4,690 matches
-
de dispariție, carne peste carne în carne sub carne, și cred că abia acum încep să o văd bine, abia acum se încheagă ca lumea, o pastă mai groasă ca metalul și mai grea ca apa, altfel cum s-ar scufunda la așa adîncimi? dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine, cu venele ei negre gata să plesnească, mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi, mai grea ca mercurul cînd fată icnind, și-atunci cînd
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
sticle sparte de cruci și țigări aruncate-n fîntînă se stinge viața vrăjitoarei - adierile rășinii de brad împrospătează pînă-n zori aerul satului învăluit în neguri deasupra lor cetatea pare o corabie ce-n soare se înalță cînd crezi că se scufundă Aleea Filosofilor De partea stîngă codrul secular de partea dreaptă casele de piatră și-o umbră încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
noapte ploioasă, cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă dar calmă ca un călugăr bătrân. După un timp, nu mai recunoști decât o dantelă mirosind a vanilie, o urmă, un foșnet îndepărtat - și ochiul de azur al celei plecate: scufundându-se în venele unui metal mai îndurător.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
semene cu noi, oamenii! Taina Călătorul neobosit cunoaște taina pe dinafară: în cer nu se urcă, în cer se coboară. Autoportret cu două aripi legate de umeri Sunt o pasăre ce zboară în cerul din luciul apei fără să se scufunde. Norul sau îndelungata constatare de moment Acest munte mă înconjoară ca un arc îndoit în slobozirea săgeții. Peisaj adânc static cu învâltorat vultur la urmă A se respira vulturii din vulturi până la multiplicare. Uitându-mă prin ochiul albastru cu pâclă
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
Moștenitorul și Dr. Orlov, se întrec în răsfățuri decadente, inventîndu-și o lume paradisiac-putredă și infernal-războinică, într-o luptă sfîșietoare cu instinctele exacerbate datorită unui dans erotic permanent. Thalassocratia Moștenitorul... Rămăsese cumva suspendat. Nu își mai simțea nici măcar picioarele; cu tălpile scufundate în covorul ce sîngera sub ele. Vru să plutească de-a dreptul. Să fie și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu foșnet
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Îl găseau mai apoi, taman cum îl lăsaseră. În fotoliu, picior peste picior. Ușor distrat de la cele din jur de dragul vreunei cărț... Și nimeni nu putea spune dacă potopul fusese dîn invocarea lui Poseidon; ori din plînset. (Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Atît de diluat. De dulce. De invers... De vag... Și care-l năpădea cu reverberați prin fiecare fantă a auzului... Un auz depravat ce se lăsa pătruns/ siluit/ violentat. Un auz precum o teacă de catifea, în care notele se scufundau ca nește picături de tril drăgăstos și infam. O plăcere stîrnită în eter și aceea a lui erea toată. Extinsă către fiecare val care-i săruta palma. Departe, perdeaua de la fereastră se prăvăli galeș. Suspină dintr-un soi de turbare
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
portativ, cu baterii, destul de uzat; cu tot calabalâcul ăsta și cu cearșaful de plajă băteam cale lungă până la golfuleț unde îmi găseam un loc, mă dezbrăcam gol pușcă și intram cu delicii în marea lustrală, deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura moleșitoare a amiezii, mă răsturnam ori
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
stele, care că vor jazz în Che-Havana-Club la saxofonistul ăla frumos... de fapt am fost cu toții prin aceleași locuri, dar în altă ordine. Am trecut cu toții prin localurile alea tapetate cu volume din istoria Franței, călcând printre perne orientale și scufundându-ne în diferite fumuri. Tânjind să intrăm în "La Sud", unde au pus taxă de intrare și-au concediat-o pe dansatoarea din buric. Da-n fond, ce mama lor de snobi, doar n-o să ne păruim pe la uși. Așa că
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
treia, sau a patra recitire mă dezmeticeam, "gustam" textul. Mai exact: contactele inițiale cu anumiți autori mă pierdeau, precum femeile, în orgasme cerebrale, în dezordini ale minții, într-o plăcere incontrolabilă a cărnii. Nu citeam! De fapt pipăiam, miroseam, mă scufundam amețit între paginile interzise, desfăcute lacom, păcătos.
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
tîrîndu-se pe pămînt/ pînze de circular/ i se bălăngăne/ pe piept/ și cu o voce de burlan/ răcnește ceva indescifrabil/ în capul străzii// computerele delirează/ Micul dejun plouă mărunt/ plouă didactic/ soarele mic alburiu/ ca o linguriță de argint/ se scufundă/ în aburul norului/ la micul dejun// în ziare/ s-au închis/ fabricile/ și rugina/ mănîncă fierul/ rămas afară/ pînă la noi dispoziții// vom fi un popor/ a declarat parlamentarul/ la televizor/ vom fi un popor//... (din volumul în lucru ABSURDISTAN
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
cu el; și nu orașul e referentul, ci pensiunea unde personajul trăiește teribila prezență prin absență a "mortului", adică a eroului civilizator din locul unde nu se întîmplă nimic și colecția de reptile conservate a lui Engster Grațian, un panopticum scufundat în tăcere, ca semn al realului pe care și-l asumă personajul și ca simbol al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
și ca simbol al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la temelia moralei lor. Pentru că morala lor era terminată, depășită de istorie, învinsă, compromisă, desființată. Viața lor morală
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la temelia moralei lor. Pentru că morala lor era terminată, depășită de istorie, învinsă, compromisă, desființată. Viața lor morală colcăia de aceleași duhuri satanice, de aceeași sudoare crudă, maceratoare. Ei, pe dinăuntru, repetau starea de
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
să reduc sunetele stressante cu care îmi încep ziua, ceasul de pe iPhone mă trezește cu “Fatalidade”. Încă nu m-am săturat s-o ascult, dar n-am mai ascultat niciun alt cântec al Cesariei în timpul zilei. Azi dimineață m-am scufundat iar în playlistul pe care mi l-am făcut acum doi ani, când am aflat că Cesária s-a întors desculță pentru ultima oară la ea acasă, în Capul Verde. Foto: AP Încă îmi reproșez că n-am fost niciodată s-
Dor de Cesária by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82368_a_83693]
-
acasă, descoperă că au, în continuare, doi saci, mulțumesc zeilor pentru minune, îl iau pe al doilea în spinare și îl căra din nou la casa celuilalt. Și așa toată noaptea... De fiecare dată când sunt pe drumuri și mă scufund cu voluptate într-un român captivant din pricina căruia rătez întâlniri, trenuri, avioane, mă gândesc că sunt privilegiat. Arunc o privire în jur și-i compătimesc pe toți cei care trebuie să se confrunte cu așteptarea în absența unei povești care
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
jumătate din preț. Nu calculase furtuna. După dușuri în Azore, căpitanul și echipajul au sosit la aeroportul Otopeni, unde au fost primiți de un cor de miniștri, dirijat de șeful guvernului. îmbrățișați, medaliați, decorați. Ca niște eroi. Meritau: cei care scufundă țara sunt niște eroi. Alții nu mai există. Dispun de multe exemple, Spania având mare pe toate părțile. Dar, din respect pentru romanța lui Minulescu, mă opresc la cele trei. Romanțele lui, aduse de la Paris, sunt pline cu corăbii. Unele
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Capul Furtunilor, și-a primit numele cunoscut astăzi de la regele D. Joăo al II-lea și nu, așa cum pretinde autorul, de la D. Manuel, care, la vremea respectivă, nici nu fusese numit moștenitor al tronului. Nava lui Bartolomeu Dias s-a scufundat în Atlantic în timpul călătoriei lui Cabral, așa că naratorul n-avea cum să-i contemple mormîntul pe țărmurile africane; însemnele lăsate de descoperitori pe uscat (padrőes) nu erau cruci de lemn, ci stele de piatră, cu o inscripție și o cruce
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
occidentalii numesc astăzi "corectitudine politică" se chema în Est, sub comuniști, "principialitate". Dotat cu virtuți de passe-partout, termenul putea sluji drept calificare, elogiu, admonestare sau verdict, fiind apt deopotrivă să te înalțe în empireu sau, adăugîndu-și prefixul "ne", să te scufunde în bolgiile infernului. Era suficient să survină o vagă schimbare a liniei oficiale sau doar bănuiala unei astfel de schimbări pentru ca o atitudine "principială" să devină brusc neprincipială, iar un om ce întruchipase pînă ieri rigorile spiritului principial pur să
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
moment de reculegere", răspundea cel întrebat. O dictatură poate să-ți permită orice, dar niciodată să uiți că-ți permite. Mici insule de normalitate supraviețuiau într-un ocean al aberației, care le eroda continuu țărmurile și amenința mereu să le scufunde. Sentimentul de solidaritate al insularilor era precar și difuz, iar căile de a-l rosti aproape inexistente. Fiecare rămânea prizonierul spaimelor proprii și victima potențială a reprimării. Partea cea mai tristă a lucrurilor era trecerea lor într-un regim al
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
fără vreo împotrivire (ba chiar păruse că agreează, că-și dorise rolul acesta!...), ea îi venise în întâmpinare vârstnicului său partener de viață, căutase să se confunde cu modelul din mintea lui, se lăsase dusă de valul de confort-bunăstare-plăcere-splendoare-fast, se scufundase în luxură abandonându-se, cum tot abandonându-se se scufundase, în acel sfârșit de iunie, în apa de o limpezime înmărmuritoare a Mediteranei, când Adam o dusese prima oară la vila lui de la Antibes. Iar intelectul ei, cu el ce
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
dorise rolul acesta!...), ea îi venise în întâmpinare vârstnicului său partener de viață, căutase să se confunde cu modelul din mintea lui, se lăsase dusă de valul de confort-bunăstare-plăcere-splendoare-fast, se scufundase în luxură abandonându-se, cum tot abandonându-se se scufundase, în acel sfârșit de iunie, în apa de o limpezime înmărmuritoare a Mediteranei, când Adam o dusese prima oară la vila lui de la Antibes. Iar intelectul ei, cu el ce s-a întâmplat în tot acest timp, mintea sa care
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]