de vinilin a geamului am văzut porțiuni deformate ale coapselor lui Vaughan și abdomenul ei formând o bizară îmbinare anatomică. Vaughan o ridică pe tânăra femeie peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poster al actriței sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o parcare pustie în spatele imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a-i mângâia coapsele și abdomenul pline de cicatrice, de a-i oferi rănile provocate de mașină pe propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Rutiere. Am văzut-o pe actriță lovindu-se de tabloul de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lumina fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii. Cadranele de pe tabloul de bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea fața palidă și ochii îmi explorau contururile brațelor și pieptului. Ne arătam unul altuia rănile, expunându-ne cicatricele de pe piepturi și mâini locurilor ademenitoare și periculoase din interiorul mașinii, marginilor ascuțite ale scrumierelor cromate, luminilor unei intersecții îndepărtate. Celebram astfel în rănile noastre renașterea celor morți în accidente rutiere, morțile și rănile celor pe care-i văzuserăm murind pe marginea drumului, rănile și pozițiile imaginare ale milioanelor care mai trebuiau încă să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încât să-i explicați că acest comportament este, din păcate, absolut greșit. - Chiar este? a întrebat retoric Popescu. Dar intră, să stăm de vorbă. Am intrat. Popescu m-a poftit să iau loc într-un fotoliu, mi-a dat o scrumieră în care am pus cele patru țigări pe care le țineam între degete și mi-a oferit o cafeluță pe care am acceptat-o cu plăcere. - Sunt profesor de filosofie, m-a anunțat așezându-se pe o canapea și aprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lumină prea puternică și să nu se reflecte pe albul crud al hârtiei, rozând umbrele caracterelor tipografice, ca la amiază, în sudul Italiei. Încearcă să prevezi acum tot ce ți-ar putea evita întreruperea lecturii. Țigările la îndemână, dacă fumezi, scrumiera. Ce mai e? Vrei să faci pipi? Asta tu știi. Nu doar că aștepți cine știe ce lucru deosebit de la cartea asta. Din principiu, nu mai aștepți nimic. Sunt atâția alții, mai tineri sau mai puțin tineri decât tine, care trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate un tablou înfățișând un munte pictat pe catifea neagră, un cap kudu din lemn și o fotografie mică a lui Nelson Mandela. Efectul e foarte plăcut, își zise Mma Ramotswe, deși, hotărât lucru, are aspectul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umăr sau altul. Nu trebuie să fac nimic altceva decât să îndrept pușca. Știm cine ești, Daisy St. Patience, zice una dintre ele, aprinzând o țigară. Cu așa o față, Brandy numai despre tine vorbește. Prin toată camera sunt împrăștiate scrumiere mari, mari, din 1959, din sticlă jivrată, așa de mari că trebuie să le golești doar o dată la doi ani. Cea cu țigara îmi întinde mâna ei lungă cu unghii de porțelan și zice: — Eu sunt Pio Rhea. — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Fiatului său, și alte lucruri. Relicve. O lumânare lungă și albă, e o lumânare. Brandy sare din scaunul ei și vine să vadă și ea. — O, căcat, zice Brandy și-și dă ochii peste cap. O, căcat împuțit. E o scrumieră, nu, e-un mulaj de ghips al unei mânuțe, chiar alături de curul inconștient al lui Manus. E genul de mulaj pe care-l faci la școala primară, când îți apeși mâna într-o formă de plăcintă plină cu ghips ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un ins, tot îl simți cînd pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut. Deci Basarab Cantacuzino, "Mumia de la Baldovinești", cum i se mai zicea, se hotărâse. Deocamdată își dezmorțea încheieturile, punea țara la cale. Trebuia deci să organizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bill și cei ca el sunt acum cu degețelele băgate adânc În plăcintă. Ascultă ce-ți spun, omul ăsta e prezent peste tot. Îl priveau cum Își bea berea Înconjurat de cunoștințe. Își strivise țigara lovind-o stângaci Într-o scrumieră și Își Întărea efectul bancurilor bătându-i pe umăr pe ascultători. Râdea mult și Întotdeauna foarte tare. De la depărtare, nu puteau să prindă decât câte-o vorbă: „...anul trecut Yankees au avut doar ghini oane, anul ăsta urcă... Vă spun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
teptate că ești cel mai bun prieten al meu. știi foarte bine de ce-am venit. Un prieten de-al nostru a dispărut și am nevoie de tine ca să-l găsesc. — Am Înțeles, a zis el zâmbind. A luat o scrumieră, a pus-o Într-alt loc pe masă și s-a uitat la ea cu expresia unuia care abia a terminat să-și aranjeze mobilele În salon. Un prieten. — Ascultă, Bill, neînțelegeri au existat Între noi În toți anii ăștia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]