200 matches
-
Berlin comerțul de dame a fost foarte puternic lovit de „Forțele de Intervenție“. Iar jazzul negru e din nou În legalitate. Tu ce Înțelegi din asta, Gunther? Una spunem, alta facem. Doar atâta e de capu’ guvernului ăstuia. Mă privi scrutător: — În locul tău, n-aș spune așa ceva pe toate drumurile, Îmi zise. Am clătinat din cap: Nu contează ce spun, Rienacker, doar știi asta. Nu atâta vreme cât Îi pot fi de ajutor șefului tău. Nu i-ar păsa nici dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
legătură între temperamentul ei, conformația ei fizică și predilecția pentru unele culori. Doamna M... și Adela au venit astăzi la mine să-mi vadă casa. Le-am primit în odaia de la intrare: antret, birou și salon. După o repede privire scrutătoare, Adela a făcut critica completă a încăperii, înșirînd toate lipsurile unui confort relativ, stăruind mai cu seamă asupra greșitei distribuții a mobilierului sumar. Pe când concludea, ca toate femeile în astfel de împrejurări, că bărbații etc. ... și-mi propunea să vie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niciodată cu adevărat În povestea asta. În orele de lucru, cînd nu dormeam și nici nu stăteam cu picioarele atîrnate În Balon, mă puteai găsi În Balcon. Nimic din ce se petrecea În prăvălia de sub mine nu scăpa privirii mele scrutătoare. CÎnd Norman avea o zi extrem de profitabilă și făcea socotelile la mașina de marcat din alte timpuri, cu design baroc, ce se afla pe un postament de lîngă ușă și scotea clinchete la fiecare operațiune, eu băteam din lăbuțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea, prinsă de un lănțișor, urechea unui cesuleț de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, în vreme ce ceilalți priveau, ridică o față scrutătoare și examină din cap până în picioare pe Felix, ridicîndu-și în același timp cu multă demnitate mâna spre a-i fi sărutată. - Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Darești flăcău în lege! - Intră la Universitate, Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aveam eu familia pe cap, azi eram fericită. Stănică nu spuse nimic Olimpiei de banii smulși de la bătrân. Toate temerile lui moș Costache trecuseră asupra sa. Ținea banii sub cămașă, pe piele, nu fără primejdie, fiindcă Olimpia se uita foarte scrutător: - Dar ce-ai tu acolo, Stănică, de-ți stă cămașa așa umflată? - Nimic, ce să am, a ieșit ea așa! și Stănică își încheiastrîns surtucul. De când avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdată, Olimpia îl plictisea, iar când Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căsătorim spun ca ipoteză -, i-aș propune să ne fie nașă, ce zici? Ca să ne căsătorim, trebuie să spui tu da. Liliana tresare. Lasă paharul cu cafea pe noptieră și-l privește pe Mihai lung, dar nu surprinsă. Mai degrabă scrutător: Vrei să spui că tu ai face-o?! Pentru o simplă aventură, nu străbate nimeni, mereu, sute de kilometri. Și dacă nu ne-am căsători, ai considera toate astea simplă aventură? Drept răspuns, Mihai îi surîde: Dragostea, spunea Remarque, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
permanentă licărire de fericire. Se simte senin, cu zîmbetul gata să-i înflorească pe buze. Ce mult a însemnat telefonul Lilianei! Hai, Petre, te rog, ajută-mă să găsesc cele două temperaturi! arată spre hîrtiile cu care a venit. Privirea scrutătoare a celuilalt, aruncată pe sub ochelarii ridicați pe frunte, îl face să-și simtă răsuflarea tăiată. Deci, te ștergi la fund cu părerile mele! Nu, Petre! Am motive personale să... să mă mai duc în Ardeal... Petre Graur își lasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din pachet și, plimbîndu-se îndelung prin încăpere, sfîrșește prin a se opri în fața lui. Degetul ei arătător atinge bărbia lui Mihai, ridicîndu-i obrazul: Ești foarte stăpîn pe tine. Și totuși uneori te prind. Mai înainte ți-am observat privirea: rece, scrutătoare. Luai aminte la gesturi, la reacții... De-aceea te-am și întrebat cum sînt îmbrăcată. Mă uitam la tine și aveam impresia că văd în gîndurile tale o altă femeie. Nu mai eram eu în fața ta, ci un posibil model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el. Ți-ai mai amintit vreodată de seara Ajunului? îl întreabă, privindu-1 în ochi. Nu. Pentru că nici n-am apucat să-l uit. Ești drăguț! Mihai tace, obligînd-o și pe Tamara la o clipă de liniște. Dar privirea lui, devenită scrutătoare, o neliniștește imediat, făcînd-o să se retragă la locul ei. Se foiește un timp pe scaun, apoi, cumințică, arborînd o expresie de elevă care a fost certată, murmură: De fapt, m-am rugat, dar altfel decît te-am amenințat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
așa, pentru romanul următor. Tot așa cum alții lasă chestiunea fericirii și-a bunăstării noastre pentru viața viitoare. Simona e derutată. Ar vrea să zîmbească, dar aerul trist al lui Mihai o face să se încrunte, învăluindu-l în privirea ei scrutătoare. Nu-mi placi! hotărăște ea. Nu mai sînt la vîrsta cînd voiam să plac și nici poze frumoase nu mai pot să-mi fac. Încep să mă întreb cît pot fi de folositor. A, folositor! îi aruncă Simona o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
surprins în prealabil cu privirea"3. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge deschiderii în prezență a operei. El deține punctul de pornire ca moment încheiat (peras și morphe ca telos, ca sfîrșit) și, tocmai de aceea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-au pus-o dinainte; Susan se prefăcu dintr-odată cuprinsă de un acces de tuse și Începu să caute cartea de rugăciuni pe care n-o luase cu ea. CÎnd s-au uitat din nou la ea, privirile ei scrutătoare erau Îndreptate În altă parte; tocmai Începuse ceremonia. Copiii Înaintau cuminți spre altar; Înaintau printre două rînduri de bănci, privindu-și părinții cu coada ochiului; În urma lor veneau nașii. Susan Îl descoperi pe Julius, fu surprinsă văzîndu-l atît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Proserpina, nu putem Începe nimic nou pînă cînd nu Înveți bine exercițiile astea.“ Julius voia să-i răspundă că le știa, să-l lase să mai Încerce o dată, cînd ea, Dumnezeu știe de ce, adăugă: „am dat faliment“. Și Îl privi scrutător. O privi și el nedumerit, așteptînd o explicație care să lămurească Înțelesul frazei, dar Frau Proserpina, ca și cum și-ar fi revenit dintr-un leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce eu i le serveam pe tavă. Ori de cîte ori mă opream, librarul Își ridica sprîncenele scrutător și făcea un gest cu mîna dreaptă spre a-mi indica să continuu a depăna firul istoriei, care părea să-l distreze enorm. Din cînd În cînd, ridica mîna ca să ia notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și-a petrecut Întreaga viață fie Între celulele de exterminare ale comuniștilor, fie sub „ochii și urechile” vigilente ale informatorilor Securității. Copiii săi, Alina-Elena și Malin, au crescut printre microfoanele instalate În Întreaga casă a familiei Tăcu și sub privirile scrutătoare ale securiștilor. Cea mai tânără membră a familiei Tăcu, Alină, a fost pusă sub observație de aparatul ceaușist Încă de la vârsta de 13 ani, când alte fete Încă se mai jucau cu păpușile. Astfel, din prisma Securității, ea a devenit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mână și citi sentința Curții Marțiale a diviziei, care osândea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la dușman. Glasul îi suna gol și prefăcut, de două ori se încurcă, drept care generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din răsputeri o zi întreagă. Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strângea țeasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încurcară iarăși pe Bologa, încît se opri la colțul mesei să asculte mai bine. ― Prin dibăcia mea, prin munca mea am creat aici o atmosferă patriotică absolut necesară în vreme de război, ca și de pace, urmă Pălăgieșu privindu-l scrutător, ca și cum ar fi vrut să-i zdrobească orice împotrivire. Acuma căzuși tu ca un bolovan într-o apă liniștită și ai tulburat-o. Ai dat prilej de flecăreală, de aprobări și dezaprobări, în sfârșit, tulburare și iar tulburare... Un ofițer
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de burghezie, boierii benchetuiau așa de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai mare dragul să-i privești. Uitând de prezența inoportună, scrutătoare a lui Husain Ramza-pașa, jitnicerul Haralambie se urcase pe masă și juca geamparalele; hatmanul Scorbură, profitând de înfățișarea sa serioasă la care se adăuga lipsa unui ochi, făcea ținându-și mâinile sub masă mici ghiulele din pâine pe care apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am sărutat atât de puternic încât eram amândoi amețiți într-un mod plăcut când i-am dat drumul. —Vreau să te leg și să te acopăr cu frișcă. —Pentru numele lui Dumnezeu, Sam, vino înăuntru, a spus el aruncând priviri scrutătoare pe coridor, de parcă ar fi fost urmărit. Ai dreptate, am fost eu de acord. Pe hol nu am cu ce să te leg. Chiar și rădăcinile părului i se înroșiseră. I-am făcut avansuri. Era îmbrăcat într-un costum alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în locuri special amenajate, ceea ce arată că și în România occidentalizarea chiar și în aceste locuri liberale, puțin boeme, merge mână în mână cu cifra de afaceri. La plecare, aveam impresia că toți acei ochi morți din tablouri mă urmăreau scrutător, spunâdu-mi: debutantule! Chiar așa, debutantule... Mirel 31 mai 2006 Aș dori să-ți scriu despre altceva decât despre obișnuitele noastre enervări (defulări, care sunt sigur că vor rămâne drept un portret neretușat al crudei realități valahe!), cu toate că, analizând la rece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna când cei doi militari gradați ne-au vizitat din nou, de data asta însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se ocupa de crearea unui nou spital pentru femeile din lagărele din zonă. Din acea clipă am știut că viața mea va avea ceva comun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jur. Alarmele nu se declanșaseră și nici luminile roșii. — Nu știu, am crezut... nu știu, se bâlbâi Norman. — Ai crezut că am fost din nou atacați? Îl Întrebă Beth. Beth Îl privea din nou În felul acela ciudat. O privire scrutătoare, directă și rece. Nu mai rămăsese nimic ispititor, În schimb, revenise vechea suspiciune: ești bărbat și deci constitui o problemă. — Harry este Încă În stare de inconștiență, nu-i așa? Așa că de ce să crezi că suntem atacați? Nu știu. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acord cu asta, Beth. — Cum te simți acum? — OK, destul de bine. — Bun, conchise ea. Ține-o tot așa, Norman, mai avem doar câteva ore. Îl Îmbrățișa cu căldură, dar când se Îndepărtă Norman Îi văzu din nou aceeași privire detașată, scrutătoare. O oră mai târziu, aflară cum se lansează balonul. Auziră sfârâitul metalic Îndepărtat al cablului ce se desfășura de pe mosorul exterior, tras de balonul umflat care se ducea ca din pușcă spre suprafață. Urmă o pauză lungă. — Ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i-a pus mâna pe brațul păros întins peste vraful de dosare și i-a făcut lui Andrei Vlădescu un semn cu capul, să continue, vă ascultăm, zicându-i, să auzim care-i problema; uitându-se cu privirile ușor mijite, scrutător, la Andrei Vlădescu, care începe, nedumerit și surprins, să-și spună motivul audienței, ascultându-l și întinzând mâna după un timp către cel din dreapta lui, cu cămașa în carouri, care îi trece un dosar, deschizându-l și frunzărind, după ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lumea celor vii de lumea celor morți, ea nu-și mai amintește decât că „acolo, lucrurile erau într-adevăr ceea ce păreau să fie”. Nu există, așadar, un adevăr al vieții și nici un adevăr al oamenilor în afara celui revelat de privirea scrutătoare și nemiloasă a morții, singura care poate descifra enigmele existenței, fie și cu prețul spulberării iluziilor. Prin însuși faptul de a fi rămas neterminată, Insula morților apare ca expresie a unei viziuni-limită asupra teatrului (deși dramaturgul a renunțat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]